3,522 matches
-
și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste cazuri, contrabasul poate nici să
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste cazuri, contrabasul poate nici să nu figureze în partitură, includerea lui în ansamblu ținând de stilistica dorită.) Partidele de coarde cu arcuș din orchestra simfonică, neacompaniate de alte instrumente, formează o orchestră de coarde. În muzica de cameră, un cvartet de coarde include două viori, o violă și un
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
În muzica de cameră, un cvartet de coarde include două viori, o violă și un violoncel. Se cuvin amintite și membrele din familia violei (viola da braccio, viola da gamba, viola d'amore, violone ș.a.) folosite în special pentru interpretarea partiturilor de muzică veche. Sunetele originează cu vibrația coardelor (produsă cu un arcuș, prin ciupire sau prin lovire). Frecvența de oscilație a unei coarde, care determină înălțimea sunetului, este dată de trei factori: lungimea coardei, greutatea coardei pe unitatea de lungime
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
dificil servit de un mic interpret nu tocmai expresiv, își sporește potențialul emoțional. Rebengiuc creează un Moromete zguduitor în tăcerile sale, deși excesiv de cerebral. Fluid și sugestiv montajul lui Mircea Ciocâltei (Pr. montaj creativ, Chicago) personificante costumele Svetlanei Mihăilescu, evocatoare partitura Corneliei Tăutu - distinși toți cu Pr. ACIN. Ciorchine de Bronz, Santarem.”" Un alt critic, Ioan Lazăr, remarcă faptul că Stere Gulea nu a sacrificat în scenariu "„farmecul dialogurilor prediene, și nici umorul ludic al acestuia, întărit de luciditatea aspră, ironică
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
claviaturi și voce adiționala), soția lui Florin Grigoraș și singura prezenta feminină din trupa. Urmează noi albume: "Acul de siguranță" (1997) și "1998 Riff" (1998), al doilea reprezentând primul material discografic lansat pe suport CD. Toboșar este Sorin Scorvelciu, iar partitura vocală este preluată de liderul și compozitorul Florin Grigoraș. După o pauză discografica de trei ani, trupa revine în 2001 cu "Riff 2001", lansat după împlinirea a 30 de ani de activitate, marcată de un turneu. Discul conține 6 piese
Riff (formație românească) () [Corola-website/Science/318622_a_319951]
-
10 ani a cântat deja că solist în cadrul unui program pentru tineret al Orchestrei Simfonice din Cincinnati Concertul nr. 2 pentru pian de Mendelssohn. De asemenea arătat un interes deosebit pentru opere, de mic învățându-le ariile și studiindu-le partiturile Levine a făcut studii muzicale cu Walter Levin, prim-violonistul cvartetului LaSalle, iar în anul 1956 a luat lecții de pian cu Rudolf Serkin la Marlboro Music School în Vermont. În anul următor a început să învețe cu Rosina Lhevinne
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
These Veins” la Dental Records, în 2006. Johan Liiva mai apare ca vocalist invitat și pe „Blind Eyes Bleed”, albumul de debut al trupei canadiene de death metal industrial Synastry, album înregistrat în 2007 și lansat în 2008. Johan asigură partitura de voce pe piesa „Visions Of Anger”.
