KorAP: Find »[drukola/base=oaspete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...308 >

7,693 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
totul pe picioare. Vizitatorul din alte galaxii părea Însă complet refăcut. ‚,Pesemne, Își spuse Mașa, s-o fi dres cu sticla de horilcă pe care i-am pus-o la-ndemână...“ Cu greu femeia se obișnui cu noua Înfățișare a oaspetelui. „Parcă-i el și parcă nu-i el, Își spuse ea. Ieri era ceva mai pirpiriu, iar azi mă uit la el și văd ditamai găliganul...“ Femeia fusese Într-adevăr plăcut surprinsă de noua Înfățișare a vizitatorului. Cuvântul găligan fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de noua Înfățișare a vizitatorului. Cuvântul găligan fu primul care-i veni pe limbă. Ea Își dădu Însă seama că expresia aceasta se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mult de prima tinerețe. - Bună dimineața, Îi ură Mașa, apropiindu-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
el, fără să-și desprindă ochii de pe dealurile ce se profilau În zare... Mașei i se făcu rușine. Într-adevăr, femeia credea că va scăpa destul de greu de musafirul buclucaș. - Dar nici n-ați mâncat. - Nu mi-e foame, răspunse oaspetele cu o voce la fel de absentă. - Să vă fac un ceai și o omletă. Nu puteți pleca așa... Aveți de străbătut o cale atât de lungă... - Sunt obișnuit cu drumurile, spuse musafirul, privind În același punct pierdut pe cer. - Din păcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pregătea tocmai să povestească tot ce i se Întâmplase În grajd, În timp ce o mulgea pe Evlampia. - Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii căpătară o lucire stranie. - Dar Tatiana nu te deranjează? o Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău să știu că a plecat și nu se mai Întoarce, se rugă Mașa de oaspete. Extraterestrul clătină Înțelegător din cap. - Bine, bine, spus el, am să ți-o las aici. Dar cu o condiție, dacă te-ai obișnuit cu ea, trebuie să te obișnuiești și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
L-am cunoscut. Povestea lui este extrem de interesantă, iar imaginea s-a intersectat cu cea de-aici... Dacă timpul n-ar fi Întârziat ți-aș povesti-o... - Dar abia s-a luminat de ziuă. - S-a luminat de mult, spuse oaspetele. Trebuie să plec. - Credeam, spuse nu știu de ce Mașa, că dumneavoastră călătoriți pe Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ți-aș povesti-o... - Dar abia s-a luminat de ziuă. - S-a luminat de mult, spuse oaspetele. Trebuie să plec. - Credeam, spuse nu știu de ce Mașa, că dumneavoastră călătoriți pe Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În sine ei că oaspetele pleacă În sfârșit În lumea din care a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul să rămână cu o impresie cât mai agreabilă. De aceea insistă: - Sau poate preferați un păhărel și o scrumbioară, care știu că v-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți, vă rog... - Cu ce să-mi greșești!? zâmbi oaspetele. - Poate am spus o vorbă nelalocul ei sau am făcut un gest care nu se cuvine... Sau v-am făcut să așteptați atâta În dimineața asta. Am crezut că veți dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc, făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După două păhărele Își va reveni, conchise ea. Numai să nu bea prea mult, că pe urmă chiar că nu mai scap de el...“ - Nu te teme, o liniști oaspetele. Timpul meu deja a expirat, așa că nu mă mai Întind la băutură. Îți spun povestea lui Subotin și mă duc. Aceasta ca să te fac să scapi de obsesii și să nu-ți mai faci probleme când Îți apare În față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mă duc. Aceasta ca să te fac să scapi de obsesii și să nu-ți mai faci probleme când Îți apare În față Ippolit sau o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe probleme juridice la un cotidian din est. Am asistat la fel de fel de procese. La fel de fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Întâlni aici. „Ia te uită că și În altă lume sunt ziariști și tribunale!“, Își spuse Mașa, cercetându-l cu suspiciune pe sub gene. „Nu cumva Încerci mata să vinzi castraveciori la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel, Își Închipuia că oaspetele i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel, Își Închipuia că oaspetele i-ar fi replicat că acolo, În lumea lui, Cernăuțiul e așezat pe malul unui mare fluviu, care Întâmplător sau nu se numește Don. „Și apoi, gândi ea, dacă Îl Întrerup la fiecare frază, nici până mâine nu termină ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu se numește Don. „Și apoi, gândi ea, dacă Îl Întrerup la fiecare frază, nici până mâine nu termină ce are de povestit și mai stau cine știe cât timp aici cu el pe cap...“ - La noi, ca și la voi, continuă oaspetele, viața hamalilor e dură. Cât câștigă, atâta beau. Evenimentele s-au derulat cu zeci, dacă nu chiar sute de ani În urmă. De altfel, la noi, preciză el, noțiunea de timp e relativă. Uneori sunt ani ce au mărimea unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă că filosofa mai puțin...“ De unde auzise Subotin de Socrate, n-aș putea să știu, spuse Extraterestrul, umplându-și păhărelul vârf. Un astfel de nume rostit Într-un antrepozit auzi mai rar. De altfel, spuse oaspetele, dând păhărelul peste cap, la noi Socrate e aproape un necunoscut. - Și la noi, exclamă Mașa. - Mă rog... Poate că tu n-ai auzit de el, dar dacă te Învârți În alte cercuri, una-două auzi vorbindu-se de Socrate sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl ajuta pe fiecare musafir să-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la Ippolit, dezgolindu-și cu un rânjet dintele de platină. Pe Subotin Îl apucă transpirația. Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce blidele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
spun, dădu din mâini Mașa. Beți de vă ies mințile din cap. - La cine te referi? - Păi, la cine altul decât la Ippolit. Mă și mir cât spirt Royal băga În el! - Spirtul Royal e fabricat din adevăruri grele, spuse oaspetele. Și aceste adevăruri nu sunt ușor de suportat. Apoi mai există și impurități, și acestea ne dau gata... - Ce fel de impurități? - Îndoiala, lipsa de credință... - Așa, făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]