3,276 matches
-
a nemulțumirii, contestației, conflictului; rolul elementelor sonore (clopote, muzică, sirene) și al celor vizuale (Împodobirea străzilor și a caselor) - marcă a momentului unic, a rupturii față de existența cotidiană; c) onorurile civile și militare: salutul autorităților locale, garda militară care dă onorul, gesturi cu Încărcătură simbolică - buchete de flori oferite de copii, daruri constând În obiecte artizanale, simboluri ale orașului, consumul unor alimente tradiționale etc.; d) discursurile: saluturi rostite de diverse autorități locale și cuvântul invitatului; e) diverse acțiuni politice sau ceremoniale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rostite de diverse autorități locale și cuvântul invitatului; e) diverse acțiuni politice sau ceremoniale: Întâlniri cu liderii locali, inaugurări, depuneri de coroane și comemorări, băi de mulțime etc.; f) plecarea: uneori Însoțită de elementele care au alcătuit protocolul primirii, precum onorul gărzii militare, copiii care oferă flori, discursuri (vezi analizele din C. Bromberger, 1990; S. Collet, 1982; F. Cruces, A. Diaz de Rada, 1996; M. Pourcher, 1990). Riturile de trecere În câmpul puteriitc "Riturile de trecere În câmpul puterii" Încoronarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să freamăte viață autentică. Obsesia lui erotică este precedată de cea a menținerii unei imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un student eminent, licențiat cu onoruri, îi dă posibilitatea să trăiască practic două destine paralele: cel de haimana fără nici un țel și, prin procură, cel de intelectual revoluționar exemplar. Atunci când se îndrăgostește de Arina, încearcă să-și contureze un profil intermediar între cele două, dar o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
membrii oligarhiilor urbane, care confiscaseră instituțiile municipale în profit propriu. Până la mijlocul secolului al XV-lea, acești burghezi, mai cu seamă elita negustorească, profitau de slăbiciunile regalității și de mijloacele de influență care le aduceau puterea financiară de a obține onoruri și de a-și servi și mai bine propriile interese. Însă o nouă etapă este inaugurată odată cu cel considerat inventatorul statului modern, Ludovic al XI-lea. Istoricii se pun de acord, în general, că în a doua jumătate a secolului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
studiul critic asupra piesei Regele Lear (inclus în Collected Essay, 1961) intitulat Lear, Tolstoy and the Fool (Lear, Tolstoi și Bufonul), care este un răspuns în timp la eseul antishakespearian al marelui scriitor rus. Că și Lear, Tolstoi renunța la onoruri, la titlul de conte, dar dorește totuși să se bucure de avantajele poziției sociale la care renunțase. Morală lui Or well, desprinsa din întreprinderea critică pe care o face, îndeamnă la acceptarea ideii că nu trebuie să te aștepți la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pot să mă și înșel! Comparația cade ca nuca în perete, nu? Nu-i nimic, am spus-o....rămâne aici, ca să mă pedepsesc! Dorin Popa: Care ar fi, totuși, explicația succesului îndelungat al lui Fănuș Neagu? A primit chiar și onoruri mult peste puterile sale: director al Teatrului Național, unde a stat pe scaunul lui Camil Petrescu (și încă mult mai multă vreme decât acesta!), academician... Liviu Antonesei: Cred că succesul se datorează momentului apariției sale în literele băștinașe, un moment
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
se termină la rădăcina de sub degetul inelar, arată o personalitate fricoasă; dacă linia inimii se termină la rădăcina de sub degetul arătător, arată o personalitate cu șansă erotică; dacă linia inimii are ramificații pe sub degetul mijlociu, arată o personalitate cu șansă onoruri, bogății; dacă linia inimii are ramificații în sus, arată o personalitate cu șansă; dacă linia inimii are ramificații în sus/arată o personalitate fără șansă; dacă linia inimii este scurtă, arată o personalitate lipsită de sensibilitate; dacă linia inimii este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și dispus parohia conform intereselor lumii catolice, ale disciplinei