4,439 matches
-
1977, Groening a studiat la The Evergreen State College din Olympia, Washington, o școală progresista pe care el a descris-o ca fiind „"un colegiu de hippies, fără note și asistența obligatorie, care i-a atras pe toți ciudații din nord-vest"”. A lucrat ca editor la ziarul campusului, "The Cooper Point Journal", pentru care a scris de asemenea articole și a creat desene animate. S-a împrietenit cu desenatoarea Lynda Barry după ce a descoperit că îi scrisese o scrisoare de admirație
Matt Groening () [Corola-website/Science/310042_a_311371]
-
reședința), Cheleteni, Ciuldești, Crețești, Dâmbureni, Dealu Muntelui, Durăști, Gănești, Gârde, Hodișești, Hudricești, Lipăia, Lunca Largă, Lunca Merilor, Mihăiești, Nămaș, Novăcești, Perjești, Poiana, Poiu, Rătitiș, Runcuri, Sălăgești, Ștefanca, Tolăcești, Tomnatec, Trișorești, Țărănești, Vârșii Mari, Vârșii Mici și Vârși-Rontu. Este situată în nord-vestul județului Albă, pe cursul mijlociu al rîului Arieș. Suprafață comunei, de 132 kilometri pătrați, reprezintă 1,8% din suprafața județului Albă. Din totalul ei, terenurile agricole ocupă 785 ha teren arabil, pășuni și 849 ha fânețe. Teritoriul comunei este încadrat
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Bascov (reședința), Brăileni, Glâmbocu, Mica, Prislopu Mic, Schiau, Uiasca și Valea Ursului. Comuna se află în centrul județului, pe malul drept al râului Argeș și pe malurile râului Bascov, la nord-vest de municipiul Pitești. Este străbătută de șoseaua națională DN7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea. La Bascov, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN7C, care duce spre nord la Sibiu prin Munții Făgăraș. Tot din DN7, la Prislopu Mic
Comuna Bascov, Argeș () [Corola-website/Science/310119_a_311448]
-
învecinează la nord cu orașul Baia de Arieș și comuna Ponor, la est cu Ponor și Râmeț, la sud-est cu Întregalde, la sud Cu Meteș și Feneș și la vest cu Bucium și Lupșa. Valea Mogoșului care o traversează de la nord-vest spre sud-est își are izvorul aproape de hotarul cu comuna Lupșa de sub masivul Poienița iar cursul său iese din comună în cadrul satului Cojocani de unde trece apoi pe teritoriul comunei Râmeț, având o viteză de curgere la circa 20 km/h, întâlnind
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
în culoarul Văii Mureșului comuna Petriș este caracterizată de un topoclimat de adăpost cu un climat blând. Vânturile dominante sunt austrul, cu o frecvență mai mare din sectorul sudic și vestic și „vântul de pustă” care bate din sectorul de nord-vest. Vegetația comunei Petriș se caracterizează prin formațiunile de silvostepă și forestiere și a celor azonale de luncă. Predominante sunt pădurile de fag, carpen, gorun și salcâm. Răzleț se întălnesc și păduri de ștejar, pin și molid. Vegetația de luncă este
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
a comunei, la limita cu comuna Cocu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ731B, care duce spre sud-est la Cocu, și Poiana Lacului. De asemenea, prin partea nordică a comunei trece și șoseaua județeană DJ704E, care o leagă spre nord-vest de și spre sud-est de (unde se termină tot în DN7). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cotmeana se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
perimetrul satelor Firiteaz, Fiscut și Hunedoara Timișană, cele mai importante fiind Valea Fibișului, V. Slatina, Apa Mare și V. Ardelenilor. Situat în cea mai mare parte în bazinul hidrografic al Begăi, bazinetul Fibiș-Beregsău și numai o mică parte, situată în nord-vestul perimetrului, aparținând de bazinul Mureșului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiș, care prezintă un debit mic vară și viituri primăvară, în valea acestuia aflându-se numeroase depresiuni periodic înmlăștinate. În văile menționate anterior
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Baffin se află strâmtoarea Davis și Golful Baffin, dincolo de care se întinde Groenlanda. Spre sud, strâmtoarea Hudson o separă de continent. Spre vest este despărțită de peninsula Melville de pe continent prin bazinul Foxe și prin strâmtoarea Fury and Hecla. La nord-vest, golful Boothia o separă de peninsula Boothia și de insula Somerset, iar la nord strâmtoarea Lancaster o separă de insula Devon. În nord-vest, la mică distanță se află insula Bylot. Coasta estică a insulei Baffin este indentată de numeroase fiorduri
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
