8,628 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA DOMINOULUI Autor: Cristian Bodnărescu Publicat în: Ediția nr. 101 din 11 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului ÎN NOAPTE Eram cu tine într-o nouă noapte Pășind încet să nu fim auziți, Doar vorbe calde îți spuneam și șoapte Se-aud încet sub teii despletiți. Erai frumoasă precum e o zână Plutind sublim în al ei zbor departe Cu flori de tei tu-mi împletești cunună De
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
Eu merg mereu spre tine, mă chemi cu a ta șoaptă. Eram în vis... DOMINO Marea gândurilor necuvântate Din al tău ochi stins se varsă Șoapte macabre se întrevăd Sub pale măști pe cerul negru. Cuvântul damnat plin de extaz pășește Pe umbra gândului beatic de primăvară Descătușat de orice robie temporală. Atunci vocea de cenușă lumină A copiilor stafii tomnatice. A fost într-un vis trecut, de mai târziu... Și n-am mai apucat împreună a păși În grădina noastră
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
plin de extaz pășește Pe umbra gândului beatic de primăvară Descătușat de orice robie temporală. Atunci vocea de cenușă lumină A copiilor stafii tomnatice. A fost într-un vis trecut, de mai târziu... Și n-am mai apucat împreună a păși În grădina noastră damnată Pentru ultima oară... Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii Urma pașilor pierduți în neant. Din flaut statuile micilor îngeri cântă Fastuosul nostru concert de rock ...Ultimul concert de rock. Suntem acum doi bătrâni Batjocoriți de
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
pus de acord iar noi, într-o splendidă după amiază o așteptam pe Tanti Ana la Gara de Nord cu mama. Tanti a coborât din tren direct în brațele noastre. Adică invers. Ne-a luat în brațe pe amândoi odată cum a pășit pe peron. Iubire mare, mare. Eram totuși măricei pentru cei 70 ai ei. Eu eram într-a treia. Am luat o birjă care ne-a plimbat pe toată Calea Victoriei până la intersecția cu Dâmbovița unde mama i-a arătat opera. Pe
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
pribegiei. Mai mult decât atât, își avea rădăcinile în etnia pe care o simțim asemeni unei ciuperci otrăvitoare crescută pe trupurile noastre și că pusese în paginile acestei cărți faptele și trăirile sale în contact cu lumea necunoscută în care pășise. Speram să găsesc în rândurile scrise răspuns întrebărilor mele. A trebuit să treacă câțiva ani, să apară încă două volume sub același titlu (vol. II, ed. ZIP, 2011 și vol. III ed. Singur, 2013) și să intru în contact cu
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
să încerce un mic galop? Hai, căluțule! Hai! Dieee! Iapa începu să alegre. După alte asmuțiri, iapa zbura de-a binelea. Ce minunat era! Doar că, nici după un kilometru, văzu că iapa s-a înmuiat, a încetinit și abia pășea. Atunci și-a adus aminte că i-a zis Ilia că iapa-i bătrână, nu trebuia s-o alerge. Vai, ce făcuse! A descălecat cu mare grijă. Cercetând să vadă ce-i cu animalul, văzu că îi căzuse o potcoavă
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PĂȘIND DESCULȚ PRIN ROUA AMINTIRILOR... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pășind desculț prin roua amintirilor, În dimineți scăldate în raze de soare, În clipe de-altădată, pline de culoare, Trezind
PĂŞIND DESCULŢ PRIN ROUA AMINTIRILOR... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350746_a_352075]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PĂȘIND DESCULȚ PRIN ROUA AMINTIRILOR... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pășind desculț prin roua amintirilor, În dimineți scăldate în raze de soare, În clipe de-altădată, pline de culoare, Trezind ușor o lume a trăirilor... Emoții vii și vechi prind viață și contur, O clipă se transformă brusc într-un imens
PĂŞIND DESCULŢ PRIN ROUA AMINTIRILOR... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350746_a_352075]
-