sufletești și directivelor sănătoase, acordând o atenție deosebită oficierii diferitelor acte ale vieții, solemnităților și ceremoniilor religioase sau ocazionale"505. Toate aceste realizări i-au adus în timpul vieții o serie de onoruri și întreaga admirație a contemporanilor 506. Raymund Netzhammer. S-a născut la Erzingen (Baden) la data de 19 ianuarie 1862. Educația religioasă a primit-o la școala mănăstirii Einsiedeln (1876). După sfințirea sa ca preot (1886) a activat ca profesor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Amida, Paul din Egina și Jac Psycristul. Oribas (sec. IV) era din Pergam, ca și Galen. A făcut studii în Alexandria. Prieten cu împăratul Iulian și medic la curtea acestuia, cade în dizgrație, este exilat la Goți, revine rechemat cu onoruri și apoi întreprinde o enciclopedie medicală monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee și în confruntarea concepțiilor medicale. Este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a descoperirii sale a fost facută într-o scrisoare adresată în martie 1800 lui Sir Joseph Bancks, președintele Societății Regale din Londra (A. Volta era membru al acestei societăți științifice din 1791). Ulterior a fost recompensat cu numeroase distincții și onoruri. În 1801 a conferențiat la Paris în prezența lui Napoleon Bonaparte, între 1815 și 1819 a fost decan al Facultății de Filosofie din Paris, apoi s-a retras la Como, unde a murit în 1827 în vârstă de 82 de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
nouăsprezece paturi. La inițiativa ei au fost răscumpărate 500 de prostituate de la proxeneți, au fost găzduite într-un așezământ al ispășirii, numit Metanoia. Basilisa nu și-a uitat rudele, mama și surorile pe care le-a copleșit cu daruri și onoruri. Cu ascuțită inteligență de om de stat, împărăteasa sau basilisa Theodora a stat alături de Justinian în momente grele. Descurajat de violența revoltei poporului împotriva birurilor, Justinian a vrut să fugă. Cu autoritate și sânge rece a intervenit Theodora pentru a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
preferată, era a doua ca rang în harem după împărăteasă. Împăratul, căzut în transă, îi compunea cântece și îi dedica poezii. Îi satisfăcea orice dorință. Era copleșită cu daruri scumpe, cu suluri de țesături de brocart, cu bijuterii, îi acorda onoruri și privilegii nu numai ei dar și familiei. Rudele ei, încălcându-se regulile etichetei, erau primite la Curte, astfel încât clanul Yang devenise tot mai sfidător. Mai mult, vărul ei, Yang Guozhong, i-a cerut împăratului încuviințarea ridicării unui templu memorial
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și a trimis-o la domeniul părinților ei, dar soldați francezi, aflați în luptă cu italienii, au luat-o captivă și au cerut despăgubire în bani papei. Banii au fost plătiți răpitorilor iar Giulia a fost primită la Roma cu onoruri de către pontiful Vaticanului. În 1503, papa Alexandru al VI-lea s-a îmbolnăvit de holeră și a murit neregretat de cetățenii Romei. Giulia s-a retras la moșia de la Bassenello, s-a consolat și a aranjat căsătoria fiicei ei, Laura
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fondator al Academiei Platonice din Florența (1459). A scris și a publicat și apreciate sonete. Supranumită curtezana intelectuală, Tullia d'Aragona este recunoscută postum, dovadă fiind prezența ei în dicționare și în studii literare. Reproducem un sonet: Signor, pregio e onor di questa etade, cui tutte le virtù compagne fersi, che con tante bell'opre e si diversi effetti gite al ciel per mille strade: quai fien, che possan mal tante, doti vostre cantor prose, nè versi? In voi solo (e
