7,850 matches
-
africane”, pentru că „nu le primesc toți”, cu atât mai mult cu cât „aceste canoane” le prezentase deja în prima traducere . În încheiere, Dionisie specifica următoarele: „de data aceasta, Paternitatea Voastră a căutat să recunoască autoritatea cu care sunt conduse Bisericile Orientale”. Această afirmație demonstrează că la acea vreme, canoanele zise-apostolice, cele ale Sinodului de la Sardica (343) și cele ale provinciei africane nu erau receptate unanim de Colecțiile canonice ale Bisericilor răsăritene. În Prefața din ediția a II-a, Dionisie mărturisea că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mântuitorului nostru”. Datorită rigorii cu care a fost conceput și realizat, sistemul cronologic al lui Dionisie Smeritul s-a impus treptat în întreaga lume creștină. Bazându-se pe cunoștințele calculului oriental, el a întocmit, în deceniul al treilea al secolului al VI-lea, tabela pascală bazată pe ciclul alexandrin. Explicațiile și motivația alegerii, în conformitate cu regulile Sinodului I Ecumenic, le prezintă într-o epistolă. Astfel, a adaptat calculul la anii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creștine „pentru prima oară în datarea faptelor istorice, socotind că anii trebuie numărați de la Nașterea Domnului Hristos, evenimentul cardinal și referința fundamentală pentru existența umană. Generalizarea acestui sistem a rezolvat problema pascală pentru Apus, fiind vorba de acceptarea calculului pascal oriental”. Preocupări pentru astfel de probleme de cronologie se pare că Dionisie le-a avut încă din vremea când se aflase în patria sa. Se știe că geto-dacii aveau cunoștințe bogate în acest domeniu. Ca exemplu poate fi numit celebrul car
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Apus prin reforma gregoriană a calendarului. Biserica Ortodoxă nu a acceptat și perfecționat metoda punerii de acord cu datele științifice astronomice decât în secolul al XX-lea. „Acest ciclu - al lui Dionisie - este codicele datei Paștelui după prescripțiile Bisericii Orientale, ciclu care, începând cu anul 345 d.Hr., se repetă neîncetat. Marele ciclu pascal a fost în uz în toată creștinătatea, până la reforma calendarului iulian în 1582. Din acest an, Biserica Occidentală a părăsit, odată cu calendarul iulian, vechile reguli
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
neîncetat. Marele ciclu pascal a fost în uz în toată creștinătatea, până la reforma calendarului iulian în 1582. Din acest an, Biserica Occidentală a părăsit, odată cu calendarul iulian, vechile reguli și a creat altele noi, cu totul deosebite. Dar Biserica Orientală a rămas la calendarul iulian și la vechile calcule”. Așa se face că în spațiul ei au continuat să circule „pascaliile” pe stilul vechi. La români, de exemplu, este renumit egumenul Silvan de la Putna (sec. al XVI-lea), preocupat de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unei misiuni religioase ce viza în mod special Italia. Scopul era acela de a cuceri societatea, de a o remodela după idealul creștin. Pius al XII-lea rămînea obsedat de frica de comunism, alimentată de evenimentele din Europa Centrală și Orientală. În iulie 1949, un decret al Congregației Sfîntului-Oficiu a ordonat excluderea de la Sfintele taine a celor care profesau doctrina "materialistă și anticreștină", decret steril care nu a desprins pe nimeni din Partidul Comunist și nici nu a împiedicat alunecarea catolicilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
contribuind la supraviețuirea sa. Această respingere este însoțită de o închidere marcată de relațiile încordate cu catolicii. Inițiativele de tipul celor ale părintelui Alexandre Men (asasinat în 1990) legat de Taizé, sînt rare. Apariția unui curent spiritual deschis experiențelor creștinismului oriental, însetat de întîlniri, preocupat de reînnoire liturgică, influențat de personalitatea lui Nicolai Berdiaev, preocupat de angajamentul politic democratic în numele credinței, a dus la dezvoltarea unui curent identitar foarte puternic. O parte a clerului s-a alăturat mișcărilor ultranaționaliste care reduc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
totuși există două partide membre ale Internaționalei Creștin-Democrate, cu rezultate nesigure), și de fostul președinte Zviad Gamsakhourdia, care exprima un puternic mesianism politico-religios. În Ucraina, deși a reapărut Biserica ortodoxă autocefală, separîndu-se de Patriarhia din Moscova, Biserica catolică de rit oriental (unită) s-a reconstituit, recuperîndu-și bisericile pierdute, mai ales cele din vestul țării. Dar identificarea cu națiunea, ascensiunea și dominarea politicii de către curentele naționaliste nu lasă loc partidelor care se prevalează de democrația creștină, acestea împărțindu-se între cele două
