9,387 matches
-
cu cel al grafiei sanscrite din jurnalul lui Zerlendi: protecția secretului, rămas integru, și selecția celui care Înțelege, care trebuie să fie și să se manifeste congruent cu sensul acestor ciudate Întâmplări. Cea mai importantă consecință a rezultatului negativ al nuvelei (excluderea cititorului și eliminarea dezvăluirii secretului) rămâne Însă una dintre mărcile fundamentale ale lui Eliade, mai ales Începând din 1940: ambiguitatea. Ambiguitatea propriei biografii, mistagogiei literaturii sale, ambiguitatea amintirilor și atâtea altele. Căci dacă Zerlendi și naratorul sunt Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
anume a celui dispărut. Căci pas cu pas Zerlendi e tot mai șters, Însă puterea lui crește vizibil. Sensul finaluluitc "Sensul finalului" Aș vrea totuși să las puțin la o parte problemele direct conectate la interesul teoretic și biografic al nuvelei, pornind de la finalul ei. Ipotetic, și Honigberger, și Zerlendi, și poate Însuși autorul (ca narator) se confruntă cu o problemă clasică a tradițiilor religioase indiene, care apare cu o forță specială În hinduism, jainism și budism: ce se Întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întrebarea aplică ultimele consecințe ale unificării teoriilor despre sa-s³ra și karma. Nu voi documenta aici, și Încă prea frugal, decât cazul budist. Oricum, subiectul pare aproape inexistent pentru mulți istorici ai religiilor indiene, deși importanța lui e categoric considerabilă. În nuvelă, după momentul dispariției involuntare și definitive din septembrie 1, Zerlendi revine pentru a scrie Însemnarea ce-l tulbură pe autor și care demarcă climaxul narativ, ieșind În estuarul mai puțin lizibil al ultimelor pagini. Cititorul se poate Întreba dacă există
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
răspuns. Eliade afirma În 1978 că Zerlendi Însuși intervine postum pentru a controla distanțarea, deci pentru a păstra intact secretul (care, cu siguranță, nu se reduce la „acel document”: el nu Își făcea apariția decât În 1978, și deloc În nuvelă). Un sens clasic al distanțării poate fi exprimat astfel: experiența lui Zerlendi se Împlinește, pe când căutarea naratorului eșuează. Binomul Împlinire/eșuare nu forțează textul: un indiciu suplimentar apare tocmai atunci când Eliade descoperă prima Însemnare despre Ïambhala și Agarttha, și scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
găsi realitatea, a cărei natură este neperisabilă (avin³ïadharmin) - mai comunică cu lumea normală și confuză pe care, pentru a nu se dizolva Într-o mahapralaya, o reechilibrează tocmai existența și acțiunea Ïambhalei și a straniilor ei locuitori? Căci și În nuvelă, și În textele tibetane, ei sunt protectori ai lumii (lokan³tha). Cum și Între ce limite se poate vorbi de un recul, de un drum Înapoi, dincolo de realizarea acestor experiențe? În cele din urmă: În ce fel și naratorul, și Zerlendi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În cele din urmă: În ce fel și naratorul, și Zerlendi mai pot fi, după consumarea Întâlnirii lor, martori ai unei singure realități, căreia i se adresează Încă reciproc lizibil, și ce rămâne pentru cititor din această eventuală lizibilitate? Sensul nuvelei, cu iradierile ei, se joacă nu departe de câmpul acestor Întrebări concentrice. Ne aflăm, fără Îndoială, Într-o zonă dificilă, chiar dacă Eliade Însuși a scris suficient despre experiența acelui „mort-În-viață”, eliberat Încă din timpul vieții (jivanmukti), a călugărilor și asceților
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe cei doi ruși și un olandez (doi Bogdanof și un Van Manen!) care au ajuns recent În Ïambhala. Modelul extraordinar al acestui text ne arată treptat deturnarea sensului scriiturii și al narațiunii, provocând o foarte stranie modificare a rolurilor. Nuvela Însăși Își ratează scopul, iar această ratare nu mai poate porni decât de la existența reală a unui Honigberger fantastic, a lui Zerlendi și a Ïambhalei, În care naratorul trebuie să creadă cu stăruință fie și numai pentru a scrie prima
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost referința livrescă la Honigberger. Ea trebuia să dispară, pentru narator, o dată cu Zerlendi. Dar există și alte interpretări, și noile sensuri ale mistagogiei. Avem o sumedenie de indicii, după cum ar fi arătat cititorul ideal imaginat de Eliade prin chiar scrierea nuvelei. Nu numai cititorii obișnuiți, plurali și anonimi, ci și comentatorii, criticii, exegeții. În dialog cu ei se poate proba de ce această literatură este fantastică și ce Îi corespunde Într-un trecut global fantasticului pe care literatura Îl elaborează: „Nu Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