este despărțită de peninsula Melville de pe continent prin bazinul Foxe și prin strâmtoarea Fury and Hecla. La nord-vest, golful Boothia o separă de peninsula Boothia și de insula Somerset, iar la nord strâmtoarea Lancaster o separă de insula Devon. În nord-vest, la mică distanță se află insula Bylot. Coasta estică a insulei Baffin este indentată de numeroase fiorduri și golfuri, cele mai importante fiind golfurile Admiralty, Frobisher și Cumberland. Principalul element geografic de pe insulă sunt Munții Baffin care se întind de-
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
situată în partea centrală a insulei. Studii recente au arătat că această calotă, cea mai veche din Canada, este într-o retragere continuă începând din anii 1950. O altă calotă glaciară importantă este calota Penny, situată în peninsula Cumberland, la nord-vest de pasul Pangnirtung. Pe insulă există o serie de lacuri, cele mai mari dintre ele, situate în zona central-sudică, fiind lacul Nettilling (5063 km) și lacul Amadjuak (3058 km). Insula este înconjurată de ghețuri aproape tot anul. Până de curând
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
Munții Baffin, calota glaciară Penny, zone de coastă brăzdate de fiorduri și pasul Akshayuk, folosit de inuiți încă din vechime. Tot pe insula Baffin se află și o mare parte din Parcul Național Sirmilik., respectiv două zone separate din partea de nord-vest a insulei: fiordul Oliver Sound și peninsula Borden. Acest parc, accesibil din Pond Inlet și Arctic Bay, cuprinde de asemenea și insula Bylot din apropierea coastelor nord-estice ale insulei Baffin. Parcul Național Sirmilik reprezintă regiunea naturală a câmpiilor arctice nord-estice și
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
și Voivozi. Comuna Popești se învecinează la nord cu comuna Abram, la est cu comuna Suplacu de Barcău, la sud-est cu comuna Șinteu, la sud cu orașul Aleșd, la sud-vest cu comuna Brusturi, la vest cu comuna Derna, iar la nord-vest cu comuna Tăuteu. Ca specific, în localitățile Budoi și Vărzari trăiesc importante comunități ale slovacilor din România. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Popești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Popești, Bihor () [Corola-website/Science/310206_a_311535]
-
întâlnite prin acele forme de relief cunoscute sub toponimele de : Dealul Sărata (200 m), Dealul Turcului (212 m) sau Dealul Coștiugenilor (214 m). Teritoriul comunei Albești este udat în jumătatea vestică de râul Jijia, cu un curs meandrat pe direcția nord-vest spre sud-vest. În ceea ce privește terasele Jijiei, pe teritotiul comunei Albești s-au putut distinge 3 tipuri de terase : terasa I - inferioară (cu altitudine relativă de 10 metri, sesizată la Mășcăteni și Albești), terasa a II-a (cu altitudine de 20-25 m
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
face parte din nou din județul Buzău. Nouă obiective din comuna Pârscov sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice. În situl de la Bădila, aflat la 2 km nord-vest de școala din sat s-au descoperit o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.) și una din epoca migrațiilor (secolele al II-lea-al IV-lea e.n.). La Pârscov, în centrul satului, se află
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de . Distanțele față de satele vecine sunt destul de mari. Distanța până la reședința comunei învecinate Mihăilești (situată în partea de nord-vest), este de . La vest se află satul Glodeanu-Sărat, distanța fiind de , aceeași distanță fiind și față de satul Brădeanu, situat în partea opusă (la est de satul Florica). Cele mai apropiate sate sunt: Căldărușanca (), Cârligu Mare () și Smârdan. Satul cel mai
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
1,5 km lățime, închisă fiind de curba de nivel de 200 m. Depresiunea Carașova este străjuită din toate părțile de versanți. La nord-est este mărginită de abrupturi calcaroase (Lacila- 334 m.), la sud-est se află Șereniacul și Vârbița, către nord-vest și sud-vest versanții devin domoli, încununați de înălțimi ca Pinet (359 m.) și Goronice (445 m.) Zona studiată este formată din: În planul de raionare geomorfologică a României, încadrarea sintetizată a comunei Carașova, cu localitățile aferente: Iabalcea și Nermed, localizează
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Râu Alb este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Râu Alb de Jos (reședința) și Râu Alb de Sus. Comuna este situată în nord-vestul județului, la o distanță de aproximativ 45 km de municipiul Târgoviște, centrul politico-administrativ al județului. Satul Râu Alb de Jos este așezat de-a lungul drumului județean DJ712A ce face legătura între drumul național 71 Târgoviște - Sinaia la Fieni și
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
