4,685 matches
-
care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta, dar conexiunea era mult prea vagă. Thorson continuă: ― Cineva a descoperit secretul nemuririi. O imortalitate căreia nu-i pasă de accidente. Mă rog, (se întrerupse cu dispreț) cu excepția acelor accidente care pot afecta corpul pe Pământ, unde străinii înarmați se plimbă ca la ei acasă. Thorson se opri din nou și-l privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
da, presupun că eu sunt, dacă vrei s-o iei așa. L-am împins pe în față ca să-mi slujească drept spion personal în sferele înalte. Bineânțeles că el nici măcar n-o bănuia. Tocmai în asta consta frumusețea sistemului de nemurire pus la punct de mine. Toate gândurile corpului activ sunt recepționate telepatic de toate celelalte corpuri pasive provenite din același... hm... bulion biologic de cultură. E de la sine înțeles că eu a trebuit să dispar, atâta vreme cât el era în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile mele. Cum... Fu întrerupt. ― Secretul nemuririi ― zise bătrânul ― presupun izolarea individului de dublele potențialități moștenite de la părinții săi. Respectiv, crearea de gemeni sau frați care seamănă între ei. Teoretic similitudinea ar putea fi atinsă și prin nașterea normală. Dar în practică ea nu poate fi realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe care am vizitat-o, ceea ce ar însemna că inamicul nostru este, virtualmente, nemuritor - posibilitate confirmată parțial de împrejurarea că e capabil să inhaleze atât oxigen cât și clor sau să se lipsească de orice fel de gaz. Dar nu nemurirea, în sine, contează. Monstrul provine dintr-o anumită fază a civilizației pe care o reprezintă, dar a decăzut atât de mult, încât ideile lui sunt îndeobște amintiri din epoca respectivă. În ciuda capacității sale de a domina orice energie, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fierarii?... ăăăă... s-au petrecut atâtea minuni în știință - nici nu-ncerc să le știu eu pe toate, strămoșii noștri ar mai muri o dată de uimire - ei, bine, eu, unul, cred că orice e posibil. Din moment ce lumea vorbește chiar de nemurire, de ce n-ar fi cu putință acest lucru?... Pe mine nimic din ce se va întâmpla de-acum cu omul și nimic din ce va mai izbuti el nu mă poate surprinde. S-a sculat și a început să meargă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dumnezeu: 1. Ahura Mazda - „Dumnezeu cel Înțelept“ sau „Lumina Veșnică“ 2. Asha - Cunoașterea, Dreptul și Justiția 3. Vohu Manah - Gândul Bun și Mintea Iubitoare 4. Kshatra - Puterea Duhului 5. Armaiti - Pietatea și Credința 6. Haurvatat - Sănătatea și Desăvârșirea 7. Ameretat - Nemurirea Zoroastrismul este considerat o religie universalistă în privința mântuirii și o credință care respinge predestinarea. Zoroastrismul constituie în primul rând o teologie a acțiunii, iar credința zoroastriană începe cu o alegere. Oamenii sunt responsabili de starea lor, care survine în urma unei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În aceeași secundă, mâța Eleonor tăie drumul prin spatele lui Hefestion și sări ca pe-o treaptă, afară din cadru. „ Arată-te, să-mi dai putere, vedere clară și-mplinirea să mă uimesc de bunătatea ce-n tine își are nemurirea!“ Omar își amintise versetul de îndată ce se trezise. Nu bănuia că-l mai știe atât de bine. Erau treizeci de ani de când îl auzise înălțându-se între stâncile templului din Chak Chak. Era secetă și mobed-ul îl rostea pentru vite și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în câmp? se miră și al doilea. Doar dacă ai postit în toți anii și te-ai pregătit pentru nemurire. Las-o, că n-ai niciun haz, zise celălalt. Fă mai bine semn pentru bere! Omar își reaminti că e gazdă și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rătăcit din soare. Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut plec fruntea mea umilă, 220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - Nu vezi cum tremur de amor - ai milă! În nemurirea mea de-aș fi iubit - Iubit de tine - te-aș purta: o floare În dulci grădini, aproape lângă soare. 225N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, Eternă primăvar, - etern amor... De ți-aș închide zarea ta cea clară Cu-al
