3,538 matches
-
sugar. În preajmă se aflau mulți soldați care nu păreau să aibă ce face. Unul din ei Îi alungă pe țărani de pe șine, dar aceștia se adunară iar pe ele douăzeci de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul când un funcționar se uită În pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor lumi diferite: germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această mîngîiere. 3. Lăsați-mă să vorbesc, vă rog și după ce voi vorbi veți putea să vă bateți joc. 4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Și pentru ce n-aș fi nerăbdător? 5. Priviți-mă, mirați-vă, și puneți mîna la gură. 6. Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, și un tremur îmi apucă tot trupul: 7. Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrînind și sporind în putere? 8. Sămînța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
le sunt conferite de legile gândite de către cei mai înțelepți dintre strămoșii noștri și avem obligația să-i respectăm, mai ales că scopurile lor sunt cum nu se poate mai lăudabile. Își mută atenția asupra băieților, care continuau să aștepte, nerăbdători. Cine v-a sfătuit să apelați la asemenea tertipuri, nepotrivite pentru vârsta și pentru situația voastră? întreba. Tapú Tetuanúi se mulțumi să-l arate pe tăcutul Miti Matái, care se ținuse, discret, la o parte. —El. —Eu?... se miră acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
valurilor, temându-se în orice clipă să nu vadă reapărând înotătoarea uriașului rechin, Miti Matái se ridică pe vârfuri, apoi se cațără pe catargul de la prova și, după ce rămase acolo câteva clipe, arată înainte, zâmbindu-le oamenilor care îl priveau nerăbdători. —Pământ! spuse. După lăsarea întunericului ne vom putea considera în afara oricărui pericol, pentru că Teatea Maó nu atacă aproape niciodată în timpul nopții. Cu toate acestea, fu o noapte lungă, plină de neliniște și tresăriri, în care nimeni nu reuși să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bietul băiat deschidea gură, încercând să respire, și mă privea... Dac-ai ști cum ma privea! Probabil la fel cum i-a privit regele Pamáu pe cei care l-au asasinat în propriul său pat... remarcă celălalt. Haide, Tapú, încheie, nerăbdător. Ne-am zbătut atâta să ne îmbarcam pentru că ne considerăm bărbați... Poartă-te că un barbat! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i răspundă că cine înfrunta oceanul luni în șir sau cine suporta, fără să crâcnească, furia unui taifun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de aproape, că puteau deja să le distingă oribilele tatuaje. Marara se întoarse cu provele spre inamici, ca și cum ar fi fost dispusă să atace în momentul când era atacată. Ochii lui Tapú Tetuanúi se opriră, fascinați, asupra Navigatorului-Căpitan, care privea nerăbdător spre velele prinse de vergi. Era chipul cel mai senin și mai încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână atenți și să se întoarcă la cel mai mic semn de pericol. Așa cum era de așteptat, nerăbdătorul Octar nu încerca să-i atace, ci se mulțumi să le poruncească oamenilor lui să se ascundă și mai bine, ca să nu-i simtă cei doi în clipa când vor pătrunde în insula. Curând după aceea, vârful Cârligului lui Maui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și apere privilegiile împotriva acelora care erau pe punctul de a-i ajunge din urmă. Tablou pe care ar îndrăzni să-l picteze doar Hieronymus Bosch; coșmar ce îi copleșea în fiecare noapte pe milioane de bărbați și de femei, nerăbdători să mai înainteze a doua zi încă un centimetru, zbuciumați la gândul că ar pierde totul într-o clipă. Nu, nu se simțea în puteri. Nici nu credea că triumful ar compensa atâtea amărăciuni. Muntele cerea prea mult și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
