4,543 matches
-
Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a câine. În perioada 1985-1995, pe harta Siberiei va apărea o nouă magistrală feroviară ce va lega calea ferată Baikal-Amur și orașul Iakuțk. Autoritățile din Uniunea Sovietică au luat această decizie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copil? Aș putea să-ți spun că am nevoie de un fir să cos gândurile trăsnite care îmi vin în minte, să le țin împreună. Pentru că pierd bucăți. Și aș vrea o mică bucată nouă în fața mea. Pentru că sunt un orfan, aș putea să-ți spun. — Pentru că vreau să văd zburând un zmeu, spun, și nu știu ce am spus. În sfârșit, tensiunea slăbește, a fost un joc, o glumă. Mama ta mă privește din nou fără neîncredere. — Cretinule, râde. Și bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ta, uitasem de ea și de tine. Vă împinsesem într-un colț al minții, unde nu părea că-mi aparțineți prea mult. Mă gândeam la Elsa ca la soția unui prieten; cât despre tine, nu eram un tată, eram un orfan. Ochiul meu reflectat în geam mă scruta ca o reptilă uimită. Un robinet uriaș de chiuvetă trecu pe lângă mine, pe un panou publicitar. Ne aflam pe o stradă mai largă decât cele pe care călătorisem înainte. Bărbatul schimbase viteza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sabotate de pseudo-zile electrice, o prelungire mediocră a zilelor solare, care abia le mai îngăduie să viseze la libertatea foșnetelor nocturne din pădurile natale. Fie și plecând numai de la aceste considerente, analiza lui Germán Gullón, potrivit căruia rimanul Ceață este „orfan de transcendență: semnificația romanului este imanentă“, mi se pare discutabilă. Semnificația romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
moartea lui ieșită din comun. Vom face o singură excepție, și anume în favoarea celui afectat în modul cel mai profund și mai sincer de moartea lui Augusto, cu alte cuvinte în favoarea câinelui său, Orfeu. Orfeu, într-adevăr, s-a pomenit orfan. Când a sărit în pat și l-a mirosit pe stăpânul său mort, și a mirosit moartea stăpânului, spiritul său canin i-a fost învăluit de un nor negru și dens. Avea experiența altor morți, mirosise și văzuse pisici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi putut-o da romanului lui Jugo de la Raza al meu, dacă în loc de a-l face, aș fi încercat să-l povestesc, i-am evocat pe soția mea și pe copiii mei și m-am gândit că nu voi muri orfan, că ei, fiii mei, îmi vor fi tați, și ele, fiicele mele, mame. Și dacă într-o bună zi spaima de viitor mi se va deșerta în carnea chipului, dacă-mi voi pierde voința și memoria, ei, fiii și fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe care l-am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și iubitoare care îi zâmbise încă din copilărie. Avea un ecuson mic pe sânul stâng avântat, deși nu eram îndeajuns de aproape pentru a citi numele ei sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Știți pe cine învinuiesc pentru afacerea Rosenberg, totuși? Pe Julius și pe Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că nici de asta nu aveți nevoie. Zece la sută dorință și nouăzeci la sută comedie. Acum Îmi apari aici când presupui că Teddy nu e acasă, plin de flori și de discursuri, specialist cu experiență În consolarea văduvelor și orfanilor, În speranța că până la urmă n-am să mai rezist și În sfârșit mi se va face milă de tine și te voi primi pentru un sfert de oră În pat. Mită ca să te fac să pleci. Am dormit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ci i-o luă Înainte și o Îmbrățișă cu putere, lipindu-i capul de umărul lui, de parcă nu el, ci ea ar fi fost cea care trebuia să fie consolată. Parcă Încercând să-i ofere ei situația sa de proaspăt orfan. Yael murmură la pieptul lui ceva pe care Fima nu-l Înțelese și nici nu făcu efortul să-l Înțeleagă, pentru că savura descoperirea că Yael, ca și prim-ministrul Ben Gurion, era cu aproape un cap mai scundă decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
până la unsprezece. Nu se trezi singur: prietenii veniseră din nou să stea cu el, ca să-i aline durerea. Femeile aduseseră oale pline cu mâncare și atât ele, cât și bărbații se străduiră din toate puterile să-l Înconjoare pe bietul orfan Fima cu dragoste și blândețe, căldură și afecțiune. Încercau tot timpul să-l atragă În discuții politice, la care Fima nu voia să participe, dar binevoia din când În când să zâmbească. Sau să dea afirmativ din cap. Îi telefonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine până când Arthur a făcut un cancer mandibular oribil, pe la patruzeci de ani, și a murit În urma unei Înfiorătoare și nereușite operații. Pe urmă a murit Sylvia, tot de cancer, după câțiva ani. Astfel, Barrie a ajuns tutorele celor cinci orfani. I-a răsfățat, i-a trimis la Eton și la Cambridge, le-a oferit totul... Cel mai mare, George, a murit În Flandra, În martie, anul trecut. Un glonț de pușcă. Avea douăzeci și unu de ani. S-a Întâmplat la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a auzit de la Edmund Gosse povestea nașterii lui, a descoperit scrisoarea trimisă În preajma morții soțului ei, adresată cumnatului care acum trage să moară În camera de alături, a citit relatarea tristă a ofertei lui Barrie de a se Îngriji de orfanii familiei Davies - „Eu sunt prea bătrână ca să le mai fiu de ajutor. El e singur și are o unică dorință, de a se ocupa de ei așa cum ar fi dorit Sylvia“ - și a aflat că băiatul cel mare, George, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mă fi numărat și eu printre ei. Fără vreo veste de la tata și mama - oare se refugiaseră la timp din Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar mai mult decât mama și papa ne lipsea ceea ce nu putea fi decât visat, neîndestulător, în contururi feminine: ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