amintiri și spațiu, prin drum, De parcă a oprit in loc de-atunci vremea!... Astăzi, plimbând sufletul prin al vieții rai, Ascultând ale pământului șoapte line, Plutind în neștire nopți întregi și-albe zile, Se-aude-n vale al amintirilor grai... Referință Bibliografică: Pășind desculț prin roua amintirilor... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PĂŞIND DESCULŢ PRIN ROUA AMINTIRILOR... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350746_a_352075]
-
e crăpată, nu-i nici miros de pâine, ascult cum plânge lanțul fostului meu câine. Vară, tu, cu lungi vacanțe, nu are rost ca să mai vii, eu am rămas un țurțure, să știi! Și picur printre anii acestor zile reci pășind, pășind spre lumile de veci. Ce vezi nu-s lacrimi, doar pagini despre sfântul rost și zvon despre copilul care-am fost. 29-03-11 Anotimp imaterial Credibilă s-a întors acuma iarna, Și vom cădea de pe îngusta bârnă, Dezechilibrați pe pasul
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
crăpată, nu-i nici miros de pâine, ascult cum plânge lanțul fostului meu câine. Vară, tu, cu lungi vacanțe, nu are rost ca să mai vii, eu am rămas un țurțure, să știi! Și picur printre anii acestor zile reci pășind, pășind spre lumile de veci. Ce vezi nu-s lacrimi, doar pagini despre sfântul rost și zvon despre copilul care-am fost. 29-03-11 Anotimp imaterial Credibilă s-a întors acuma iarna, Și vom cădea de pe îngusta bârnă, Dezechilibrați pe pasul înainte
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
lichid lipicios. În cele din urmă, simțul prevederii, de care în orice împrejurare un om al pădurii trebuie să asculte, îl determinase să stingă lumina fluorescentă a lanternei și, străduindu-se să-și reobișnuiască ochii cu întunericul, începuse să caute pășind cu grijă o altă cale de ieșire din poiană. Se afla cândva una exact în partea opusă cărării pe care venise. Abia putuse să dea de ea și, respirând anevoie, apucase pe firul noii poteci în sus. Era mai năpădită
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
de răbufniri, de neajunsuri ce le face față meditând. Meditația îi este singura formă de evadare din lumea ce îl înconjoară: îmi era frică dar nu reușeam / să mă desprind din patul în care așteptam / dimineața / și în jurul căruia tiptil pășea o pisică de munte / în cu lori de alb și gri ... Cele două culori sunt ale confuziei, ale incapacității poetului de a se ști când ființează teluric și când sideral; în lumea lui, prin ceea ce creează, de fapt el este
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
pe glasurile sunând a clopoței?. Văzându-i îi trecură prin fața ochilor imaginile, chipurile copiilor săi dragi de vârsta lor. "Așa erau și ei - năstrujnici și neastâmpărați dar, parcă mai respectuoși și mai cuminți." Ținând strâns în mâini sacoșele cu cumpărături, pășea încet și apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puțină teamă, ca nu cumva să alunece și să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină și de extrogen, călcând pe o pată unsuroasă, a alunecat
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
energie ce părăsește grăbită trupurile ciuntite de scurcircuitările pe care sudura tainică a vieții le-a dăruit, pe tot parcursul timpului trăit, ca pe un dat iertător, de care puțini dintre noi am hotărât în subconștientul nostru să îl venerăm. Pășim, îndrumați de destin, peste fiecare secundă telurică și ne chircim înaintea nimicului sodomizându-ne eul care se lasă îngropat în iadul dorit al fiecăruia dintre noi: Sub tristele becuri cu razele pale, / Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra... [2
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
pune în mișcare perpetuă banda materiei cenușii care nu încetează nicio clipă să gândească prin egoul fiindului său. Lumea se află într-o continuă mișcare, o schimbare de fond, esența este zdrobită de nevoi și adusă într-o poziție bipedă, pășind lipsiți de cuget spre neant. Bipedul continuu articulează cuvintele și le vrea înțelese, literatul levitează și șoptește cu adieri calde: Pân-atunci te salut cu o privire plină de-nțeles, ca să nu mă dai uitării, [4] cere profanului poetul, care