schiță nici un gest, ca și cum n-ar fi auzit. — Dă-te jos, îți spun! Nu mă face să pierd timpul. Îi arătă cu un gest categoric malul de lângă el. Vino aici! Indianca refuză acum cu fermitate și se agăță de bord. Nerăbdător, înaintă în apă, o luă în brațe, o ridică în aer ca pe o pană și, furios, o duse pe uscat. A trebuit să o și țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc. Scotoci nerăbdător. Titlurile oscilau între Episoade Naționale, al spaniolului Pérez-Galdós, și Istoria Romei de Indro Montanelli, trecând printr-un manual de chiromanție, trei cărți de șah, două geografii și nenumărate romane de toate genurile. Se întoarse spre femeie: — La cât le lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de copaci, de flori, de insecte, de păsări. Pot asculta și privi toată viața și să descopăr în fiecare zi lucruri noi. Să mă minunez la fiecare pas, să mă simt ca un Columb în căutarea lumilor noi. Chelnerul aștepta nerăbdător. Erau ultimii clienți și mesele fuseseră deja retrase, iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și luară încet pe stradă, în jos; din când în când, pe trotuarul pustiu, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să se ridice la trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul lui de campanie, să o vadă pe Piá. Dar acoperișul se năruise din pricina ploii, focul nu ardea, patul de campanie era umed, iar Piá nu apărea. Repară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
această realitate îi apărea în fiecare clipă: progresul îl urmărea până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era în zadar să fugă. Omenirea alerga după el, nerăbdătoare să-l incorporeze în masa ei, invidioasă, poate, pe individualismul și libertatea lui. În secolul mulțimilor, nimeni nu avea dreptul să se izoleze, chiar dacă această izolare însemna renunțarea la tot. „Trebuie să fac ceva, își spuse el. Să încetez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
explora această lume, de a te asemăna acestui univers imprevizibil mereu gata să ofere ceva în plus, ce înseamnă să ai chef, să fii gata pentru miracolul inspirant al fiecărei secunde în care te simți viu și miraculos, entuziamat și nerăbdător să fii mai mult, să simți mai mult, să înțelegi și să te înalți, ce înseamnă această stare indescriptibilă, iremediabil esențială și necesară? De ce să ții cont de aparențe dacă totul e relativ și ceea ce are importanță este mereu esențialul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care îi puneau aceeași întrebare din 5 în 5 minute. Dar sigur trimite? Sigur. Și zici că trimite și mîncare? Și. Trăiască dom' Parpanghel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
4 kg. Îl vom arăta imediat. Sufletul bărbatului este copleșit de fericire. Așteaptă cam de mult și nu știe ce se moșmonește pe acolo. Surorile se uită la el interesate și șușotesc. O fi avînd vreun defect, se înspăimîntă Codrin. Nerăbdător, dă buzna în salon. Nevastă-sa plînge. Băiatul are ochii oblici bine și este cam... galben. Cine ar fi crezut? suspină Adriana. Ăștia sînt mai ceva ca iepurii. Numai ce te ating și gata plodul. Adică, nevastă, cum vine asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șaptezeci și să adormi fericit cu gîndul la partida de table pe care o vei juca mîine cu prietenii la chioșcul de ziare. Să fii o bunică neglijată de cei din casă, ocupați mereu cu problemele lor, și să aștepți nerăbdătoare să se facă ziuă, să-ți iei lucrul de mînă și scăunelul și să stai la o șuetă cu madam Ionescu la lapte. Sublimă adaptabilitate, nesfîrșitele resurse de confort ale unei specii atît de perfect reglate la nevoile zilnice, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înțeles. Toți semănau Între ei. RÎdem. Torn supa În farfurii. MÎncăm. Își ia medicamentele. Pun de cafea. El se cuibărește În fotoliu. Eu pe divan. Ne aprindem țigările. El: Am uitat, ți-a venit o scrisoare din Austria. Desfac plicul nerăbdătoare, rup hîrtia pe care e scris expeditorul. Citesc. Eu: Se ține colocviul. S-ar putea să-ți trimită și ție o invitație. El: Ar fi grozav. Eu: O să vedem Stephansdom. El: Și Schönbrunnul. Eu: O să mergem În Prater. El: O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În celălalt capăt. O rumoare continuă de glasuri din care nu se disting cuvintele doar un zumzet uniform de insecte neliniștite, nerăbdătoare. O secretară Înaltă, frumoasă, coborîtă parcă din tablourile lui Grigorescu, apare din trei În trei minute În ușă, ca la doctor, și strigă un nume. Șirul amuțește și din el se desprinde o siluetă, o față fără expresie, ruptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas butucănos de bărbat. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! Bătăile se Întețesc. Vocea se sparge, devine nerăbdătoare, Îi simt neliniștea, mi-e frică să deschid. — Veniți repede, Coana Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud, să nu mai știu. Ce am eu cu ei, cu viața lor. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
despre un asemenea săpun și simți În clipa aceea că toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]