originea un comentariu al lui Culianu despre diferitele universuri Eliade, producerea și anihilarea lor, de-a lungul vieții propriului urzitor, și necesitatea superioară ca aceste universuri- și, de fapt, oricare dintre ele - să se nască și să se absoarbă neîncetat. Nuvela nu ar fi arătat așa cum arată și nici Eliade nu ar fi fost scriitorul acesta pe care Îl cunoaștem dacă nu ar fi avut clare raporturi bivalente cu secolul al XIX-lea, de a cărui experiență globală a căutat până
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dovedească că e vorba doar de o fantezie literară, Zerlendi Își transformă casa, face să dispară biblioteca, iar familia pretinde că nu-l recunoaște pe narator. Toate acestea pentru ca acel document pe care aveam de gând să-l rezum În nuvelă să nu fie considerat un document autentic.” Consecințe prime: Eliade a deturnat nuvela la un moment dat, sub o presiune narativă pe care o explică (descoperirea profunzimii cadrului ei), de unde incoerența finalului, dar fără să explice ce presiune Îl implică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
face să dispară biblioteca, iar familia pretinde că nu-l recunoaște pe narator. Toate acestea pentru ca acel document pe care aveam de gând să-l rezum În nuvelă să nu fie considerat un document autentic.” Consecințe prime: Eliade a deturnat nuvela la un moment dat, sub o presiune narativă pe care o explică (descoperirea profunzimii cadrului ei), de unde incoerența finalului, dar fără să explice ce presiune Îl implică În scrierea unei atare nuvele complicate. Un ocol - infructuos altfel decât literar - al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un document autentic.” Consecințe prime: Eliade a deturnat nuvela la un moment dat, sub o presiune narativă pe care o explică (descoperirea profunzimii cadrului ei), de unde incoerența finalului, dar fără să explice ce presiune Îl implică În scrierea unei atare nuvele complicate. Un ocol - infructuos altfel decât literar - al unei enigme pe care nu o va putea dezvălui niciodată? Aș opta pentru acest răspuns dacă nu aș fi conștient de impotența vădită a secretului originar, atotcoerent și non-mistificabil pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din 1936. Honigberger este descoperit de Eliade, la Calcutta, abia după ce peisajul În care putea funcționa - și numai cu mărturiile sale despre fachiri - fusese viguros schițat. De aceea, a răspunde la Întrebarea vecinilor săi din acea notă stabilește, În urma analizei nuvelei, poziția de la care a plecat autorul (inclusiv imaginând biblioteca din strada S.) și traseele pe care i le desenase demult interesul său pentru un asemenea autor, cunoscut În fond printr-un singur pasaj dintr-o singură carte și transformat treptat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
V - Mircea Eliade, Proză fantastică, ediție de Eugen Simion, vol.I-V, Editura Fundației culturale române, București, 1992 RFR - Revista Fundațiilor Regale, Fundațiile Regale Carol I, București, 1934-1947 SDH - Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger, Socec & co., București, 1940, 190 p. (nuvela se află la pp. 9-107) = PF II, 1992, pp. 5-52 Stein, Gesar - Rolf A. Stein, Recherches sur l’épopée et le barde au Tibet, Imprimerie nationale, Paris, 1959 Y I - Mircea Eliade, Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu diferitele ei ramuri În care, pe rând, se specializează), arheologia, numismatica și botanica. Nu cred că ar trebui insistat prea mult asupra faptului că numele lui Honigberger este În circulație la noi numai pentru că Eliade a scris o celebră nuvelă fantastică În care, sistematic și alegru, reda o porțiune din experiențele În Orient ale eroului nostru. Începând din 1940 și mai ales după 1990, se pare că „Honigberger” este asociat pretutindeni „secretului” pe care Îl căuta și descoperea eroul acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fantastică În care, sistematic și alegru, reda o porțiune din experiențele În Orient ale eroului nostru. Începând din 1940 și mai ales după 1990, se pare că „Honigberger” este asociat pretutindeni „secretului” pe care Îl căuta și descoperea eroul acelei nuvele, doctorul Zerlendi, care - dacă ar trebui să-l credem pe Eliade - ar fi fost de departe cel mai indicat pentru a elabora ediția de față (dar știm că a dispărut), precum și o redutabilă monografie, pentru bunul motiv că fastuoasa bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pericole - dar nu le vom evita aici. Pentru cel care deschide, de obicei neavertizat, memoriile sale, Honigberger este un personaj dublu. Nu e deloc simplu a Încerca să Înfățișezi chirurgia dificilă a desprinderii dublului fantastic, pentru că, recitind de multe ori nuvela din 1940, am putut vedea În câte moduri - mereu cu rezultate dintre cele mai solide- Eliade nu a așteptat niciodată un asemenea examen și, parțial inconștient, a făcut orice, În interiorul nuvelei, pur și simplu pentru a-l Împiedica. Ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a desprinderii dublului fantastic, pentru că, recitind de multe ori nuvela din 1940, am putut vedea În câte moduri - mereu cu rezultate dintre cele mai solide- Eliade nu a așteptat niciodată un asemenea examen și, parțial inconștient, a făcut orice, În interiorul nuvelei, pur și simplu pentru a-l Împiedica. Ne putem Întreba dacă Eliade nu este cumva extrem de ironic față de modul de a trata dublul atunci când el prelucrează un dublu al unui personaj a cărui posteritate științifică și culturală, la acea dată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