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atunci, religia ortodoxă se identifică cu Națiunea 28: planurile naționaliste ale anilor 1920-22 nu sînt oare "Măreața idee" de a reface Imperiul Bizantin? Constituția din 1975, revizuită în 1986, recunoaște că "religia dominantă în Grecia este cea a Bisericii ortodoxe orientale a lui Cristos" (art.3). Libertatea religioasă este limitată, prozelitismul în favoarea altor confesiuni este penalizat, religia este indicată pe buletinul de identitate, în ciuda reglementărilor comunitare. Deși Grecia este condamnată, în mai 1944, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parlamentul a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Histoire ouverte. Mélanges offerts à Jacques Gadille, Paris, 1992, pp. 407-421. Vezi și Gilbert VINCENT, Jean-Paul WILLAIME (coord.), Religion et transformation de l'Europe, Strasbourg,1993; Georges MINK, Jean-Charles SZURECK, Cet étrange post-communisme. Rupture et transitions en Europe centrale et orientale, Paris, 1993, 366 p.; Patrick MICHEL (coord.), Les religions à l'Est, Paris, 1992, 204 p. 20 De exemplu, Vaćlav HAVEL, L'amour et la vérité doivent triompher de la haine et du mensonge, Paris, 1990, și Méditations d'été, Paris
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut cu desăvârșire. Mare iubitor de artă orientală, avea o interesantă și bogată colecție de artă veche extrem-orientală, de la goblenuri japoneze din secolul al XVIII-lea până la sculpturi în marmură de Carrara și obiecte chinezești de uz casnic reprezentând, în același timp, lucrări artistice. Din nefericire, colecția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și n-au preluat de la romani spiritul imperial, precum au făcut alte nații din Europa și Asia, deși înzestrarea nativă a indivizilor compunători o recomanda cu asupra de măsură la un alt destin istoric. În fața realității, Eminescu a comparat latinitatea orientală cu o insulă mereu roasă pe margini de slavi și de alte etnii. De ce a nimerit românitatea într-un veritabil "triunghi imperial al Bermudelor", "în calea tuturor răutăților", după spusa cronicarului? Fiindcă, într-un fel, moștenirea tracică a fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Așadar, Danilevski vedea slăbiciunea Poloniei în faptul că s-a lăsat catolicizată, iar nu în sistemul monarhiei elective, cum considera Eminescu. Explicația poetului nostru este însă cu mult mai validabilă. Danilevski considera că există trei variante de rezolvare a chestiunii orientale: fie împărțirea Imperiului Otoman între Rusia și Austria, fie anexarea integrală a Turciei la Rusia, fie refacerea Imperiului greco-bizantin sub hegemonie rusească. Altfel spus, cam toate soluțiile trăgeau spuza pe turta imperiului țarist. Opțiunea lui Danilevski era pentru ultima variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ni se pară că suntem o muchie de despărțire între două lumi cu totul deosebite și că este în interesul nostru de a cunoaște amândouă lumile acestea. Occidentul îl cunoaștem îndestul. Misiunea sa în Orient este cucerirea economică, proletarizarea raselor orientale prin industria străină, prin robirea sub capitalul străin. Cealaltă parte a lumii o vedem din contra mișcată nu de un curent economic, ci de unul istoric și religios, care nu poate lipsi de a exercita de o mare atragere asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
amenința că dacă țarul nu va asculta "cea mai populară din mișcările câte s-au întâmplat vrodată în Rusia", atunci se va striga: "Jos țarul!" Și asta o scria, subliniază Eminescu, un conservativ, adică un "moderat" și un "politicos". Problema orientală devenea din ce în ce mai acută și mai complicată. În Balcani, se produceau rebeliuni împotriva asupririi turcești, susținute de Rusia din solidaritate slavă. Carol I se menține în rezervă față de mișcările din sudul Dunării și guvernul ia măsuri de a stopa traficul de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
unui răspuns evaziv, România și-ar lua libertatea să hotărască precum e mai bine pentru ea, alegerea cea mai bună fiind, finalmente, crearea acelei confederații dunărene pe baza egalității dintre națiuni. Patronatul Rusiei ar însemna câștigul de cauză al soluției orientale, pe când al Austriei al celei occidentale. Eminescu e pentru a treia cale. În studiul amintit, el analizează soluția occidentală a patronatului Austriei. Și întrucât contextul geopolitic nu permitea încă refacerea unității politice a vechii Dacii, poetul optează pentru menținerea unității
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