găsit fraza de început. La Paris, Anna și cu mine am auzit de departe că în Berlinul de Vest și în cel de Est muriseră, la scurt timp unul după altul, Gottfried Benn și Bert Brecht și-i lăsaseră astfel orfani pe numeroșii lor epigoni. Am scris o poezie în amintirea ambilor. Și, în vreme ce la Paris războiul din Algeria își celebra ecoul cu bombe artizanale, iar noi vedeam în cinematografele pariziene tancurile sovietice pe străzile din Budapesta, amintindu-ne de tancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-i lase nepotului firma, o firmă ce vinde Cadillacuri din generația cincizeci, pe care, evident, și ratarea e tratată dintr-o singură tușă ușoară și sigură, nu le cumpără nimeni. TÎnăra lui viitoare soție este tembelă și frumoasă, Johnny, orfan: unchiu-său i-a omorît părinții Într-un accident de mașină. Și, cînd nepotul se lasă În sfîrșit Înduplecat să-nceapă repetițiile pentru rolul de vînzător de mașini, apar Faye și fata ei, Lili. Trecînd peste faptul că bătrîna doamnă confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe cîmp, chemînd animalul „printr-un șuierat instinctiv”. PÎnă la urmă-l prindea și, „cu unduiri lascive, voia să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prindea și, „cu unduiri lascive, voia să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel. Dacă orgasmul interior vă strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o cocoșată. Dumnezeu e o șopîrlă cu limba lungă. Noi sîntem pe pămînt deoarece e vorba de o cantaridă. Nu mai pot să scriu. Orbesc. Însemnările de taină ale lui Pușkin. 1836-1837, Editura Allfa, 2006. ȘAPTE ZILE DIN VIAȚA UNUI ORFAN CELEBRU* Pe coperta IV: „...Don Juan Întîlnește În fiecare loc nou o altă femeie, ilustrînd ideea clipei Împlinite, saturate de senzualitate”. Die Zeit: (cartea) „poartă În sine toată greutatea metafizicii lui Peter Handke”. Asta m-a pus pe gînduri. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se uită la televizor, Îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă În privința lui), merg amîndoi la cinema. În fiecare zi din cele șapte pe care le petrece la han, DJ Își povestește ziua echivalentă din săptămîna trecută. (Trăsături personaj: orfan, a pierdut pe cineva drag, nu mai știe pe cine. Tăcut. Are un teribil efect asupra tuturor, care vor să-i Îndeplinească orice dorință pe loc, dar și el lor.) Luni, la Tbilisi. Natură. Descriere pe larg. Acolo sînt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bandulieră............................ 334 G-text.............................................335 Stejar, extremă urgență..................344 Mioritza Forever (Despre violență)........348 Creierul națiunii.....................................353 Iarna flamandă......................................356 Cartea de noapte.............................374 CÎinele și măgarul ..................................375 Încîlcitele căi ale eutanasiei.....................377 Călărețul sîngeros ...................................379 Șapte zile din viața unui orfan celebru .....381 O viață triunghiulară .................................383 Senilitatea lui Eros ....................................385 Ziua cînd vine orgasmul ............................387 Povestea gelatinei .....................................389 Peștera de la Mafra ...................................391 Un socialist În piramidă ............................. 393 Frumoasa și renii ........................................395 Subconștientul inconștient...........................397 Autopsie......................................................399 Nazism și ciocolată......................................401
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd unchiul Jack o să cadă mort - și niciodată n-or să fie de ajuns... La fiecare Crăciun trecea prin asta. Totul a Început cu familia Morrow, pe care o vedea mereu de Crăciun. El era orfan. Tot el Îi făcuse orfani pe copiii din familia Scoggins și se știe că pentru orfani perioada Crăciunului e foarte nasoală. Se forță să rememoreze toată povestea. Era spre sfîrșitul lui septembrie 1947. Bătrînul sef de trib Worton l-a chemat În birou. Karen, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fie de ajuns... La fiecare Crăciun trecea prin asta. Totul a Început cu familia Morrow, pe care o vedea mereu de Crăciun. El era orfan. Tot el Îi făcuse orfani pe copiii din familia Scoggins și se știe că pentru orfani perioada Crăciunului e foarte nasoală. Se forță să rememoreze toată povestea. Era spre sfîrșitul lui septembrie 1947. Bătrînul sef de trib Worton l-a chemat În birou. Karen, fiica lui Welton Morrow, era membră Într-o gașcă de liceeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]