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochii mei mă dor, 235Sîngele meu s-ar stoarce chiar din vine, Căci m-ar usca teribilu-ți amor! Curând s-ar stinge viața mea, străine, Când tu m-ai duce-n ceruri lângă sori, Frumos ești tu, dar a ta nemurire 240 Ființei trecătoare e peire. El o privi atunci cu ochii țintă: În fața-i slabă-zîmbet dureros; Se face stea și iarăși se avântă 56 {EminescuOpVI 57} În cerul nalt, în roiul luminos. 245Acolo toată noaptea stă de pândă Și prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi iubire Ai părăsit al cerurilor cort - 275Dar nu e chipul tău cel peste fire Ce-n fundul sufletului meu îl port. O geniul meu, mi-e frig L-a ta privire, Eu palpit de viață - tu ești mort. Cu nemurirea ta tu nu mă-nveți, 280Acum mă arzi, acuma mă îngheți. Nu... om să fii, om trecător ca mine, Cu slăbiciunea sufletului nost - Să-ți înțeleg tot sufletul din tine Și brațul tău, de mi-a fi adăpost, Să-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi adăpost, Să-l știu că-i slab, iubirea că-l susține, 285La om e-un merit, ce la zei n-a fost. 57 {EminescuOpVI 58} De mă iubești, să-mi fii de sama mea, Fă-mi dar de nuntă nemurirea ta. " Întunecos și fără de speranță, 290La ea privește geniul în nimb - Își simte inima legată -n lanțe, În lanțul lumei cei cu-o mie limbi. Chiar nemurirea mea, chiar abondanța Puterii mele tu o cei în schimb. 295Ei bine, da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă iubești, să-mi fii de sama mea, Fă-mi dar de nuntă nemurirea ta. " Întunecos și fără de speranță, 290La ea privește geniul în nimb - Își simte inima legată -n lanțe, În lanțul lumei cei cu-o mie limbi. Chiar nemurirea mea, chiar abondanța Puterii mele tu o cei în schimb. 295Ei bine, da! Eu m-oi sui la cer, Ca de la Domnul moartea mea s-o cer. Da, moartea! Pentr-o clipă de iubire D-eternitatea mea să mă dislege
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de natură magico-religioase ori a manifestărilor religioase străvechi, înrădăcinate adânc în spiritualitatea maselor populare. Aceasta din urmă este reflectată de materialele arheologice descoperite (aproape exclusiv din ceramică) în acest sit. Materialele ceramice identificate, și nu doar, atestă credința localnicilor în nemurire, nevoia de ocrotire și mântuire, realitate manifestată sincretist prin cultul eroilor (vechi tradiții locale păgâne) și îndeosebi prin cultul cavalerului trac (secolul IV). 12.2. Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea) Cetatea este descrisă pentru prima dată de geograful Pamfil Polonic
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
LUNI PETRECUTE ÎN SÎNUL ACESTEI SOCIETĂȚI STRĂLUCITOARE. FUSESE DIN NOU PALPITANT SĂ-I VEZI PE TINERI CUM GUSTĂ FRUCTELE PUTERII ULUITOARE, O SAVURARE NEOSTOITĂ A BUCURIEI, ADUCÎNDU-I AMINTE DE PROPRIUL SĂU TRECUT ÎNDEPĂRTAT. HEDROCK ZÎMBI CU GURA STRÎMBĂ. IN NEMURIREA LUI ERA O TRĂSĂTURĂ DE CARE EL NU ȚINUSE SEAMA, O NEPĂSARE CRESCÎNDĂ FAȚĂ DE RISCURI PÎNĂ CÎND ÎL LOVEA CRIZA, UN FEL DE INDIFERENȚĂ ÎN PRIVINȚA PRIMEJDIEI ÎNAINTE DE DECLANȘAREA ACESTEIA. BINEÎNȚELES ȘTIUSE CĂ MAI CURÎND ORI MAI TÎRZIU AVEA SĂ SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
poată explica elementele simple ale naturii umane implicate aici, tunetul titanic îi lovi din nou mintea: ― OMULE, DE CE ȚI-AI RISCAT VIAȚA PENTRU CA CELELALTE FIINȚE OMENEȘTI SĂ POATĂ AJUNGE PÎNĂ LA STELE? ȘI DE CE VREI SĂ LE ÎMPĂRTĂȘEȘTI ALTORA SECRETELE NEMURIRII? În ciuda răvășelii din mintea lui Hedrock, încetul cu încetul gîndurile începură să i se prefacă în înțelegere. Aceste ființe ca niște păianjeni se străduiau să priceapă natura emoțională a omului fără ca ele însele să aibă capacitatea afectivă. Iată niște orbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
