6,770 matches
-
strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Silvanus, surprins de privi rea pizmașă cu care Aelius Seianus l-a salutat pe Paterculus. Nero clatină din cap: — S-ar putea ca în vestibul să mai fie încă o grămadă de clienți. După o clipă, adaugă cu un surâs obosit: — Plevușca. Vântură din mână: — Se vor ocupa Seianus și Lygdus de ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ia dintr-un bol un pumn de perle de sticlă, pe care se apucă să le rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toleranță și dăruire. Nici un fariseu învățat de pe la noi n-ar zice mai bine, reflectează Agrippa, impresionat fără voie. Uimirea îl face să se întrebe de ce nu s a convertit până acum prietenul lui la iudaism. Germanicus murmură pe un ton obosit: — Trebuie să trăiești gândindu-te că zeii sunt tot timpul cu ochii pe tine. Nu poți deveni mai bun decât onorându-i... Ridică spre Herodes Agrippa o privire mult prea luminoasă pentru ca acesta să nu bănuiască pricina. O manifestare de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cardiovasculare ca să ardem grăsime, și apoi ne vom concentra pe lucratul mușchilor. Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște picioare tremurânde, după care mă duc la muncă. Dar știți ce e ciudat? E ciudat că, deși sunt obosită, mergând pe stradă în drum spre serviciu și oprindu-mă un pic să cumpăr o sticlă de apă plată, nu cred că m-am simțit vreodată mai bine. Capitolul treisprezece ― Mâine-seară mă duc la o petrecere de rămas-bun, tastez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu-ți face griji în legătură cu nimic, ți-am pregătit deja camera de oaspeți și cred că vei fi foarte fericită acolo: ai televizor, video și baie, iar eu am umplut toată casa cu flori pentru tine! Dacă nu ești prea obosită, ar fi chiar drăguț să te scot la cină, dar hai să vedem cum o să te simți. De-abia aștept să te întâlnesc, și știu că ar trebui să fiu îngrijorat, dar nu sunt, chiar am un sentiment plăcut în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
crampe în stomac. Se uită în oglindă și-și spune fără să-i vină să creadă: ― Jemima Jones, ce naiba faci? Capitolul șaptesprezece Se presupune mereu că ar trebui să te simți obosit după un zbor lung. Eu nu mă simt obosită, mă simt entuziasmată, și bucuroasă, și emoționată. Ca și cum, până acum ar fi fost un joc deosebit. Așa m-am jucat eu pe internet, cu această poveste de dragoste inventată, cu un tip pe care nu l-am văzut niciodată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bogați și frumoși, așa că încerc să ochesc celebrități pe această stradă care se pare că n-are însă nici un fel de pietoni. ― Cum te simți? Brad se întoarce către mine, ridicându-și două sprâncene perfecte. ― Bine, grozav, e fantastic. ― Ești obosită? ― Nu chiar, deși aștept să mă lovească și oboseala. ― Ce zici dacă ne oprim la o cafea? ― Ar fi grozav. O luăm la dreapta pe lângă și mai multe magazine, numai că acum văd sute de oameni care roiesc pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
arată pânzele moderne și imense de pe pereți, mă pune să mă așez într-o canapea albă supradimensională, atât de adâncă, încât practic mă înghite pe de-a-ntregul. ― Mă gândeam să gătesc la cina aici, spune Brad. Cred că ești prea obosită să mai ieșim în oraș. Eu încuviințez din cap, spunându-i că e perfect, iar Brad îmi ia lucrurile și mi le duce în camera de oaspeți, după care îmi arată și baia. Sunt în bucătărie când ești gata, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
E vreo diferență? Poate că da, poate că nu. Contează? Poate că da, poate că nu. Oricum, în acest moment sunt mult prea ocupată încercând să n-adorm pe masă ca să-mi mai fac griji și cu asta. Sunt extrem de obosită și, oricât de fascinant ar fi momentul, și oricât de superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în sfârșit pleoapele căzute. ― O, sărăcuța de tine, spune el cu blândețe, ești obosită. Dau din cap, pentru că sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște replici nepotrivite. ― Nu vrei să fac niște cafea fără cofeină? Să stăm lângă foc cât o bei, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i arate drumul. La asta am roșit, și încă mai roșesc la amintirea limbajului pe care-l folosea ea, numai că Lauren părea că nu-și dă seama, așa că a continuat: ― Apoi am început să vin cu scuze, că sunt obosită, că-mi venise. ― Și te-a crezut? ― Nu, spuse Lauren și râse, scuturând din cap. În sfârșit, ultima oară când am făcut sex am știut pur și simplu, cu o siguranță absolută, că niciodată n-am mai avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de pe fața mea că noaptea trecută a fost de necrezut. ― Ai făcut-o! Ai făcut-o! Sare în sus și în jos și-și aruncă brațele în jurul meu, în timp ce eu încep să chicotesc. Vreau s-aud tot. ― Sunt atât de obosită, mă vait eu, prăbușindu-mă pe canapea, dar tot zâmbind. ― Nu vreau să aud prostiile astea, vreau să aud despre Ben. ― Îl iubesc, spun eu simplu, și apoi o spun din nou, doar ca să mai aud o dată cuvintele, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Westway. Cotim și mergem mai departe, și ajungem la Maida Vale, prin Kilburn, la apartamentul Geraldinei din West Hampstead. Mă uit în