3,831 matches
-
spre centrul platoului și a ordonat „pe loc repaus”. S a lăsat o liniște întinsă ca un voal de zefir. Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună lucruri însemnate... ― Ostași, nu întâmplător vă aflați aici. Nu ați fost concentrați fără motiv. Unii dintre dumneavoastră cunosc cauza. Alții nu. Eu am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună lucruri însemnate... ― Ostași, nu întâmplător vă aflați aici. Nu ați fost concentrați fără motiv. Unii dintre dumneavoastră cunosc cauza. Alții nu. Eu am ordin să vă aduc la cunoștință că în afara granițelor noastre se petrec fapte neliniștitoare pentru toate popoarele Europei... Germania a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puțină hodină, parcă a revenit cu picioarele pe pământ. L-am lăsat să mănânce în tihnă. Încet-încet, își revenea... ― Ai procedat tocmai cum trebuia. Dacă îl luai la întrebări prea repede, întâi nu aflai nimic și apoi cine știe ce șoc suferise ostașul și îi făceai mai rău. Și până la urmă ați aflat ce s-a întâmplat? ― Când l-am simțit pe Traistă că prinde putere, l-am luat pe departe: „Știi, mâine dimineață, când ajungem la cazarmă, trebuie să prezint un raport
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri străini alături, a înaintat spre mijlocul platoului. După ce a primit raportul de la șeful Statului Major, i s-a auzit glasul: ― Bună ziua, ostași! ― Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri străini alături, a înaintat spre mijlocul platoului. După ce a primit raportul de la șeful Statului Major, i s-a auzit glasul: ― Bună ziua, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel! - a răspuns trupa ca un singur om. ― Pe loc repaus! - a comandat el, rămânând într-o stare de așteptare nedefinită. Parcă îi zburase din minte tot ce avea să spună. În cele din urmă, privind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca niciodată răspunsul celor concentrați... Comandantul a rămas pentru câteva clipe cu privirea asupra lor. Parcă n-ar fi vrut să plece pur și simplu... Îi deveniseră dragi acești oameni, care străbătuseră deja
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
biruință. Să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. OSTAȘI Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți! Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!”... ― Acuma ce mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
probabil nici până la moarte, cum naiba voiau să plece 12 oameni (cică, viitorul guvern în exil) cu două avioane IAR 39 fiecare cu câte două locuri, din care unul ocupat de pilot !?! Probabil s-au tăvălit pe jos de râs ostașii care i-au arestat pe aerodromul de la Tămădău, când au văzut 12 javre gulerate și pline de ifose picotind lângă două avioane nenorocite. Ceea ce se vede că și pe atunci politicienii luau decizii tot la plesneală fără să prevadă efectul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
timp și de aceea a părut perfectă. Poate nu se va ști niciodată cine a scris scenariul și care a fost regizorul ce mișca poporul român pe harta patriei ca pe soldățeii de plumb. Credeți oare voi românii că niște ostași de ai noștri au tras cu sânge rece în copiii de la Timișoara care ieșiseră pe treptele catedralei cu lumânări aprinse în mâini? Niciodată n-o să reușească cineva să ne facă să credem acest lucru fiindcă ne cunoaștem prea bine
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
15. În scrisoarea aceasta scria: "Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei, și trăgeți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit și să moară." 16. Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. 17. Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David, și a fost ucis și Urie, Hetitul. 18. Ioab a trimis un sol să istorisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
violență. Rând pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală remarcabilă, o spiritualitate aplecată spre „salvarea” folclorului, o bogăție inestimabilă a poporului român, și o luptă până la sacrificiu pentru apărarea patriei de dușmani ( Al. Vlahuță împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n-au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice, autorul le ocolește cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
desfășura mari strategii de apărare națională. Nu m-a pălmuit chiar ca pe-un răcan nenorocit (deși pentru câteva clipe am fost convinsă că asta va face), dar a dat de pământ și-a lovit cu piciorul caietul meu de ostaș în care strecurasem (fără permisiune) schelete consonantice. Unde mă găseam? Mă întrebasem și eu adesea și știam: defel la locul meu. Uram aceste zile de joi, cu absurdul și grotescul lor. Am făcut în facultate mai multă doctrină militară decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lor situație, unii recitau ei înșiși poezia, fără să-și dea seama. Toți, erau soldați, departe de casă, care se gândeau la mamele, la copiii, la frații și la surorile de la care nu mai aveau nici o veste. Nici chiar inimile ostașilor care nu aveau la cine să se întoarcă nu erau făcute din piatră și se lăsau pradă sentimentelor evocate de koto. Nici unul nu-și putea stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii de ostași. — Cu atât mai bine! Ne-a făcut să înțelegem cât se poate de limpede că ne-a trădat. Dacă nu se întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua în care să-l dobor pe acest trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi emisari înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei și Hikoemon fură conduși într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă zece mii de oameni. Astfel, cu o forță combinată de treizeci de mii, Hideyoshi înaintă, prudent, în Bitchu. După ce străbătu numai o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou, pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că, înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans rapid. Când înțeleseră condițiile reale ale câmpului de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu toate forțele ar fi un risc prea mare. Pe de altă parte, ne-am putea resemna cu o campanie lungă, asediind castelul fără a ne grăbi, dar și în formula asta, există mari primejdii. Cei patruzeci de mii de ostași din provincia de origine a clanului Mori pot să sosească, atacându-ne din spate, iar atunci am fi prinși între ei și oamenii din Castelul Takamatsu. — De-asta sunt atât de deprimat în acest anotimp ploios. N-ai nici o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de oameni care-și mânuiau sapele și cărau pământul ca furnicile nu se simțeau deloc încurajați. Mai mult, termenul pe care-l impusese Hideyoshi era foarte aproape. Zi și noapte ajungeau la el mesaje urgente. Cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori se despărțiseră în trei armate, sub comanda generalilor Kikkawa, Kobayakawa și Terumoto, care se apropiau de hotarul provinciei, cu fiecare oră. Kanbei supraveghea lucrătorii. Epuizați de atâtea ore de muncă, zi și noapte, unii abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-o încheie la timp. Trecuseră paisprezece zile din cea de-a șaptea zi a Lunii a Cincea, când începuse munca. Proiectul se realizase în două săptămâni. Într-a douăzeci și cincea zi din Luna a incea, cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda generalilor Kikkawa și Kobayakawa, ajunseră la frotieră - a doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele, care apunea încet, continuă să usuce munții și văile râurilor din Tamba, până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide își trecu în revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata, răspunse curtenitor omul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supraviețui propriilor lui slăbiciuni fizice. De astă dată, însă, strategia atacului cu apă asupra Castelului Takamatsu fusese dusă la îndeplinire, iar Hideyoshi nu mai aștepta decât venirea din răsărit a lui Nobunaga. Pe Muntele Hizashi, cei treizeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda lui Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]