16,610 matches
-
Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș al dinastiei Basarabilor; venerat timp de secole la Cozia, nedatat; mâner încrustat, lamă de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit acordat activității misionare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară să traducă în fapt iminenta distracție. Erau așa de fericiți! Cum am ajuns la Wiesbaden? Am fost luat dintr-un mic lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bucătărie. Văd că ai grijă de pielea ta. —Prostule, e pentru păr. Am vârât-o în geantă. — Mă dau cu ea pe păr înainte să încep să sudez sau să șlefuiesc. Altfel mi se umple de șpan, talaș, bucățele de oțel, Dumnezeu mai știe ce... se încurcă rău și nici că mai pot să mi-l curăț. M-am tras de o șuviță lungă, întunecată și ondulată, ca să-i arăt despre ce vorbeam. Și se mai și usucă iască. Sally părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o groapă. Ca să pot să mă lungesc deasupra ei, trebuia să mă sui pe un raft construit în parapet, pe care se aflau așezate în grămezi nenumărate obiecte care păreau a fi lingouri de fier. De fapt, erau din oțel și plumb, fiecare aproape cam cât jumătate din greutatea mea, ceea ce mă făcea să mă simt și eu o dată fragilă. —Bun, spunea Bez. Ne arătă cele câteva cabluri care se întindeau pe peretele galeriei de parcă ar fi făcut parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mă în jos, prin hățișul de bare atârnate până jos, pe scenă. — Alea sunt din aluminiu. Li se spune bare din aliaj, zise Bez aplecându-se peste parapet și mișcând cu degetul una din numeroasele bețe atârnate de cabluri de oțel, care mergeau de la galeria în care ne aflam noi până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era fix, singurul lucru care atârna făcea parte din cicloramă, o bară curbată, care ajungea până în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înveți și tu limba asta. Mă concentram mai mult pe cele două poduri fixe care mergea de pe o parte a șinei cu știfturi până pe cealaltă, la câțiva metri sub marginea acesteia. De o parte și de alta erau cabluri de oțel prinse de arbori de metal sudați undeva sus, deasupra capetelor noastre. Întreaga construcție îmi amintea de podul de funie din Indiana Jones; părea la fel de fragilă și de nesigură. Cu asta va ajunge Marie la mobil? zisei, mergând către locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coarda de siguranță. Se urcă pe mobil și coboară cu el, dar ea are o altă coardă. Așa trebuie procedat, pentru siguranță, înțelegi? — Dar nu poate rămâne agățată de cablul ăsta pe măsură ce coboară, zisei eu pipăind unul dintre cablurile de oțel, chiar dacă-l îmbraci în funie de cânepă. O să-și facă praf mâinile. Nu, o să-l îmbrăcăm frumos, nu-ți face griji. Bez continuă: —Bun, deci mașinistul de aici aduce mobilul jos trăgând de cablul de oțel de care este agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unul dintre cablurile de oțel, chiar dacă-l îmbraci în funie de cânepă. O să-și facă praf mâinile. Nu, o să-l îmbrăcăm frumos, nu-ți face griji. Bez continuă: —Bun, deci mașinistul de aici aduce mobilul jos trăgând de cablul de oțel de care este agățat. Cum vede că e la locul potrivit? Adică, va sta întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile sunt lipite de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
continuă: —Bun, deci mașinistul de aici aduce mobilul jos trăgând de cablul de oțel de care este agățat. Cum vede că e la locul potrivit? Adică, va sta întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile sunt lipite de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ham, dar băieții nu-și bat capul cu așa ceva de obicei. Cum Bez mă avertizase cu o zi înainte că trebuie să-mi pun pantofi potriviți, eram încălțată cu ghetele mele Timberland false, cu talpă de cauciuc, care scârțâiau pe oțel, dar care-mi dădeau o stabilitate ce mă făcea să mă simt în siguranță. După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce mă făcea să mă simt în siguranță. După ce m-am avântat peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fixată de peretele din fund, și care ajungea până în tavan. Acela era unul dintre principalele puncte de acces în teatru; pe ea mașiniștii urcau până la grilaj, la zece metri