8,065 matches
-
de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea unui partener Într-un alt loc pentru un timp mai mult sau mai puțin Îndelungat: război, detenție, prizonierat etc. Plecarea este o despărțire care implică neliniștea, pierderea siguranței și a echilibrului intern și extern: „Partir c’est mourir, un peu”. 2Ă Izolarea Izolarea persoanei afectează cuplul și poate duce chiar la dezorganizarea acestuia. Ea se produce prin pierderea sau privarea de libertate a unuia dintre parteneri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În izolare, singurătate, alcool droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și tensiune interioară, o mare Încărcătură emoțional-afectivă, dificil de suportat, situații conflictuale sau complexe de culpabilitate, inferioritate etc., sentimentul unui pericol, mai mult sau mai puțin definit, insecuritate, impresia de incapacitate de a se putea apăra, centrarea atenției și activității
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exterior este situația Închisă În care fie sunt azvârlit, fie reprezintă o opțiune a mea. Dacă exilul interior este un refugiu În fața unei vieți inacceptabile moral sau social, exilul exterior este o fugă care se Însoțește cu o stare de neliniște, cu angoasă, o existență nesigură, de tip „Închis”. Mai există Încă o situație importantă care intră În tematica acestei discuții privind raporturile omului cu cetatea. Acestea sunt reprezentate prin imposibilitatea unor categorii de indivizi, grupați În comunități separate, cu norme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său și proiectează speranțele sale În salvarea printr-un miracol. Având Însă și spirit, omul se deschide. Neliniștile sale interioare pot fi anulate sau compensate prin deschiderea transcendenței. Nu mai este o simplă proiecție a speranței, ci este un transfer, un „salt” care-i dă certitudinile continuității existenței sale Într-un nou registru cel al imperisabilului. Spiritul creează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forma unor „proiecte de acțiune” sau pot reacutiza vechi pasiuni aflate În stare de latență, după cum pot izbucni În mod spontan sub formă de conflicte. Temele acțiunilor psihologice se dezvoltă pe fondul unor pasiuni care generează stări de tensiune interioară, neliniști, proiecte, având o importantă Încărcătură emoțional-afectivă care le Întrețin și care ajunsă la un nivel de saturație se va manifesta În exteriorul persoanei În „act”. bă Al doilea element care participă la „scenariul psihologic” este reprezentat de „actorii scenariului”. Ei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesteia. Panica, grija care mă cuprinde În aceste situații este o incertitudine a instinctului meu de conservare. Mă simt amenințat. Acest sentiment al insecurității mele este comunicat, transmis celorlalți. Cel care ajută vede, simte și Înțelege situația dificilă ca o neliniște interioară. Amenințarea existenței celuilalt este o primejdie generală. Ajutându-l, mă pun și eu la adăpost, prin anularea răului. Acțiunea de a ajuta este și o datorie morală a mea față de semenii mei. Ea are, În cazul acesta, un caracter
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
niște stări psihice particulare, În primul rând morale. Nu putem desprinde durerea morală de suferința morală. Ele sunt asociate, nu au nici un caracter medical, ci sunt expresia unei apăsări a persoanei care vine dinspre conștiință. În felul acesta, induc o neliniște, o suferință interioară care afectează Eul. Durerea morală este resimțită ca o stare de apăsare interioară, cu caracter difuz ca localizare, ceva simțit, dar, cu toate acestea, incert. Suferința morală este secundară durerii morale. Este o trăire a neliniștii și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o neliniște, o suferință interioară care afectează Eul. Durerea morală este resimțită ca o stare de apăsare interioară, cu caracter difuz ca localizare, ceva simțit, dar, cu toate acestea, incert. Suferința morală este secundară durerii morale. Este o trăire a neliniștii și incertitudinii, a sfâșierii interioare a ființei. Persoana care suferă din punct de vedere moral știe și simte că suferă, dar nu poate nici explica, nici justifica cauzal această suferință. Atât durerea, cât și suferința morală apasă și copleșesc persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pericol pentru ceilalți. Din acest motiv, el va duce permanent o luptă cu sine, dar și cu ceilalți. El va fi nemulțumit atât de propria sa persoană, cât și de ceilalți, trăind astfel Într-o permanentă stare de tensiune și neliniște interioară, care va sfârși prin a-l izola și, În final, a-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu-l doresc, Îl fac”. Este același sentiment al dublului care este resimțit În planul conștiinței - oscilația Între bine și rău, Între sus și jos, pe care atât Sf. Pavel, cât și Faust le trăiesc ca pe o dramă a neliniștii sufletești interioare În raport cu valorile morale. Este lupta permanentă Între tentația răului și menținerea binelui. 5Ă O altă categorie de factori, care pot genera tulburări psihomorale, este de ordin psihotraumatizant. Efectul lor nociv se va constitui Într-un tip special de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de fiecare dată În vedere și care constituie totodată etapele de desfășurare ale acesteia. Le vom analiza În continuare. 