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Ai plecat muza mea dragă, M-ai lăsat singur pe lume, Cuvintele cu greu se leagă, Fără Ana, al tău nume. Începutul ne-a fost greu, Împreună am luptat, A vrut bunul Dumnezeu, Să continuăm neîncetat. Ne-am sprijinit reciproc, Pășind mereu spre înainte, Am făcut vieții loc, Astfel am ajuns...părinte! Un an de la căsătorie, Ai devenit mamă cu acte, Căci așa a fost să fie, Nu doar vorbe, ci și fapte. Referință Bibliografică: AI PLECAT MUZA MEA / Mihai Leonte
AI PLECAT MUZA MEA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358939_a_360268]
-
se scaldă, vine și prefectul Că se isc' vârtejuri, să n-o soarbă Vin jandarmii cu echipamentul Legați la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios, involtă Punând parșiv pe-o parte, pălăria A vrut s-o angajeze primăria Să ne păzească bruma de recoltă Draga mea când iese pe balcon Zboară ciori din câți copaci există Și dacă trece-atunci vreun avion Ceva mai jos
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
mâncarea din vitrină,/ Și-am strâns în palmă bieții sunători, / Și nu le-am dat nimic, roșind de vină - / Pe trotuar, cerșea cu glas slăbit / O fată ce-mi bătea mătănii-n stradă, / Am strâns în mâna banii și-am pășit / Nesimțitor la biata ei corvoadă - // Dar ajungând la ușă era-nchisă - / Flămând, am cumpărat o pâine, și-am mâncat - / Mâncam plângând, căci mie eu mi-am dat / Îmbucătura sfinților promisă - // Și visul cerșetorilor - furat ... 21 martie 2006”. Autorul îi îndeamnă
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359038_a_360367]
-
îndeplinesc porunca împăratului maiestos! TRAIAN Ai Romei suntem, patroni și salvatori! Capitalei lumii să-i aducem vestitele comori. Să mergem oșteni, birunța ne așteaptă! Fala romană e plămădită din faptă, Din străbuna vitejie, ... din a noastră mândrie. Cu încredere să pășim pe podul lui Traian Spre ținta deplină din acest an! Licinius vei merge în frunte! Armia romană e un munte! ( Oastea începe să treacă, înșiruindu-se pe pod. ). TABLOUL VI ( Înăuntru templului sacru din Sarmisegetusa. Pereții sunt împodobiți cu ramuri
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu ... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un om la altul. Sculptori celești i-au modelat trupul din cel mai prețios jad, mirosind a mentă sălbatică și a Dragoste ... Referință Bibliografică: Femeia / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359059_a_360388]
-
comemorăm încă un ciclu temporal, peste cele 5.300 acumulate de la declanșarea operațiunii de ștergere a unui program, care scăpase de sub control! Cunoașteți povestea. Mai întâi, Sodoma și Gomora, cu mici lovituri nucleare, apoi, delete total. Diluviu 100%! Pe unde pășim era uriașul parc al lui Nero. Piromanul, cel cu făclia democrației antice. Statuia sa era supranumită Collosum. Noua construcție, începută de cel cu vesspasienele, aducătoare de profit, fără miros, preia numele megasculpturii. Datele tehnice ne dezvăluie standardele actuale pentru stadionul
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (4) – ROMA (II) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359072_a_360401]
-
adânc. Și pantofii din năbuc negru aveau un buton verde din atlasul rochiei, totul arată frumusețea desăvârșită, fără egal. Când a coborât treptele înspre sală, publicul s-a ridicat în valuri. A rămas și ea înmărmurită, cu toate acestea a pășit majestuos, cu o ținută nobilă. Când acordurile muzicii i-au făcut intrarea, Hayfa a făcut un moment de suspans, după care, dintr-o dată, a început să cânte. Vocea ei amplă, puternică, în armonie completă cu acustica sălii a iscat o
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
își pune nădejdea în poezie, în cuvântul fragil și gingaș considerat un „far” într-o lume a tenebrelor! De admirat este dorința poetei de a nu rămâne prizonieră unui timp trecut - timp ce a lăsat deseori o lacrimă pe obraji. Pășind cu noblețe mai departe, aceasta își pune întreaga speranță în „soarele de mâine”, în noile mlădițe, „muguri noi”... care sunt „nepoții”, adevărată binecuvântare și mângâiere divină. „N-ai cumva un loc de taină / Unde să-mi așez iubirea? Este unica
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]