5,945 matches
-
intuiție. O execuție pe scaunul electric provoacă la unii dintre spectatori o reacție de satisfacție, de plăcere, de juisare În gol. Nu același lucru se Întâmplă cu o mușcată cu un ficus sau cu oricare altă plantă. Plantele nu au orgoliu, nici sadism, nici masochism. Natura lor nu e perversă. Ele sunt mai apropiate de Dumnezeu decât sunteți voi. Prin urmare, atunci când le consumi, Înfăptuiești un păcat. Dar păcatul e la fel de mare chiar și dacă nu le-ai consuma. Noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vor vedea pe Dumnezeu“, Își aminti Mașa de cuvintele Mântuitorului. „Dar cine-i atât de curat la inimă - Își spuse ea - Încât să nu-și pună nici un fel de Întrebări?“ În fond, despre ce fel de Dumnezeu pomenise Extraterestrul? În orgoliul său, el Îi vorbise Mașei despre sine Însuși, ridicându-și eul la rang de Dumnezeu. Dar poate că el voia să fie doar Dumnezeul Mașei, nu al alteia. Voia să fie doar Dumnezeu al unei singure ființe, pe care Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În el! - Spirtul Royal e fabricat din adevăruri grele, spuse oaspetele. Și aceste adevăruri nu sunt ușor de suportat. Apoi mai există și impurități, și acestea ne dau gata... - Ce fel de impurități? - Îndoiala, lipsa de credință... - Așa, făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți Încarcă conștiința... - Așa, făcu Mașa. - Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ivește ocazia...!” Coborâră În centrul orașului. De braț amândoi, mergeau la pas mărunt și Atena Înțelese: Încă nu vor merge acasă.Curioasă din fire, Îl opservă pe Tony Pavone, câutănd cu privirea ceva anume. Avea de ce să fie mulțumită iar orgoliul Îi satisfăcea vanitatea. Această impresie avea s-o constate În a doua jumătate a zilei, atunci când bărbatul de lângă ea o privise Într-un fel anume. Mai precis, puțin mai târziu, atunci când Îi luase apărarea În fața nesuferitului acela de Lakner iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime mai cu efect decât cea mai ascuțită sabie. Inteligenta Tatiana având de partea ei calmul, trufia ori poate orgoliul, onoră cu genorizitate polița datorată timidului ei admirator!! VII CATASTROFAL CUTREMUR DE PĂMÂNT În dimineața zilei de 4 Martie 1977, Gică Popescu intră În biroul lui Tony Pavone afișând un zâmbet misterios. „Termină repede cu ce-i prezenți, după care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impune urgent promulgarea unui nou fel de-a vorbi care să fie la Îndemâna tuturor locuitorilor accestei planete. Acest viitor limbaj să fie formulat din alfabetul modern, să aibă fraze cât mai scurte și meșteșugit construite, iar pentru a nu deranja orgoliul patriotic a unei țări, acest vocabular să fie neutru, pentru a fi ușor asimilat...! Și...garantez eu: În patru cinci ani de zile acest nou limbaj va fi o plăcere pentru diplomați și profesori să-i aprofundeze Înțelesul iar restul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
culoar minții încep întrecerea gândurilor nerostite se depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înfloresc trandafirii albi până-n decembrie ca o sinucidere în masă ori ca o promisiune în pieptul luminii până-ntr-acolo unde mă voi iubi mai puțin decât pe aproapele meu iar în mine va mai crește o bucată de inimă orgoliu l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
minte Erjika?” mă întrebam și prin somn. Poate că se întâlnise pentru prima oară în viață cu un refuz în pofida faptului că arăta cum arăta și era așa de curtată, poate că voise să se răzbune pe mine, lovind în orgoliile Creței, umilind-o în stilul său aparte? Era construită pentru a crea vise și privirile ei stârneau dorințe. Avea pielea de o culoare nedefinită; de aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pat, nu pentru ceea ce credea lumea despre ea, nu pentru că nu mă interesa, ci fiindcă inima mea rămăsese la Creața. Mă înțelesese și nu mă judeca, dar totuși mă îndepărtase în mod voit de cea pe care o iubeam. Simțise orgoliul absurd al Creței și știa că voi deveni pentru ea un capitol închis. De ce te lași manipulat de egoismul ei Gonzales? De ce crezi tu că trebuie să te schimbi, într-o lume care nu mai crede în puritate și care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am simțit că nu pot renunța încă la ea, că o iubeam, dar că nu știam cum să-i spun. Mă hotărâsem să mai aștept. Și dacă avea dreptate? Dacă eram omul cel mai potrivit pentru ea și dintr-un orgoliu prostesc o lăsam altuia? Apleacă-te puțin! am mormăit. De ce? Ca să -ți spun un secret... și când a fost aproape de mine, am sărutat-o prima oară pe buze. Aveam obrazul umed de lacrimile ei. Nu-mi păsa de ce zice lumea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai sinchiseam. Ea mă strângea tare în brațe, iar eu o iubeam în acele momente ca un nebun. Înțelegeam că eram pe cale să devin un alt om. Nu mai puneam preț pe forța fizică și nici pe mândrie, învățasem că orgoliile nu au ce căuta într-o relație, îmi doream să fiu mai bun și să mă placă pentru ceea ce simt pentru ea. Mai luasem bătăi de multe ori, dar niciodată nu simțisem acea satisfacție a lucrului făcut ca la carte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ajut și pe ea. Teama care mă încercase de câteva zile, dispăruse și acum simțeam în loc o bucurie bizară. O simțeam că-mi e mamă, că-i pasă de mine, că poate să-mi fie aproape trecându-mi cu vederea orgoliile mele mărunte și trecutul care ne învățase să trăim separați. Eram mândru de ea și fiindu-i aproape, simțeam că și eu am locul meu anume sub soare. Mă mai gândeam la profesorul de desen care ne însoțea la muncile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