deplină a concepției, pe care n-ar fi putut-o depăși nimeni. Văzu că Gonish îl studiază atent. Apoi negatistul spuse: ― Dată fiind instrucția pe care am primit-o, în mod firesc aș fi evitat să testez pe alții efectul nemuririi. Dar tu l-ai testat, nu? Unde a fost asta și cînd? Hedrock înghiți cu un efort. Amintirea îl ardea ca un glob de foc: ― Era pe Venus, spuse cu glas plat. În perioada de început a călătoriilor interplanetare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
glob de foc: ― Era pe Venus, spuse cu glas plat. În perioada de început a călătoriilor interplanetare. Am înființat o colonie izolată de savanți, le-am spus adevărul și i-am pus la treabă ca să mă ajut să descopăr taina nemuririi mele. A fost oribil. Ah!... Și glasul i se îngroașă de tulburare și tristețe: Pur si simplu nu suportau să mă vadă rămînînd perpetuu tînăr în timp ce ei îmbătrîneau. N-aș vrea să se repete o asemenea scenă. Se scutură înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în pădurea saturată de semne și de întrebări. Ca și Arrow, Milou
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Edgar Wallace. Cavalerul Corto izbândește acolo unde alții au eșuat - în vecinătatea rozei alchimice și a Graalului se află fântâna eternei tinereți, iar marinarul cu cercel în ureche încearcă, la rândul său, să guste din această licoare magică ce oferă nemurirea. Ca într-un text din ciclul Alisei lui Lewis Carroll, cutezanța lui Corto provoacă pe Satana ce convoacă un tribunal eclectic menit a-l judeca pe Corto pentru încălcarea codului lumii din vis. Ironia lui Pratt se ivește din nou
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Parkinson, căruia îi bâțâia capul tot timpul și care s-a sinucis. Cu acel prilej s-a organizat o înmormîntare mai deosebită. Din partea administrației a fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: "Moartea este începutul nemuririi"; și Bătrânul în persoană ar fi ținut un discurs pe aceeași temă. Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngîna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În schimb, dîndu-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau să fie îngropați acolo? Dar despre ei ce zicea? Nu cumva era nemulțumit și îi așteptau surprize neplăcute? Erau obișnuiți să se considere legați prin destin de el, de legenda lui, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Parkinson, căruia îi bâțâia capul tot timpul și care s-a sinucis. Cu acel prilej s-a organizat o înmormântare mai deosebită. Din partea administrației a fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: „Moartea este începutul nemuririi”; și Bătrânul în persoană ar fi ținut un discurs pe aceeași temă. Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngâna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
schimb, dându-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau să fie îngropați acolo? Dar despre ei ce zicea? Nu cumva era nemulțumit și îi așteptau surprize neplăcute? Erau obișnuiți să se considere legați prin destin de el, de legenda lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bine, faci ce ai de făcut. Ar fi al dracului de relaxant față de toată chestia aia cu caznele și biciuirea În masă. Diavolul se simte ispitit. În meseria sa, jocul de noroc este singurul mod În care-ți poți petrece nemurirea, care nu trece deloc și care dă prilej la multe interpretări și migrene. Cam cît crezi că o să-ți ia trebșoara asta? Întreabă Întunecatul, punîndu-și copitele pe măsuță. — Păi, nu știu... Wakefield se preface că socotește. Un an, poate. Maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]