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe ducele d'Etampes și, pentru a justifica prezența ei la Curte, i-a încredințat rolul de guvernantă a fiicelor lui: Louise și Charlotte. Farmecul și inteligența ducesei l-au determinat pe suveran să-i acorde atenții deosebite, astfel încât primea onoruri similare reginei, stătea alături de regină în caleașcă, participa la evenimentele Curții ca și regina. După moartea regelui, în 1547, ducesa d'Etampes a părăsit Curtea, a fost exilată de soțul ei, a dus o existență modestă, lipsită de strălucire, i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scurt timp, și-a dovedit calitățile diplomatice și eficiența reformatoare în țara care o adoptase. Călătorea prin Rusia, făcându-se cunoscută, admirată și respectată. Avea reputația de împărăteasă luminată. Prefera, în asemenea vizite, să poarte straie militare. Era primită cu onoruri la domeniile feudale vizitate. Mareșalul Grigori Potemkin i-a pregătit venirea triumfală în Crimeea. Ambițioasă, energică și voluntară, Ecaterina a II-a s-a dedicat conducerii imperiului pentru a-i aduce faimă, implicându-se într-o amplă mișcare de reformă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat mult. Aceasta a trecut, prin imitație, de la suveranii dinastiei akkadiene la cei ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele de la Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", protagoniștii sunt doi străvechi regi legendari. Miturile zeilor Îl au ca personaj principal pe zeul poliad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le descriseseră Înfățișarea. Dar Înainte de acești poeți, povestește tot Herodot (II, 52, 1), nu se cunoștea forma zeilor, iar aceștia nu aveau nici nume, ci erau numiți doar „zei” (theoi), fiindcă le dăduseră tuturor lucrurilor o ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat pe toți locuitorii să respecte normele rituale și să Îi aducă Zeiței Demetra onorurile străvechi datorate, pentru a o Îmblânzi. Așadar, odată scurs definitiv timpul În care oamenii se aflau În legătură cu zeii, chiar dacă le invocă ocrotirea, cultul adus În epoca polisului pare aproape să aibă scopul de a Îndepărta acțiunea și de a ratifica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime și În acest domeniu atunci când, aducându-i onoruri cultuale unui om viu, recunoaște În el o prezență activă și, făcând astfel, anulează bariera Între cele două nivele, considerată deja de netrecut, care la oracolul din Delfi făcea să răsune supremul mesaj de moderație cu un gnoti sautèn („Cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi lui Quintilius Varus și soldaților săi uciși În bătălie o ultimele onoruri, arată clar că În acea ocazie au fost aduși ca jertfă Într-un ritual enorm și monstruos toți prizonierii (cf. Campanile, 1990a, p. 168): Pe Germanicus Îl cuprinde atunci dorința de a aduce ultimele onoruri soldaților și generalului lor. Toată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uciși În bătălie o ultimele onoruri, arată clar că În acea ocazie au fost aduși ca jertfă Într-un ritual enorm și monstruos toți prizonierii (cf. Campanile, 1990a, p. 168): Pe Germanicus Îl cuprinde atunci dorința de a aduce ultimele onoruri soldaților și generalului lor. Toată armata prezentă era covârșită de milă, gândindu-se la rude, prieteni și, În sfârșit la nenorocirile războiului și soarta oamenilor ș...ț. Alături, zăceau frânturi de arme, ciolane de cai, și totodată țeste de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rezultă din toate acestea? Același lucru ca întotdeauna. Vreți să cunoașteți poziția lui Iorga? Întrebați mai întîi care este interesul României. După aceea puteți pune întrebări în legătură cu multe alte lucruri; dar nu uitați să reveniți la interesul României . Chiar și onorurile și decorațiile, chiar și titlurile onorifice care-i fuseseră acordate, toate păreau să respecte același model: cadrul Sistemului Alianței Franceze, Mica Antantă și solidaritatea pan-latină a lui Iorga. Iorga a devenit Doctor Honoris Causa al Universității de la Strasbourg în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Autorul le-a citit în arhiva familiei Iorga. Într-una dintre scrisori, Iorga este numit "criminal cinic". În alta se spune că, "întrucît nu mai este român", Iorga ar trebui "să pleci din țara noastră, care te-a copleșit cu onoruri". Într-o altă scrisoare, lui Iorga i se promitea că va fi găsit oriunde în lume. "Jurăm pe viețile noastre și ne vom ține jurămîntul. Ține minte: ai o soție și copii, blestemul mamelor române te va ajunge! Nu uita
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]