3,617 matches
-
Iorga, care, în timpul ultimelor lui zile de comă, avea impresia că i se învîrt în cap o droaie de iepuri. După aceea, Iorga nu a mai vorbit cu A. C. Cuza cîteva luni bune. Dar lui Cuza părea să nu-i pese de nimic. I-a declarat lui Șeicaru că "nu înțelege hipersensibilitatea lui Iorga, care manifestă "simptome de menopauză masculină" din cauza unei glume nevinovate". În memoriile lui, Iorga nu a dat niciodată amănunte despre acest incident, menționînd doar un "imens scandal
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Sale". "Să umilească Coroana, aceasta este cea mai aprinsă dorință a dlui Maniu, dictatul constituțional al României". "Dar Coroana are prerogative!", continua Iorga amenințător. Iorga s-a bucurat de căderea guvernului Vaida. "Prăbușirea unei aventuri"89. Regelui Carol puțin îi păsa de acest lucru. Iorga era cel care era în pericol să devină un fel de "călău" respectabil al lui Carol. Alegerile au fost (chiar și după părerea lui Iorga) mai corecte decît de obicei, dar patru alegeri în puțin mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
asupra chestiunii evreiești: "Semănătorii ruinei și pustiului". El i-a acuzat pe evrei de provocarea unui dezastru ecologic, susținînd că antreprenorii evrei defrișau pădurile României fără să asigure replantări. Au urmat și alte acuzații de abuzuri capitaliste. Capitaliștilor evrei le păsa numai de bani, fără nici un respect față de frumos. Oferea drept exemplu orașul Iași pentru felul în care populația evreiască modificase caracterul acestuia, și nu în bine! "Evreii erau altfel în țara lor. Monoteismul lor sălbatic, dar nobil, i-au înălțat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ar avea nimic împotriva revenirii zilelor Yaltei. Aceștia resping manifestările autodeterminării din Balcani, considerîndu-le drept o "calamitate europeană", "tribalism", un "djinn scăpat din sticlă" etc.3 Astfel de nostalgici ai Yaltei constituie reminiscențe sinistre ale lui Disraeli (căruia nu-i păsa de "o existență ideală pentru creștinii din Balcani") sau ale incalificabilului dispreț al lui Churchill față de Gavrilo Princip. Și nici asta nu este totul. Într-o sclipire de făurire a politicii externe fără paralel, cei trei ani de negocieri (care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au încercat să-și impună "realismul lor socialist". Atît Iorga cît și Stalin au eșuat în dorința lor de a crea un om și o societate nouă (una bazată pe Omul sămănătorist, cealaltă pe marxism). Nici unuia dintre ei nu-i păsa de efectul acestui fapt asupra artei și literaturii. Dimpotrivă! Aceasta era singura funcție acceptabilă a literaturii și artei! Iorga era suficient de mulțumit de sine ca să recunoască asemănările dintre atitudinea sa și cea a lui Stalin. Pe măsură ce timpul trecea, Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sunt niște mincinoși sfruntați. Pe de altă parte însă, într-un sens pur formal, teatrul este arta care se apropie cel mai mult de poezie. Îmi spuneam uneori că, dacă aș fi fost poet, nici nu mi-ar mai fi păsat de teatru, dar ăsta este, fără îndoială, un nonsens. Marea necesitate a sufletului meu hămesit și amuțit era tocmai această anume formă de a striga la lume. Teatrul este un atac la adresa omenirii, transpus în magie: te determină, seară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
timp după cea a tatei, nu mi-a părut a fi un eveniment de sine stătător, ci un fel de damnată extindere a pierderii tatei. Puțin după aceea, a murit și unchiul Abel. De multă vreme nici nu-mi mai păsa de el, ba chiar încetasem să mă mai gândesc măcar la existența lui. Îmi aduc aminte că intenționasem să-i scriu lui James, dar nu i-am scris. Mai țin minte că abia atunci mi-am pus pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-ți creezi singură suferințe prin asemenea paroxisme de gelozie înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul palmei, iar ochii i-au fulgerat de violență. — Îndrăznești să vorbești de gelozie! De parcă mi-ar păsa câtuși de puțin de muierușca aia după care-ți sfârâie călcâiele! Dar uiți că m-ai părăsit pe mine, pe mine, ca să te înhăitezi cu ea? Tu uiți, dar eu n-am uitat. Aș fi putut s-o schilodesc sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el. Hartley și cu mine nu puteam fi considerați doar doi turiști care se revăd, asta era în afară de orice dubiu. Soțul ei va trebui, cel puțin, să mă suporte. Poate că o să vadă în mine o figură caraghioasă? Nu-mi păsa de asemenea lucru, dar imaginația îmi zbura atât de vertiginos, încât o și auzeam pe Hartley spunându-i soțului ei: „Vai, iar a venit dragul de Charles, nu se poate ține departe de mine!