3,713 matches
-
camusian din primul capitol, intitulat sugestiv Rătăcirea, cu o mamă la azil și o identitate fragilă, pătrunde în „țara nimănui“ într-o coloană de mașini cu numere străine, pe o șosea a morții, străjuită de copaci și de cruci. Diavolul pândește din toate colțurile ca într-un roman de Gide, iar moartea conduce asemenea unei locomotive acest convoi al rătăcirii, în care toate superstițiile se adeveresc. Pe drumul rătăcirii, cei ce se îndreaptă spre est, și care nu pot fi decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
detașează de cele pământești. Dacă aș fi avut o asemenea vocație, aș fi urmat-o fără ezitare. Dar, de vreme ce am exact vocația contrară, de ce să-mi fie rușine de ea? Nu sunt, de altfel, nici primul, nici ultimul intelectual român pândit de pericolul mortal al risipirii. De la Gheorghe Grigurcu și Nicolae Manolescu la Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu, Dan Sociu ori Lucian Dan Teodorovici, există destui oameni, meritând toată stima, care se împart între diferite instituții, reviste, edituri, televiziuni, ziare, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
deasă, Mândra nu-i acasă Și s-a dus devale Să m-aștepte-n cale.” Alte cântece se referă la momente apăsătoare din viață: „Foaie verde și-o păpușă Mi-am făcut o cărărușă Pân-la măicuța la ușă Și dușmanii m-au pândit Cărărușa mi-o-ngrădit Nici cu pari, nici cu nuiele Numai de cuvinte grele... Dare-ar Dumnezeu un vânt Să dea gardul la pământ, Să rămână numai parii Să se spargă toți dușmanii.” „Bulgăraș de gheață rece Iarna-mi vine, vara trece
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
tramvai). Aceste exemple arată că argoul se formează prin dezvoltarea de sensuri figurate. Relațiile metaforice și metonimice organizează cîmpurile semantice ale argoului, lăsînd uneori să se întrevadă schița unui mod de interpretare a lumii. După Rodica Zafiu, "a observa, a pîndi se traduce prin a pune pleoapa sau a da geană; prin substituție metaforică, a trage cu oblonul. Acțiunile umane sînt reprezentate prin gesturile care le compun și care detașează, într-un fel, părțile corpului de întregul ființei: insul dă din
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vomita, caiafă, canar, țamblagiu Smardoi = deținut descurcăreț care are poziție avantajoasă în închisoare Specială = băutură (interzisă în pușcărie). Similar: Adio Mamă, aghiazmă, abureală, glicerină, ulei, drojdie, sodă, pimos, basamac, genocid, matrafox, moacă, penală, perfuzie Strîmb = neadevărat; mărturie falsă Șestache = a pîndi Șlongher = batistă Șmotru = corvoadă, muncă umilitoare, grea Șoaptă = denunț; semnifică turnătoria la cadre a unui eveniment din celulă. Similar: melodie ("băiatul compune melodii mari = denunță pe toată lumea"); cîntare, scuipat, vîndut Șpil = șmecherie, pont, aranjament. De origine germană: spiel = joc. Similar
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pe cale să adoarmă ca un prunc obez, va găsi cu greu o noimă în toate literele de pe hârtia cărții și va forma în răstimpuri câte un cuvânt, ba chiar o propoziție întreagă. Am să mă prefac că citesc. Am să pândesc momentul în care animalul din mine va adormi, și atunci o să mă întorc spre ființa istovită de lângă mine și o să-mi lipesc o clipă buzele de fruntea ei. Tandrețe. De asta aveai nevoie. Ea va tresări ușor prin somn și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
femeie în sandale cu tocuri înalte, îmbrăcată într-o rochie verde deschis, cu despicătură lungă pe picior, îl aduse iarăși în starea de stinghereală de la început. Ea privi în fugă prin geamul vitrinei și-l văzu pe bărbos, "pictorul licențiat", pândind posibilii vizitatori, care, deocamdată, nu se arătau de nicăieri. Tânăra se opri în fața lui Ion, fâstâcindu-l și mai tare (nu știa ce să mai creadă), în timp ce R. Burlacu se ridică repede în picioare, zâmbindu-i măgulitor de după geamul gros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
începutul romanului Delirul, asemenea, „tuturor bucureștenilor, Moromeții beau, iubesc, se ceartă, își cară pumni unul altuia” , deși numai la câteva sute de kilometri, în alte părți ale Europei războiul face ravagii, ei vor deveni treptat conștienți asupra dezastrului ce îi pândește și care va avea ecouri pe măsură în familia lui Moromete. Este semnificativă neliniștea crescândă pe care o sădește în Achim Moromete, concentrat pe post de controlor, numărul tot mai mare de trenuri militare, care îi vor revela un adevăr
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