culturală, la acea dată, nu conferea stabilitate nici unei identități, oricât de simplă. Dar Eliade avea să revină cu acel epigraf din interviul acordat lui Roquet În 1978, pasaj ignorat de comentatori: „(...) dacă cineva ar dori să verifice in concreto alcătuirea nuvelei...”. Vădit dublu, Honigberger e astfel numai pentru Eliade; În timp ce inocentul cititor de atunci și de mai târziu (și oarecum până azi), cel care primește toate informațiile despre acest sas din Brașov dintr-o nuvelă, se va Încrede complet În justețea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dori să verifice in concreto alcătuirea nuvelei...”. Vădit dublu, Honigberger e astfel numai pentru Eliade; În timp ce inocentul cititor de atunci și de mai târziu (și oarecum până azi), cel care primește toate informațiile despre acest sas din Brașov dintr-o nuvelă, se va Încrede complet În justețea dublului fantastic și, amăgit, În realitatea carierei sale secrete. De fapt, biografia acestui călător sas față de care Eliade fusese atât de liber explică, ea singură, atât mecanismele unor elemente de posteritate, cât și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atmosferă pe care textele nu o redau decât incomplet 2. Ei i se datorează privirea extatică a lui Zerlendi, care trece din gravura lui Karl Malhknecht În tabloul lui Ștefan Emilian 3 și apoi În casa din strada S. a nuvelei lui Eliade- dacă poate fi acceptat că naratorul a cunoscut o reproducere, bunăoară cea a lui Bologa 4. Portretul lui Bauer Însă, care deschide ambele ediții, arată un bărbat matur, Îmbrăcat după moda europeană, cu haină, veston și lavalieră foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
profesionist, la „Timpul” (1942-1948) și, în 1947, la „Revista literară”. În aceste publicații, ca și în „Prepoem”, „Zarathustra”, „Fapta”, „Tinerețea”, „Flacăra”, „Rampa”, „Meridian”, „Capitala”, „Curentul magazin”, „Pământul românesc”, „Preocupări literare”, „Armata”, „Lupta Moldovei”, „România literară” e prezent cu poezii, schițe, nuvele, fragmente de roman, articole politice și culturale, traduceri. Publicistica lui denotă o atitudine și un angajament de stânga, antrenând și idei referitoare la subordonarea ideologică a artei. A mai semnat George Costin, Narator. Primăvara lui Crișan (1949), o evocare istorico-poetică
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
meditative, de un lirism desuet, a căror improprietate stilistică și abundență de figuri forțate generează texte bizare, care vor să ilustreze ideea „filosofică” din prefața la Comedia adolescenții: „Deci, vis și viață, egal halucinațiune”. Cam de aceeași factură sunt și nuvelele din volumul Trilogia dragostei (1933), oricum mai consistent ca narațiune, dar sufocat de o exprimare inadecvată, în încercarea de a prezenta trei ipostaze ale relațiilor dintre bărbați și femei. Mai apreciat a fost romanul Feciorul lui nenea Tache vameșul, scriere
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
proprii epocii. Între timp S. perseverase și ca nuvelist, o primă mobilizare editorială în acest regim producându-se odată cu Oracolul (1969), unde sunt atinse cu o relativă dexteritate teme obligatorii ale genului SF: roboți, extratereștri, voiajul temporal sau, ca în nuvela titulară, citirea viitorului etc. Un câștig ar fi, totuși, dat de încercările timide de tratare în răspăr a rețetei SF. Cuadratura cercului (1975) descoperă însă un prozator semnificativ superior celui etalat mai înainte. Subintitulat Fals tratat de urbogonie și inspirat
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
fost publicat într-o variantă cenzurată. Himera (1979) conține cea mai bună scriere a lui S., în același timp o piesă de rezistență a literaturii SF autohtone: povestirea Evadarea lui Algernon. În titlu, dar și în cuprins, este „citată” sursa: nuvela, clasică, Flori pentru Algernon a lui Daniel Keyes. Tema este identică (manipularea inteligenței în sensul creșterii coeficientului IQ), dar aceasta este singura datorie a autorului român, onorată de altfel exemplar, într-un text subtil construit și bine scris. Dintr-un
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]