6,523 matches
-
Ticălosul ăsta, spuse Grigore Popa adresîndu-se bătrânei, intenționează să ne tragă clapa. Și-a făcut bagajul... ― E beat! Nu-și dă seama ce spune! ― Zău? Vrei să ne arăți și nouă sacul? Sculptorul ridică din umeri fără convingere. Argumentele erau palide, încîlcite. ― Spune-mi, Melania, mă vezi în stare de o asemenea ticăloșie? Bătrâna nu-i răspunse. Continua să zâmbească trist. ― Și în definitiv, se ridică Matei, admițând că vreau să plec trebuie să mă justific? Cui? Ție?! Mă faci să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a omis că victima era un dactilograf cu experiență. Folosea metoda oarbă, mai precis bătea cu toate degetele. În consecință, literele din extremitățile claviaturii, atinse cu inelarul sau degetul mic ca ă, ț, ș, p etc. trebuiau să fie mai palide. Spre deosebire de u, z, h sau t lovite de index. Cel care bătuse însă textul la mașină ― un amator ― o făcuse cu cele două arătătoare. Astfel, toate literele au căpătat aceeași intensitate. A fost suficientă o comparație superficială între scrisoarea de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ADEVĂRAT MONSTRU. \ EI, SE AUZI VOCEA ASPRĂ RÎCÎIND ȘI RETEZÎNDU-I GÎNDURILE, CE PĂRERE AI DE EA? ÎNCET, HEDROCK SE ÎNTOARSE CĂTRE CEL CARE-L LUASE PRIZONIER. VĂZU UN INDIVID DE MAXIMUM 35 DE ANI, ÎNALT ȘI DEȘIRAT, CU FAȚA PALIDĂ. EL MANEVRASE UNITATEA MOBILĂ CĂTRE PLAFON ȘI ACUM SE AFLA ÎNDĂRĂTUL UNUI IZOLATOR DE ENERGIE TRANSPARENT. SE UITĂ LA HEDROCK CU OCHI MARI NEGRI, FOARTE BĂNUITORI. HEDROCK ÎI RĂSPUNSE: ― Văd eu că se-ntîmplă ceva al dracului de ciudat aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
străin. Soarele albastru parcă se apropie, iar speranța că ar fi vorba de Sirius pieri doar cînd ecranele confirmară limpede că nu există nici o stea însoțitoare. Erau doar planete. La prima mișcare de baleiaj a telescopului apărură vreo zece-douăsprezece orbite palide, dar ele nu făcură decît să sublinieze realitatea. Era pierdut. Pierdut într-o noapte care cu fiecare ceas avea tot mai puțin sens. Dormi neliniștit, apoi reveni la pupitrul de comandă. Nici nu se instalase bine acolo că un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trecu pe lîngă fata drăgălașă de la recepție care încercă să-l oprească. Razele inelului său descuiară automat cea de a doua ușă. Păși înăuntru și se trezi într-o cameră de proporții impunătoare. Un bărbat mare de statură, cu fața palidă și ochii spălăciți, se ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ca și Triner, diferența motivației fiind aceea dintre bine și rău. Triner era o javră murdară, stricată pînă-n măduva oaselor, un adevărat cîine al diavolului. Omul venea spre el, cu mîna întinsă, cu un zîmbet optimist, chiar entuziast, pe fața palidă, și spuse tot pe un ton la fel de optimist: ― Nu știu dacă să cred sau nu în dumneavoastră, dar cel puțin sînt dispus să vă ascult. Hedrock păși spre mîna întinsă ca și cum ar fi vrut să i-o strîngă. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
își ajustă ritmul de la zero la normal și ascultă zarva făcută de consilieri și paznici cînd descoperiră starea în care se aflau. Se stîrni o zăpăceală îngrozitoare. Lanțurile zornăiau. Oameni strigau uimiți și speriați și apoi recădeau pe locurile lor, palizi și înspăimîntați. Hedrock știa că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față avuseseră brusc o viziune teribilă a sfîrșitului Arsenalelor. Așteptă să le recapete atenția, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în diferitele lor puncte de debarcare. Soarele coborî spre ― mă rog ― spre Apus. Hedrock se hotărîse în ciuda voinței lui să-i spună astfel. Tîrziu în cursul după-amiezii se înălță la Răsărit cel de-al doilea soare, mai micuț, un glob palid. Apoi o vreme se încălzi, pe urmă se răci iarăși, cînd se ascunse îndărătul orizontului soarele mai mare și se așternu "noaptea". Era ca o zi mohorîtă pe Pămînt, cu o fantomă a soarelui ițindu-se printre norii grei, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cerul nu era înnourat și nu avea umiditatea și zăpușeala unei zile închise. Simțea adieri de vînt. Se înălță și al treilea soare, dar era atît de slab încît nu păru să adauge prea multă lumină. Se iviră cîteva stele palide. Întunericul acesta amestecat cu străluciri izolate începu să-l scoată din sărite pe Hedrock. Făcu cîțiva pași pe malul pîrîului și într-un tîrziu se gîndi: " Cum avea să... continue această investigație sensorială? Și de ce doreau să-l ucidă?" NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrîndu-mă unei îndeletniciri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