-mi spăl chicerele și am zis sămi spăl și budigăi, că tare era limpede apa. Când am gătat, am luat budigăi în mână și am măs pi carare pin pădure către casă, da bag samă că dracu ista m-o pândit când m-am spălat până sus și io vinit baiul, co vinit la mine mo prins di la nijloc și mo pus gios acolo lângă carare și mo țăcălit mâncel franțu di drac”. „Ei și după ceea,-întreabă fata?”.” D
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și urâtul trebuie nu numai identificate, numite, arătate cu degetul, dar și deformate dincolo de orice putere de imaginație și de cele mai rele așteptări ale noastre. Anamorfozând, Cantemir își lua măsuri de apărare împotriva agresiunilor care își imagina că îl pândesc în tot locul. Această “paranoia critică” a lumii anticipează sentimentul absurdului resimțit dramatic de existențialiști. Puterea satiristului constă în aceea că, în confruntarea cu dușmanul, acesta din urmă este considerat dinainte învins în baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Brătianu Luni, în ședința comitetului executiv s-a pronunțat împotriva mea o excludere, pentru că am îndrăznit să scriu că atitudinea noastră prezentă nu poate duce la o acțiune de învrăjbire națională. [...] Este patriotică această atitudine de a rămâne în umbră pândind cu neîncredere și ură greutățile posibile ale viitorului? Un partid de ordine și guvernământ poate duce o luptă cât de îndârjită împotriva altui partid, împotriva oricărui guvern, el nu poate însă dușmăni sau bănui pe regele României. Trebuie să spulberăm
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care au ridicat un zid între rege și țară. Nu de acum, ci de doi ani am făcut să se audă un strigăt de prevestire. El nu a fost ascultat. Acum târgul s-a încheiat între guvern și misiții care pândesc la ușile dosnice; el s-a încheiat primejduind existența, însăși a țării și a monarhiei. Dar acest guvern s-a făcut, în același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
fie pus la curent. Nu se poate, gândeam eu, ca intervenția Regelui să nu fie ascultată și să se pună capăt odată întregii povești căreia îi căzusem victimă cu totul nevinovată. Ca și prima dată, m-am așezat la fereastră, pândind persoana care să-mi pară susceptibilă de a-mi face acest serviciu atât de important pentru mine. Cu adresa scrisă exact, citeț și subliniată, hârtia bine înfășurând o bucată de moloz găsit pe marginea ferestrei sparte, așteptam cu nerăbdare trecerea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pe patul de spital, aceste pagini care spun totul nu mai au ce să apere și nu au de ce să acuze, nu înfrumusețează și nu urâțesc. Moartea apropiată este 5 garanția sincerității de cea mai bună calitate. Singurul pericol care pândește paginile este epuizarea timpului, și asta dă celor două capitole din Straja dragonilor pe care bolnavul a mai apucat să le scrie, capitolele despre primii săi douăzeci de ani de viață, o nerăbdare și o precipitare dezordonate, ca îmbulzeala ultimelor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acest stadiu final: sunt destule fapte care ni-l arată. Pe măsură ce omul își urmează drumul spre mai bine, dacă vede că posibilitățile sale materiale se lărgesc, vede totuși foarte limpede că șansele sale spirituale se îngustează în aceeași măsură. Îl pândește dezastrul, și el, în chipul cel mai vădit, aleargă spre acesta. La sfârșitul veacului, se înălța eșafodul; la capătul istoriei, eșafodul care va fi înălțat va avea o altă măreție, pentru că pe el va urca regele creației. O societate care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la tribunal, Clavières m-a însărcinat cu un comision pentru ea. Eu încercam să-l refuz; Clavières a insistat, ară tându-mi că o întrevedere între ea și el într-un asemenea moment putea să le dăuneze amândurora. Am cedat; am pândit momentul când urma să iasă din camera ei și m-am alăturat ei în timp ce trecea. Ea aștepta la gratiile porții să fie chemată. Era îmbrăcată cu o anumită căutare; avea pe ea o rochie de stil englezesc din muselină albă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Nu există tragedie mai mare decât să se piardă și să nu mai scape din țara comunistă pe care din curiozitate nimic mai mult au făcut greșeala s-o viziteze. * Comunismul văzut ca imperiul lui Dracula și ca balaurul care pândește vestul blând, pașnic: violența descrisă de A Clockwork Orange și The Memoirs of a Survivor, torturile din 1984, sunt toate umbra vampirului comunist care suge sângele victimei capitaliste. Autorul a cărui nevastă e violată și al cărui manuscris e distrus