1. Scopul urmărit Scopul acțiunii de psihoterapie morală constă În următoarele obiective pe care trebuie să le realizăm: anularea stării de neliniște, de angoasă, a persoanei aflate În suferință, a disperării care tulbură starea de echilibru sufletesc interior; redarea Încrederii În sine, În propriile forțe, prin mobilizarea resurselor sale sufletești, pentru a putea lupta Împotriva suferinței; ideea că nimic nu este ireparabil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de acele persoane care nu pot trece singure la acțiune, care nu știu ce trebuie să facă cu propria persoană și cu viața lor. Ele sunt de regulă persoane dependente sau imature, atât psihologic, cât și moral, dublate de o stare de neliniște care le face să se simtă permanent nesigure. fă Spiritele agitate sunt cele care corespund unor persoane neliniște, care se află Într-o permanentă stare de mișcare, de excitație. Acestea sunt persoane haotice, dezordonate, care nu sunt capabile de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și cu viața lor. Ele sunt de regulă persoane dependente sau imature, atât psihologic, cât și moral, dublate de o stare de neliniște care le face să se simtă permanent nesigure. fă Spiritele agitate sunt cele care corespund unor persoane neliniște, care se află Într-o permanentă stare de mișcare, de excitație. Acestea sunt persoane haotice, dezordonate, care nu sunt capabile de a finaliza o acțiune Începută. Caracteristic pentru ei este faptul că pot Începe concomitent mai multe acțiuni, dar nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morți. Ca să pot percepe sensul pe care moartea Îl proiectează În câmpul conștiinței mele, trebuie să caut să Înțeleg natura intimă a eului meu. La această Întrebare, K. Jaspers afirmă că eul are semnificația unei naturi antinomice care explică această neliniște. În ce constă antinomia eului? În următoarele aspecte: aă În sciziunea externă diferit de mine, și interioară propriu mie, sau Între sensul empiric și sensul existențial, Întrucât eu sunt pentru ceilalți ființă exterioară, persoană, iar pentru mine sunt ființă interioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care le-am făcut Împotriva poruncilor lui Dumnezeu, la ceea ce am omis să fac. Poate că nu am făcut tot ceea ce ar fi trebuit să fac, fie din comoditate, fie că i-am Împiedicat pe alții. Aceasta mă umple de neliniște. Cum mă voi Înfățișa Înaintea lui Dumnezeu la judecata acestuia? Cu binele pe care nu l-am făcut și cu răul pe care l-am făcut?”. În perspectiva moralei creștine, moartea nu mai neliniștește prin ideea perisabilității ființei. Ea pune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
l-am făcut și cu răul pe care l-am făcut?”. În perspectiva moralei creștine, moartea nu mai neliniștește prin ideea perisabilității ființei. Ea pune probleme de ordin moral, legate de responsabilitatea persoanei pentru viața pe care a trăit-o. Neliniștea În fața morții este dată, În acest caz, de răspunsul pe care persoana va trebui să-l dea În fața conștiinței supreme: „Dacă și-a făcut sau nu datoria, conform cu legea morală și cea divină?”. În felul acesta, moartea nu mă sperie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o concluzie a vieții, care le include și le vindecă pe toate. Se poate vedea că morala pune accentul pe latura subiectivă, sufletească, de factură emoțională, a vieții, privind moartea ca pe o despărțire dureroasă, care sfâșie sau umple de neliniște sufletul, ceva care mă face să mă cutremur și mă azvârle În necunoscut, o experiență străină vieții, care mă umple de teamă. Acest punct de vedere Îl regăsim mult mai târziu la existențialiști, care pun problema raportului dintre viață și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletesc și moral, dar și cu propria sa viață. Privită din acest punct de vedere, relația persoană/destin o Împăcare ne poate servi ca explicație a numeroase aspecte patice ale vieții individuale. Binele și răul, fericirea și nefericirea, echilibrul și neliniștea, Își au sursa În noi. Persoana este, prin natura ei, cea care Înclinată către echilibru sau dezechilibru. Suferința este o stare interioară a ființei umane, un destin patic. Manifestările patice ale ființei umane, pe care le vedem În exteriorul acesteia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă pot ridica la Înălțimea judecății conștiinței supreme, eul meu se apără și găsește de fiecare dată explicația faptelor mele din cursul vieții. La Judecata de apoi, conștiința supremă va judeca Însă eul meu ca destin. Ceea ce mă umple de neliniște nu trebuie să fie, prin urmare, perspectiva morții mele, ci perspectiva destinului de după moartea. Această autentică și justificată neliniște este dată de certitudinea că după moarte, la Judecata de apoi, mi se va spune adevărul despre mine, un adevăr pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mele din cursul vieții. La Judecata de apoi, conștiința supremă va judeca Însă eul meu ca destin. Ceea ce mă umple de neliniște nu trebuie să fie, prin urmare, perspectiva morții mele, ci perspectiva destinului de după moartea. Această autentică și justificată neliniște este dată de certitudinea că după moarte, la Judecata de apoi, mi se va spune adevărul despre mine, un adevăr pe care, În parte, prin ceea ce a fost neplăcut, l-am uitat, dar care acum Îmi este reamintit, și pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adevăr pe care, În parte, prin ceea ce a fost neplăcut, l-am uitat, dar care acum Îmi este reamintit, și pe care eul meu nu-l poate respinge sau nega. Din această perspectivă, ziua Judecății de apoi este așteptată cu neliniște și fior. Ce voi răspunde În fața conștiinței supreme? Quid sum miser tunc dicturus?, este tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Încearcă să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă voi Încerca să-mi răspund, căutând exclusiv În mine, mă detașez până la ruptura completă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În afara mea, dar și de ceea ce gândesc În interiorul meu, ceva din care vine și În care se Întoarce totul. Acest ceva, care este În același timp origine, ca Început, dar și destin, ca Împlinire finală, anulează interogațiile mele și, implicit, neliniștea mea interioară. Descoperirea unei forme de existență superioară restabilește echilibrul meu interior, dar și pe cel al lumii, explicându-mi prin existența lui că toate sunt părți ale sale. Din acest moment, gândirea mea se va Întoarce asupra acelui suprem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să mai existe și o altă realitate, o realitate pe care noi nu o cunoaștem și nu o putem cunoaște, dar către care tindem permanent”. Ea este realitatea spiritului. Persoana umană se afirmă prin căutare, o căutare care-i anulează neliniștea dată de natura sa contradictorie, din care Însă vrea mereu să evadeze, Înțelesul acestei căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]