din Pietrari, cât și din țărani veniți din Transilvania, în special din zona Moieciu sau zona Sibiului. Vatra actuală a satului Râu Alb era acoperită de păduri, partea de sud-est era stăpânită în devălmășie de moșneni pietrăreni, iar partea de nord-vest era proprietatea moșnenilor satului Bărbulețu ajungând până la actualul cătun Ciobănești și Vârful lui Boagher în locul numit „Purcăreață”. Din punct de vedere istoric Râu Alb apare ca sat în anul 1733; până la 1870 a făcut parte din comuna Bărbulețu. La sfârșitul
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
brigăzi. În timpul luptelor finale, partizanii au luptat aproape exclusiv cu germanii. Iugoslavii au reușit să spargă încercuirea de-a lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de "118th Jäger Division," "104th Jäger Division" și "Divizia a 369-a croată" pe direcția nord-vest, spre Bosnia. Trei brigăzi și spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniți au rămas în încercuire. Comandantul german, generalul Alexander Löhr, urmând întocmai instrucțiunile lui Adolf Hitler, a ordonat exterminarea tuturor prizonierilor, inclusiv a răniților și personalului
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
confruntat cu părerea unor cercetători. Unii dintre ei susțin - părere care apare ca o ipoteză și în Dicționarul geografic al județului Prahova (1897) - ca numele orașului vine de la ploaie, „căci odată fiind înconjurat de păduri mari ce mergeau din partea de nord-vest a urbei și se continuau până la Carpați, cantitatea de ploaie a fost și este mare”. Clima orașului nu confirmă însă, cel puțin pentru ultimul veac, această ipoteză, regimul precipitațiilor nedepășind aici media pe țară. Leonida S. Georgescu, în lucrarea „Orașul
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
modernă, târgul transformându-se treptat, de-a lungul a opt-nouă decenii, într-un oraș. A continuat extinderea lui, din vechea vatră de pe lângă Dâmbul în cinci direcții, mai întâi pe lângă drumurile care legau așezarea de alte centre, spre sud, sud-vest, vest, nord-vest, nord, lăsând porțiuni mari de câmp între zonele locuite, porțiuni fragmentate de străzi mult mai târziu. Unii locuitori s-au grăbit să acapareze mari suprafețe de teren chiar în părțile centrale ale orașului și cu atât mai mult în aceste
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
drepturilor românilor ardeleni și pentru desființarea orânduirii nedrepte numită "Unio Trium Nationum". În 1718 o importantă parte a Țării Românești, anume Oltenia, a fost încorporată în Imperiul Austriac, fiind înapoiată Țării Românești în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit atunci Bucovina, în timp ce jumătatea de est a principatului medieval a fost ocupată mai târziu, în 1812 de Rusia, și numită atunci Basarabia (înainte de 1812, numele de Basarabia desemna numai regiunea numită de Turci „Bugeac"). Ca în multe alte
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
scurge veninul produs de o glandă submandibulară care are o dimensiune de 40 x 5 mm. Cele două specii „Heloderma horridum” și „Heloderma suspectum” au arealul de răspândire în regiunea din sudul statului Nevada, sud-estul statului Utah, deșertul Sonora până în nord-vestul Mexicului. Animalele trăiesc în regiuni aride cu preciptații rare de deșert și semideșert. Șopârlele din această familie sunt mai ales noaptea active, ziua în funcție de anotimp stau ascunse sub pietre, în grote, sau ies la vânătoare. Hrana lor constă din rozătoare
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
foloseau limba rusă ca o a doua limbă, dar adoptau rusa ca limbă de comunicare în familie, în ciuda faptului că încă pastrau sentimentul apartenenței la o anumită etnie, alta decât cea rusă. Această include atât comunitățile naționale tradiționale (lituanienii din nord-vestul Belarusului sau din Regiunea Kaliningrad) și comunitățile care au apărut în perioada sovietică, (muncitorii ucraineni sau belaruși din Kazahstan sau Letonia, ai căror copii au învățat în limbi cu predare în limba rusă, generațiile următoare ajungând să vorbească limba rusă
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
sud. Acolo sunt lingviști care consideră Galiciana modernă și Portugheza modernă drept dialecte ale aceleași limbi, dar aceasta este o chestie de dezbătut. De exemplu, în edițiile trecute ale Enciclopediei Britanice, Galiciana a fost numită dialect al Portughezei vorbit în nord-vestul Spaniei. Cu toate acestea, guvernul Galician nu privește Galiciana ca pe un dialect al limbii portugheze, ci mai degrabă ca pe o limbă distinctă. Înțelegerea mutuală (estimată la 85% de Robert A. Hall, Jr., 1989) este una bună între Galicieni
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]