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În atmosferă, Încât nu eu comand cadrul, ci invers. Pentru mine, lucrurile nu vorbesc dintr-o dată așa ca un artist obișnuit cu interviurile. Ele Își văd de existența lor. Le dau târcoale, le observ cu răbdare liniștită. Revin În peisaj, pândesc florile la diferite ore ale luminii, mângâi obiectele, vreau intimitate. Numai după ce ne-am Împrietenit pot Începe să-mi Închipui. Și când am terminat schelăria căpriorilor din acoperișul așezat pe iarbă, Încep să-l urc spre cer prin culori. De
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
pentru a o informa de arestarea lui în 1958, urmată de o condamnare la opt ani de închisoare. Aruncând sticla în ocean - scrisoarea trebuia să parvină în Franța prin intermediul unei persoane binevoitoare care lucra la o ambasadă străină -, am trăit pândind un semnal, un răspuns la apelul meu. Îmi vedeam de treaba mea de zi cu zi, dar de fapt mă dedublasem, trăiam în același timp într-o stare de veghe ascunsă. Pentru a scăpa din situația fără ieșire în care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să descopăr adresa locotenentului-major Păun, care ne evacuase? Poate că prin Virginica, milițianca cu care păstrasem legătura! Da, cred că ea mi-a procurat-o. Și uite-așa, în fiecare zi, în zori, mă instalam în fața casei în care locuia, pândindu-l. Ieșea din casă la ora cinci fix și traversa strada pentru a se urca în mașina de serviciu care-l aștepta. Mă repezeam spre el și se făcea că nu mă vede, până-n ziua când am reușit să mă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mahalalei - care ulterior avea să se numească 1 Mai -, am intrat prin ordin administrativ în cele două camere care ne fuseseră repartizate. Acestea aparținuseră unui oarecare Damian Marinescu, el însuși în închisoare, în acel moment, și a cărui nevastă ne pândea sosirea din spatele perdelelor ferestrei. Apartamentul era compus din trei camere și dependințe. Instalarea noastră îi lăsa lui Damian Marinescu o singură cameră; antreul, baia și bucătăria erau comune. Acest Marinescu, de profesie brutar, expropriat ca mic meseriaș și închis ca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rezidențial de unde venisem. În mijlocul pieței se afla o hală ocupată altădată - adică cu doi sau trei ani mai înainte, dar nouă ni se părea o veșnicie - de către negustorii din cartier, înlocuiți cu un magazin de stat. De la fereastra camerei noastre pândeam sosirea iverselor produse distribuite pe cartelă (carne, făină, zahăr, ulei, îmbrăcăminte, încălțăminte). Era vremea marilor lipsuri ce urmaseră naționalizării industriei și comerțului, ca și colectivizării pământurilor, în curs de realizare. Cum vedeam că se forma o coadă, părăseam traducerile sau
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care trăise mai mulți ani într un fost chioșc de ziare dărăpănat, hrănit pe ascuns de minunata lui soție, care a fost ruptă în bătăi de Securitate, fără să trădeze vreodată ascunzătoarea bărbatului ei? Parcă puteai să știi pe cine pândesc? Ideea că am putea fi noi nici nu ne trecea prin cap. De ce să ne fi pus sub urmărire? Știau totul despre viața noastră: un inginer, o traducătoare, un copil, o bonă bătrână, oameni încadrați, adaptați, normalizați. Oameni liniștiți. Gândurile
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
era Maromet. Am mai fost în celulă cu deținuți care fuseseră închiși cu prietenul nostru, Radu Sturdza, fost maior. Se știa că se luptase pe front cu mare curaj și același curaj îl avea și în celulă. De îndată ce paznicii care pândeau auzeau prin ușă vreo vorbă mai ridicată, ușile se deschideau și intra Maromet urlând: — Cine a spus asta? — Eu, domnule comandant! răspundea respectivul vinovat. Maromet se îndrepta spre acesta și-i dădea două perechi de palme. Apoi întreba: — Cine-i
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
drept capătul de sus al lumii și al societății, cel care, în continuitate cu ele, le dă nu numai legitimitate, ci și statut de scenă unde se joacă viața spirituală în întregul ei. Orice societate tradițională sau religioasă poate fi pîndită de această ambiguitate. Faptul că o societate se gîndește pe sine ca o aplicație a legii divine e însoțit din umbră de ispita ca acea societate să se considere chiar realizarea deplină a ordinii cerești. Este societatea doar un mediu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]