căzut rouă multă, iar spre dimineață a început să adie un vânt cald. Iuda iubea nespus diminețile calde ale Ierusalimului, dar aceasta era pentru el ultima. Știa că e slab și că într-o zi, plin de furie sau de orgoliu, fiind în Templu sau în vreo tavernă din port, poate beat, poate sedus de vreo femeie, va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală. Nu era chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să împrumute cât mai mult din vocabularul fistichiu al lui Mircea Breaz, să-și dea gata prietenele. Într-o zi mă întâlnesc cu el, în curtea școlii. Era nervos, dar râdea: „Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
capătul ei. Mă uram. Ura e bună; te ajută să trăiești și să faci. Am pus embargo pe toate stările mele interioare și-am început să citesc logica. La început am citit logica să mă vindec, apoi am citit din orgoliu. În logică nu mai regăsești nimic din mizeria vieții, nici o tensiune, nici o greață. Ce angoasă vezi tu într-un modus ponens, într-o entimemă sau într-un sorit? Nimic, numai relații pure. Iei un grup de operații logice, stabilești niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre tribune, devin un anonim, tu mă uiți și e bine să mă uiți. Din când în când mai fac câte un experiment, mai construiesc câte un model teoretic, poate mă apropii de adevăr. Nu mă simt împins de mari orgolii, dar am un mesianism modest și cuminte: dacă eu nu fac pasul acesta mărunt, nu poate să apară cândva omul acela genial care să ne spună că, de fapt, lucrurile stau invers, că eram încă în preistorie și că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reproșuri insultătoare și extrem de furioase mai conțin și amenințări, și atacuri directe, cu o virulență pe care eu nu am mai trăit-o nici în mediul nostru mult mai puțin blând și răbdător. O cumplită și fără precedent criză de orgoliu rănit (are și ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de construcție a unei stări în care stresul, duritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asemeni eternității, or eternitatea este singura ipostază în care nu încape minciuna, pentru că este adevărul desăvârșit și permanent. „Spune-mi, Keti, dar Ana?” - „Te iubește, nu e zi să nu se gândească la tine, s-a măritat din cauza ta, din orgoliu și răzbunare, că erai orb în anul cât ai stat la ei. Te iubea ca și acum, dar tu, umblând în lumea ideilor tale, n-ai observat sau te făceai că nu observi. Dacă v-ați fi căsătorit, ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i se ridică din greșeală, mai sus de genunchi, eroare pe care o repară imediat, spunându-mi însă, după ce mă privi atentă, sau poate mă și spionase în secundele anterioare fără să observ - cum se întâmplă în prefăcutele virtuți sau orgolii feminine că nu a crezut din parte-mi, că voi da mai multă atenție picioarelor ei dezgolite fără voie o clipită, decât spiritului cu care-mi vorbea de o oră, scuza mea fiind că sunt bărbat, dar rostise această concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ți-a ieșit în cale, ca la o soluție compensatoare, - ce fel? de ce natură? este pentru mine de neînțeles pentru că nimic în lumea aceasta nu este identic pentru a fi cu adevărat compensator. S-ar putea să fie vorba de orgoliul de a te ști iubită și de încă cineva decât de cel pe care-l iubești și ești convinsă că te iubește, dar un asemenea orgoliu este de calitate îndoielnică, dacă nu chiar...” În clipa aceea ea mă întrerupse luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
identic pentru a fi cu adevărat compensator. S-ar putea să fie vorba de orgoliul de a te ști iubită și de încă cineva decât de cel pe care-l iubești și ești convinsă că te iubește, dar un asemenea orgoliu este de calitate îndoielnică, dacă nu chiar...” În clipa aceea ea mă întrerupse luându-mă din nou după gât, sărutându-mă cu o patimă de care mă speriai; fața îi era transfigurată. Vântul începu din vestul câmpiei, mișcând crengile subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-n pământul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cât de atractivă, pe atât de înșelătoare... - Modificată în minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun în practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era în ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strângea tacâmurile acelui prânz întârziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpânul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cerându-i instrucțiuni suplimentare pe care să le am în vedere; cu nonșalanță, ministrul mi-a spus că știu eu mai bine ce am de făcut și am plecat cum am venit; flatarea pe care o afișa mi-a gâdilat orgoliul, dar nu mi-a mirosit tocmai bine, pentru că, dincolo de ceea ce știam eu pe fond, existau lucruri pe care nu aveam cum să le cunosc și mi-ar fi prins bine să-mi atragă atenția; dar el s-a spălat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lor, asumându-și eventuale riscuri ori reproșuri (ceea ce nu s-a întâmplat). În aceeași logică, ei au decis să păstreze o discreție totală, pentru a evita eventuale scurgeri de informații ce puteau genera blocarea inițiativei, din rațiuni birocratice sau datorită orgoliilor de tot felul. Semnatarii au decis, în fine, să formuleze titlul articolului de o manieră care să capteze un interes cât mai larg, fără a lăsa însă impresia că ar fi vorba de un proiect oficios. Titlul ales Reflecții privind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]