e indiferent, suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne învețe ce-am fost sau ce-am trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem români."40 Între timp, diplomația europeană era în fierbere. Anglia ar fi vrut ca problema orientală să nu ducă la război împotriva Porții. Lordul Salisbury a fost bine primit la Paris, consemnează Eminescu (la 17 noiembrie 1876), dar nu și la Berlin, unde el a convenit că Rusia poate ocupa teritoriile "turcești", dar temporar, în condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
au părăsit Constantinopolul. Întrebarea este reflectă Eminescu pe 14 ianuarie 1877 cum trebuie privit acest fiasco al conferinței, această solidaritate aparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esență?"46 Răspunsul e că Rusia a reușit esențialul, transformarea chestiunii orientale în una europeană, dar panslavistă. Sub masca platonismului și generozității, "Rusia au voit să dovedească Europei că rasa mahometană promite tot și nu dă nimic, că le va lua ochii puterilor cu reforme pe hârtie, iar când i s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mare, pe a cărei cuvânt se credea în drept să se întemeieze."82 De-acum încolo, principala țintă este dezonoarea Rusiei, care și-a găsit în guvernul liberal un șoricel cu care să se zbenguie pe tărâmul alunecos al geopoliticii orientale. Eminescu întoarce cu strălucire pseudoargumentul țarului cu privire la "onoarea" de a poseda, de a i se cuveni Basarabia. Poetul elaborează, cu acest prilej, originala sa teorie cu privire la drept 83, aplicând-o, cu o logică fără fisuri, la cazul Basarabiei. În loc de probe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ca personalitate juridică, și niște bande neorganizate?"87 Eminescu găsește formula diplomatică, deși ironică, de a-i numi pe ruși prădători asiatici. Altfel spus, Rusia nu vrea să respecte mandatarea primită de la Europa în a rezolva, în spiritul justiției, chestiunea orientală. Argumentul eminescian este imbatabil: Noi nu recunoaștem în ea decât pe mandatara Europei, care n-au declarat război Turciei pentru a schimba soarta noastră, ci pe aceea a bulgarilor, sârbilor, munte negrenilor, în sfârșit a popoarelor de care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care a susținut moral răscoala polonezilor de la 1863-1864, poetul și publicistul Nicolai Ogariov), oamenii de cultură ruși, ca și generalii ruși, ca și politicienii ruși, sunt bolnavi de febra cuceririlor pământurilor străine, de asuprirea altor popoare."145 Așa-zisa "cestiune orientală", confirmă Eminescu, nu-i pentru Rusia decât poftă de deșertificare și a popoarelor răsăritene: "De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace, ținta cuceririlor rusești sunt țările răsăritene ale Europei. Nu mai vorbim de cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru o revoluție mondială, s-a dovedit contrariul, încât marii succesori ai ideilor comuniste au ales tocmai vasta Rusie pentru "implementarea" visurilor înaintașilor. Dar, și dintr-o parte (Occidentul), și din alta (Orientul panslavist), corifeii comunismului au simțit că latinitatea orientală din spațiul carpato-danubiano-pontic este nodul gordian de a cărui "dezlegare" depinde comunizarea Europei întregi. Această națiune li s-a părut ambelor părți ca nealtele, vorba lui Eminescu, de un conservatorism enigmatic, care a făcut-o să răzbată în istorie chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
inteligentă și lucidă, a spiritului național eminescian, exprimat în termenii minte foarte rece și inimă foarte caldă, trebuitoare unor adevărați patrioți. Realitatea din ultimii douăzeci și trei de ani arată că legenda neagră tinde să scoată de pe arena istoriei latinitatea orientală, cu ajutorul propiilor politicieni, care, orbi, n-au văzut că primul proiect național trebuia să fie reîntregirea Basarabiei cu patria-mamă, fără de care celelalte două proiecte: intrarea în NATO și în Uniunea Europeană, nu puteau avea sorți de izbândă fără dimensiunea națională. Eliminarea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ediția a treia revăzută șicompletată, Editura Pontos, Chișinău, 2009, p. 105. 25 Dimitrie Bolintineanu, Opere, X. Publicistică, ediție, note și comentarii, de Teodor Vârgolici, Editura Minerva, București, 1988, p. 62. 26 Ibidem, p. 63. 27 Pentru amănunte privind analiza chestiunii orientale la Eminescu, a se vedea și exegeza inedită a lui A.C. Cuza, Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului, vol. I, II, ediție critică de I. Oprișan, în colecția "Corpusul receptării critice a lui M. Eminescu", vol. 23-24, Editura SAECULUM I.
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
întâlnesc la Nichita moduri de frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus, Kafka, Truman Capote, Salinger și alții; la lectura scrierilor lui Cantemir și Neculce exultă; concomitent, întâmpină cu afecțiune pe Ienăchiță
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]