“ - în timp ce, desigur, în inima ei, simțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văzut nimic. Chicoteli. Mi se făcuse foame, așa încât am mâncat un sandviș cu brânză și o grețoasă plăcintă de carne de porc. Am rămas un timp, trecându-mi în revistă corespondența. Nu mă sinchiseam de prezența celorlalți și nu-mi păsa de faptul că-și dădeau seama. Scrisorile, trimise de domnișoara Kaufman, aveau toate caracter personal, dar erau lipsite de interes. Printre ele se găsea una singură care altă dată mi-ar fi făcut plăcere, trimisă de Sidney Ashe, care-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcut nevăzut. A plecat din camerele închiriate fără să ne comunice sau să ne scrie vreodată adresa lui. M-am dus la locuința lui și m-am interesat, dar nimeni nu părea să știe sau nimănui nu părea să-i pese unde plecase. Și de scris, nu ne-a scris niciodată. Știa că venim aici. Cred că s-a dus să-și caute părinții adevărați, întotdeauna zicea că are de gând să facă așa ceva. Vorbea întruna de ei și uneori îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce-mi spusese. M-am ridicat, am încuiat ușa din spate, și am vârât cheia în buzunar. Eram destul de sigur că Ben nu o să se arate în noaptea asta. Dar mă simțeam atât de puternic, încât aproape că nu-mi păsa dacă o să se arate sau nu. L-am auzit pe Gilbert intrând, și văitându-se în gura mare lui Titus, pe urmă am auzit cheia răsucindu-se în broască. Am aprins o lumânare, am tras perdelele, deși afară era încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de afară, de la distanță, se făceau auziți, atât de puternice le erau glasurile și atât de încântați erau să-și exhibeze, reciproc, talentele. (Hartley nu mi-a pomenit o vorbă despre cântatul lor; poate că ajunsese să nu-i mai pese de nimic sau, poate, ca și soțul ei, era un pic surdă.) Urlau arii din opere și din comedii muzicale, madrigaluri, cântece pop, cântece folclorice, rondeluri, cântece porcoase și balade de dragoste în engleză, franceză și italiană. Cred că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
drept, recunosc că am acționat sub imperiul unui impuls și că eram beat. Pur și simplu te-am îmbrâncit și mi-am văzut mai departe de drum. Nici n-am știut exact ce s-a întâmplat și nici că-mi păsa. — Dar pretindeai că ești un nonviolent, spuneai că niciodată... — O.K., dar tu ai fost un caz special. Picătura care a făcut să se reverse cupa a fost apariția blestematei de Rosina, sus pe creasta stâncii, ca o vrăjitoare neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care-i numai al meu. — Charles! — Ai fost pretutindeni înaintea mea și vei fi pretutindeni după mine. Când am să mor, tu și cu Lizzie veți sta într-un bar discutând despre mine, numai că atunci n-o să vă mai pese dacă v-a văzut cineva. — Charles, Charles! — M-ai dezamăgit, i-am spus în continuare lui James. Nu te-aș fi crezut niciodată capabil de meschinărie sau trădare, niciodată nu m-aș fi gândit că ai să te lași târât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Samoila Olimpia 12. Talanca Constantin 13. Toporascu Adrian 14. Tepoi Vladimir. VI. Curtea de Apel Brașov Tribunalul Brașov 1. Blidaru Gheorghe 2. Burdea Gheorghe 3. Culcea Vasile 4. Georgescu Domnica 5. Harastasanu Angela 6. Ionescu Aurora 7. Lungu Mirela 8. Păsat Agripina 9. Pasculet Rodica Irinel 10. Rizea Dorina 11. Savu Viorel 12. Vâlcu Ligia. Tribunalul Covasna 1. Anton Lucia 2. Iacob Maria 3. Iliescu Ion 4. Luppinger Aurelia 5. Mihalache Miroslava 6. Mureșan Vasile 7. Ordog Andras VII. Curtea de
DECRET Nr. 374 din 27 noiembrie 1995 privind punerea în funcţie a unor magistraţi la tribunale şi la parchetele de pe lângă acestea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112890_a_114219]
-