înălțime, sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste ultimele trepte și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu care e prinsă de ham și e trasă în sus, ca să nu se vadă. Cât ai clipi. Mimă trasul înapoi al unei corzi, smucind-o zdravăn cu ambele mâini, șuierând printre dinți pentru a reproduce sunetul unui cablu de oțel care își ia rapid zborul către grilaj. —Bun, zisei eu încet. Cred ca m-am prins cum vine treaba. —Mișto, zise Bez. Când trebuie să ajungă Marie? — În după amiaza asta. Mai bine mă retrag în vizuină să termin prototipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i cerusem o părere din punct de vedere estetic. Pe aceea mi-o oferi Sally, puțin mai târziu, care intră tocmai când Marie pășea de pe un scaun ținut de Lurch pe mobilul propriu-zis. Încolăcindu-se, de încercare, în jurul cablului de oțel, părea că este și ea un fir de iederă, la fel de delicat și de puternic. — Frumos! exclamă Sally, cu o convingere care mă făcu să mă simt bine. Pe bune? întrebă Marie, descolăcindu-se. Arăta frumos? Sau ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală, agățată aproape cu capul în jos, cu genunchii strânși în jurul cablului, iar membre ei păreau a fi la fel de puternice și de flexibile ca miezul elastic de oțel al cablului în sine. Parcă nici nu-și dădea seama că eram de față; execută mișcările fără a ține seama câtuși de puțin de publicul pe care l-ar putea avea, fără s-o intereseze altceva decât să testeze limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu rolul Christinei, în loc. Într-o zi, treaba o să se împută. De fapt, abia aștept momentul ăla, adăugă Hugo. Philip n-a fost niciodată unul dintre preferații mei. Își stinse țigara dintr-o răsucire. Un moment, privirea lui căpătă culoarea oțelului, rece ca gheața. Capitolul zecetc "Capitolul zece" În dimineața următoare, teatrul se afla în stare de haos controlat. De obicei, atmosfera de la teatrul Cross era atât de relaxată încât cu greu puteai să crezi că acolo se joacă șase seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui semicerc de guri feroce de gaz care le ajungeau până la brâu, deasupra cărora se afla un vas enorm de oțel inoxidabil, din care se ridicau nori groși de abur de mâncare. Îmi amintea de o instalație de la galeria Saatchi, care îmi plăcuse foarte mult în urmă cu câțiva ani. Chiar deasupra zonei unde se gătea era un mic raft pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă privea, măsurându-mă cu răceală, ca și cum s-ar fi gândit dacă merita sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
magia brută și familiară își făcu din nou efectul. Eram fascinată de sunetele și de formele din fața mea, de iluziile create înadins și am uitat de realitate, de mănușile de lucru și de palmele bătătorite, de trasul de cabluri de oțel, ca să nu mai vorbim de oamenii pe care-i știam așa cum sunt în afara scenei. În schimb, deveniseră personajele pe care le jucau. Nu-ți ia decât câteva minute ca să te adaptezi, mai ales când jocul e atât de sigur, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o marionetă. Omul din zona de servicii renunțase și se întorcea pe pod, ușurel, de parcă nu s-ar fi aflat la zece metri deasupra pământului, pe o chestie care, practic, nu era decât o bârnă îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi răspunse mașinistul de jos. Se întoarse către mine. Nu poate să vadă nimic, dar nici nu era de așteptat să vadă. Buba nu e nici aici, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de care atârna un lădoi în chip de benă, cu o capacitate de șase persoane, făcea legătura dintre Santa Marta și „Vizavi“, o mână de cocioabe de pe malul drept, locuite de preferință de indieni huanga, de garimpeiros, care nu recunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Concetta, pușca zăcea acolo unde-o aruncase ea. Lupara răposatului ei soț Își servise scopul și răzbunase onoarea familiei. Brunetti se apropie de femeie. Ea ridică privirea spre el, recunoscându-l, dar nu zâmbi: fața ei putea fi făcută din oțel. Brunetti se adresă bărbaților: — Dați-i drumul. Aceștia nu făcură nimic, așa că repetă pe-o voce Încă neutră: — Dați-i drumul. De data aceasta Îi dădură ascultare și eliberară brațele femeii, având amândoi grijă să se Îndepărteze În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]