jurul meu, și văd că Londra miroase urât, și e murdară, și oamenii arată, mai mult decât orice, puțin obosiți și chinuiți. Soarele nu se vede de nicăieri, în mers, parbrizul e lovit de niște picături de ploaie, și cerul se întunecă de nori aducători de ploaie. N-am văzut pe nimeni cu cea mai mică urmă de bronz, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zugrăvește icoanele-n biserici - Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici, Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. {EminescuOpI 70} {EminescuOpI 71} În van mai caut lumea-mi în obositul creer, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greer; Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de nori. Socoteala era să străbată câmpia până la apus și să se îndrepte înspre o moșie unde să-și petreacă noaptea. În largul câmpiei, se ridică încet un nor de nisip ca un vârtej. În cele din urmă, ochii lor obosiți băgară de seamă că nu era un nor de nisip, ci un fir de fum galben. Pare să fie un semnal... Tanaka sări dintr-o dată de pe piatra pe care stătea și își duse mâna streașină la ochi. Nu arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreme îndelungată. Prin fereastra deschisă pătrundea zarva din jurul Porții Toriana. La amiază, chiar și Sevilia se potolea pentru un timp. Lumea se închidea în case și se odihnea în tihnă. — Seniorul Shiraishi, zise Nishi cercetând cu o privire vinovată chipurile obosite al lui Tanaka și al lui samuraiului, ne-a zis să ne supunem îndrumărilor lui senior Velasco în orice privință. — Dar, Nishi, oftă samuraiul, oare cât nu ne-o fi înșelat pe noi senior Velasco, de când am plecat din Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el. Deci nu va mai apuca să termine cu toată tărășenia asta. Așa se sfârșea, cu ciondăneala asta În privința băuturii. De când Începuse cangrena din piciorul drept, Încetaseră durerile și odată cu durerile se dusese și groaza, iar acum era doar foarte obosit și furios pentru că totul se termina În felul ăsta. Nu prea era curios În legătură cu ce-o să urmeze. Ani de zile Îl obsedase ideea, și acum vedea că În esență nu Înseamnă nimic. E ciudat cât de ușor devine totul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Harry? Ți-ai ieșit din minți. — Nu. Nu mai am din ce minți să-mi ies. Nu mai bea chestia aia. Te rog, dragule, nu mai bea. Trebuie să facem tot ce se poate. Fă tu, zise el. Eu sunt obosit. * * * Și acum Îi veni În cap gara aceea din Karagaci și el stând În picioare, cu ranița-n spate, și farurile Simplon-Orient-ului care tăiau Întunericul, iar el părăsea Tracia, după retragere. Acesta era unul din lucrurile pe care amânase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mea. Știi că-mi place când bei. Da, sigur. Numai că-i rău pentru mine. „Când n-o să fie aici, o să beau tot ce vreau“, se gândi. „Mă rog, ce mai e de găsit pe-aici.“ Aaaiii, era obosit. Prea obosit. O să doarmă puțin. Stătu un timp fără să se miște și nu simți că moartea ar fi fost acolo. Probabil s-a dus pe altă stradă. Moartea Își găsea mereu o pereche cu care mergea cu bicicleta pe stradă, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aștept puțin, răspunse el. Și după aia m-oi duce. Unde merg camioanele? — Spre Barcelona, i-am spus. — Nu știu pe nimeni pe-acolo, dar mulțumesc mult că mi-ai zis. Mulțumesc Înc-o dată. Îmi aruncă o privire fadă și obosită și apoi, vrând să-și Împartă necazurile cu cineva, Îmi zise: — Pisica o să se descurce, sunt sigur. N-am de ce să-mi fac griji cu pisica. Dar celelalte...Ce crezi c-o să pățească celelalte? — Păi, probabil c-o să scape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea rezemat de tejghea, degajat, cu aerul lui de puști, iar eu l-am Întrebat ce s-a Întâmplat, pentru că mi-era că Regoli s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese fericit toată ziua. Dar acum era altceva. Acum lucrurile erau aranjate. Trebuia să facă toate astea. Și acum le făcuse. Fusese o călătorie grea. Era foarte obosit. Făcuse și asta. Își pusese cortul. Se stabilise. Nimic nu-l mai putea atinge. Era un loc bun ca să-ntinzi un cort. Și el era aici, În locul ăsta bun. Era În casa lui, acolo unde și-o făcuse. Și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clar pe Zurito vorbind: — Bine, n-o s-o fac. Glumeam doar. — Mergea bine. Atât că n-am avut noroc. Asta a fost. Manuel se-ntinse la loc. Îi puseseră ceva pe față. Chestia Îi era cunoscută. Inhală adânc. Era foarte obosit. Era foarte, foarte obosit. Îi luară chestia de pe față. — Mergea bine, spuse slăbit. Mergea grozav. Retana Îl privi Zurito și se-ndreptă spre ușă. — Eu stau aici, cu el, spuse Zurito. Retana dădu din umeri. Manuel Își deschise ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bine, n-o s-o fac. Glumeam doar. — Mergea bine. Atât că n-am avut noroc. Asta a fost. Manuel se-ntinse la loc. Îi puseseră ceva pe față. Chestia Îi era cunoscută. Inhală adânc. Era foarte obosit. Era foarte, foarte obosit. Îi luară chestia de pe față. — Mergea bine, spuse slăbit. Mergea grozav. Retana Îl privi Zurito și se-ndreptă spre ușă. — Eu stau aici, cu el, spuse Zurito. Retana dădu din umeri. Manuel Își deschise ochii și-l privi pe Zurito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]