animalul nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prea târziu și să trec Rubiconul, făcând pe prostul. M-am ridicat în picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: ― Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar nu-mi mai zisese, ca de obicei, "domnule sculptor". M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în. junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plîngîndu-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. ― Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din limonada lui, nelegiuitul". ― Înțelegi, Daniel, ești învinuit de crimă. Și eu alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrînului: ― Aș vrea să mai facem un joc. ― Cu trișorii... râse el batjocoritor... ― N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. ― Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi îngrozit. Și a început să împartă cărțile. Mă stăpâneam să nu mă întorc spre ușă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și grav i-a făcut să se întoarcă. În ciuda căldurii, Raoul era îmbrăcat foarte corect. Înalt și voinic, purta un costum la două rânduri, de culoare închisă și o pălărie de fetru negru cu marginile răsucite. Obrazul lui era destul de palid, ochii cafenii, gura strânsă. Raoul vorbea într-un fel rapid și precis: \ Să coborâm spre centru, spune el. Garcia, poți să pleci. GARCIA ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ ȘI I-A LĂSAT SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. MERGEAU REPEDE, POTRIVINDU-ȘI MERSUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tatăl și mama stăteau în picioare la marginea patului. Fetița fusese îndepărtată. Copilul era în perioada de toropire și s-a lăsat examinat fără să se plângă. Când doctorul a ridicat fruntea, a întâlnit privirea judecătorului și în spatele lui fața palidă a mamei care își pusese o batista la gură și urmărea gesturile doctorului cu ochii larg deschiși. \ Asta e, nu-i așa ? a spus judecătorul cu un glas rece. \ Da, a răspuns Rieux, privind din nou copilul. OCHII MAMEI S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apărarea victimelor. Dar dacă lui încetează să-i mai placă altceva, la ce-i servește să se bată ? \ DA, SPUNE RIEUX, SĂ MERGEM. Puțin după aceea, mașina se oprea aproape de grilajul portului. Luna răsărise. Un cer lăptos proiecta pretutindeni umbre palide. În spatele lor se ridica orașul în trepte și de-acolo venea un suflu cald și bolnav care îi împingea spre mare. Și-au arătat hârtiile unui paznic care le-a examinat destul de îndelung. Au trecut și, printre bătăturile de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
telefon, odihnindu-mi corzile vocale, mult solicitate în alte zile când dau și mai ales când primesc telefoane de la prieteni și cunoștințe ori rude apropiate, acele puține pe care le mai am. În ziua următoare vremea e cu un soare palid, fără putere calorică. E cam rece afară, contrastând cu acel confort termic pe care mi-l fac în funcție de starea mea generală. Pe la orele 13 poștașul îmi aduce o mare și plăcută surpriză - un dar de suflet și anume: o carte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
văd o dată, spuse. Intrase probabil de cinci minute, când Maggie auzi un urlet de durere aproape animalic. Alergă în bucătărie, unde corpul lui Rachel Guttman zăcea încă prăbușit pe podea. Fiul stătea aplecat asupra ei, doar că, dacă înainte fusese palid, acum, chipul îi era de un roșu-aprins. —Ce e? Întinse mâna. Ținea în ea o bucată de hârtie. Ea se apropie să o ia. Ani kol kach mitsta’eret sh’ani osah l’chem et zeh. Ebraică, tipărită. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
interesează afacerile dumneavoastră. Sau ce ascundeți dumneavoastră după ușa asta. Dar trebuie să mă ajutați. Pentru că vărul dumneavoastră nu a fost ucis la întâmplare. Și vor muri mulți alți oameni dacă nu ne dăm seama ce se petrece. Aweida deveni palid. — Continuați. —L-ați cunoscut pe Shimon Guttman? Din nou, Aweida păru agitat. —Numele mi-e cunoscut, da. A fost faimos în Israel. A fost omorât sâmbătă. Maggie îi cercetă chipul. Văzu aceeași nervozitate pe care o surprinsese cu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar era cu ochii pe ei; un eșec în Ierusalim ar declanșa o catastrofă geopolitică. Apoi, printre bolboroselile ebraice, auzi două cuvinte cunoscute, neașteptate. Uri, întrebă ea. Ce s-a întâmplat? Ridică mână ca să o facă să tacă. Apoi deveni palid, culorile pierindu-i brusc din obraji. În cele din urmă rosti cu o voce aproape stinsă: Au spus că urmează elogii aduse ziaristului veteran Baruch Kishon, ucis într-un accident de mașină în Elveția. Chiar lângă Geneva. —Uri. Oprește mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]