rău, care nu admit relația cu un nominativ, dar care implică orientarea spre protagoniștii actului lingvistic: îmi pare bine/rău, îți pare bine/rău etc. • verbe pronominale (cu pronume în dativ) întrebuințate impersonal: a (nu)-i arde, a (nu)-i păsa etc. • alte expresii, cu conținut modal: e nevoie, e păcat etc. - impersonale relative; sunt impersonale într-un singur sens: nu realizează opoziția specifică persoanei gramaticale; în celălalt sens, al relației cu subiectul gramatical, al posibilității stabilirii acestei relații, se aseamănă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul prin care se realizează complementul indirect orientează semantica verbului regent: a (nu)-i păsa, a (nu)-i arde etc.: „De astăzi nu-mi mai pasă / Că cea mai dulce-ntre femei / Mă lasă.” (M. Eminescu) Nu-i mai arde de nimic. Verbe cu dublă tranzitivitatetc "Verbe cu dubl\ tranzitivitate" Verbele tranzitive admit, în general
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părea bine (rău); • verbe dezvoltând diferite sensuri în relație obligatorie cu un pronume personal (formă atonă) în dativ: a (nu)-i arde (de glumă etc.), a i se acri, a i se urî (de școală) etc. • verbul a (nu)-i păsa. b. Între verbele care desfășoară predicația prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect se disting două subcategorii: b.1. verbe (locuțiuni verbale) personale; verbe care, realizând predicația, dezvoltă în realitate sintactică ceea ce avea existență virtuală, manifestată la nivel morfematic, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi: • sintetic: „Și ninge în orașul mare.” (G. Bacovia) „Nu i-a răspuns nimic Iosif, nu-i ardea de soarta lui.” (M. Preda), „Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora?” (E. Barbu) „Uite sânge, uite slavă, Uite mană, uite otravă.” (T. Arghezi) • analitic: „S-a făcut frig deodată, spuse el...” (M. Eliade), „Mi s-a făcut teamă și m-am chircit la locul meu.” (O. Paler
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Marea noastră majoritate crede că face, nefăcând - de fapt - (aproape) nimic. Faptele noastre sunt repetări, imitații, preluări... Hrana ne ajută să putem să ne târâm, cultura - să putem să ne înălțăm. În fond, educația înseamnă a dărui fără să ne pese ce am putea câștiga sau ce am putea primi drept recunoștință. Pare că încălzirea globală ne afectează și sufletele: cele mai multe se usucă și rămân sterile; nu (mai) rodesc. Cunoaștem și recunoaștem oamenii după temeinicia a ceea ce gândesc și fac. Oricât
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
clipă, am crezut că din cer cad flori. Dar erau steluțe moi ca puful, mici ca gheața, răspândind în jur o căldură diafană. Vântul era singurul care, nervos, trecea grăbit peste acest peisaj, măturând tot ce-i ieșea în cale, nepăsându-i de nimeni și de nimic. Dar parcă, făcându-i în ciudă, fulgi spumoși își continuau dansul zburdalnic, mângâindu-se unul pe altul, căzând și urcând în același timp, pentru ca mai apoi să se așeze obosiți pe pământul care-i
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
feminismului și susțin că suntem tarate de Leana, Lina și Găina (Elena Ceaușescu, Lina Ciobanu, Alexandra Găinușe). Nici una dintre acestea nu a reprezentat interesele femeilor, nu au cerut drepturi egale și speciale pentru femei și, în general, nu le-a păsat de nimic decât de scaunul propriu și de privilegiile de partid. Pe scurt, comunismul nu a tolerat nici un alt „ism”, căci era totalitar și „universal mesianic”. Susțin că un „feminism” care nu urmărește ca scop autonomia personală a femeilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dar nu am spus ceea ce trebuie ținut mereu minte. Socialismul a fost o utopie pentru că s-a situat împotriva sau în afara naturii umane 1212. Socialismul crede, în mod eronat, că atunci când sunt parte a unei acțiuni economice, oamenilor le-ar păsa, din generozitatea, de ceilalți oameni. Ne aflăm într-o concurență și într-o lume cu resurse rare, care nu satisfac și nu vor satisface niciodată dimensiunile dorințelor umane. Este de neimaginat o lume care să poată dispune de resurse ce
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
își vor perfecționa civilizația, plecând de la dimensiunea lor individuală, egoistă. Cu noi înșine trăim tot timpul, totul se desfășoară prin raportare la noi înșine. De aceea dimensiunea individuală, egoismul ființei noastre, ne va împiedica de la recunoașterea posibilității de a ne păsa de ceilalți, mai mult decât ne pasă de noi înșine. Un alt mit, o altă utopie, este aceea că oamenii au capacitatea de a deține lucruri în comun 1213. Freud arată cum "comuniștii cred că au descoperit calea eliberării de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]