Johan Liiva () [Corola-website/Science/316128_a_317457]
-
unui muzical se referă la povestirea spectacolului - de fapt versuri vorbite (nu cântate); totuși, "carte" poate face referire și la dialog și versuri împreună, ceea ce înseamnă uneori (ca în operă) un libretto (italiană pentru “carte mică”). "Muzica" și "versurile" formează "partitura" muzicalului. Interpretarea muzicalului, făcută de o echipă creativă influențează modul în care este prezentat acel muzical. Echipa creativă include un regizor de teatru, un regizor muzical și de obicei, un coregraf. Producția unui muzical este caracterizată din punct de vedere
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
lansează în 2001 albumul „Voodoo Caravan”, la casa de discuri JVC Victor, în aceeași componentă că în 1999. În 2002, Michael Amott îl invită pe Roger Nilsson să ia parte la proiectul său stoner metal numit Spiritual Beggars. Roger interpretează partitura de baș pe albumul Spiritual Beggars din 2002, intitulat „On Fire”, apărut la casa de discuri Music For Nations. Albumul a fost înregistrat în componență: Janne Christoffersson (voce), Michael Amott (chitări), Roger Nilsson (baș), Per Wiberg (clape), Ludwig Witt (tobe
Roger Nilsson () [Corola-website/Science/316164_a_317493]
-
de death metal Carcass, să i se alăture pe cel de-al treilea album al noului său proiect, Firebird. Trupa fusese înființată de Bill Steer în 2000, împreună cu Leo Smee (baș) și Ludwig Witt (tobe), iar Bill Steer asigura și partitura de voce. Spre deosebire de Carcass, Firebird era ceva complet diferit, un proiect stoner metal cu puternice influențe blues rock. Albumul, intitulat simplu „No.3”, apare la casa de discuri Steamhammer/S.P.V., avându-l la tobe pe Jolle Atlagic, colegul lui Roger
Roger Nilsson () [Corola-website/Science/316164_a_317493]
-
o popularitate absolut incredibilă. Lăuta a fost foarte răspândită în Europa în sec. al XVI-XVIII-lea, în timpul Renașterii și a Barocului, fiind utilizată inițial doar ca acompaniament pentru voce, apoi și solistic. Popularitatea i s-a datorat și faptului că majoritatea partiturilor apărute foloseau tabulatura (notație alfabetică sau numerică în care liniile de portative, utilizate în prezent, erau înlocuite de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de portativ, ci chiar corzile instrumentului, iar notația care era trecută în tabulatură
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
urcând pe locul 3 în următoarea săptămână, cu 57 000 de copii. În următoarea săptămână, a coborât pe locul 9, cu 44 000 de copii vândute. În martie 2007, albumul a fost certificat "Gold", de RIAA. Frank Fitzpatrick a compus partitura originală a filmului și a scris și produs 2 cântece pentru coloana sonoră, inclusiv "Jump to the Rhythm", cântată de Jordan Pruitt.
Hai, sari! () [Corola-website/Science/320244_a_321573]
-
având la bază un program. Uneori poate fi alcătuită și din trei părți. Uvertura a apărut ca piesă orchestrală ce se cânta înaintea unei reprezentații de teatru muzical. Pentru a “deschide” drama, trebuia sugerată o ambianță propice ascultării atente a partiturii. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea materialul muzical este aproape independent de acela dezvoltat în corpul lucrării (aproape întotdeauna o operă sau un oratoriu). În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în special la Mozart
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
din București între 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto). A studiat în paralel și Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit-o în 1946 cu "magna
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
producătoare de efecte speciale. Compozitorul Tyler Bates a început lucrul la coloana sonoră a filmului în iulie 2005 și a efectuat o audiție de test atunci când regizorul a dorit să arate companiei Warner Bros. evoluția proiectului. Bates a declarat că partitura a avut "multă greutate și intensitate la finalul percuției" ceea ce Snyder a găsit ca fiind potrivit pentru film. Partitura a fost înregistrată la Abbey Road Studios iar interpretul vocal a fost solista Azam Ali. O ediție standard și o ediție
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
a efectuat o audiție de test atunci când regizorul a dorit să arate companiei Warner Bros. evoluția proiectului. Bates a declarat că partitura a avut "multă greutate și intensitate la finalul percuției" ceea ce Snyder a găsit ca fiind potrivit pentru film. Partitura a fost înregistrată la Abbey Road Studios iar interpretul vocal a fost solista Azam Ali. O ediție standard și o ediție specială a coloanei sonore, conținând câte 25 de piese, au fost lansate la 6 martie 2007, ediția specială conținând
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
fost solista Azam Ali. O ediție standard și o ediție specială a coloanei sonore, conținând câte 25 de piese, au fost lansate la 6 martie 2007, ediția specială conținând și o broșură de 16 pagini și trei cartonașe de colecție. Partitura a declanșat anumite controverse în comunitatea compozitorilor de film, acumulând critici pentru similitudinile sale izbitoare cu câteva coloane sonore ale unor filme de dată apropiată, incluzând aici opera lui James Horner și Gabriel Yared din filmul "Troia". S-a spus
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
film, acumulând critici pentru similitudinile sale izbitoare cu câteva coloane sonore ale unor filme de dată apropiată, incluzând aici opera lui James Horner și Gabriel Yared din filmul "Troia". S-a spus că împrumutul cel mai mare ar proveni din partitura lui Elliot Goldenthal din 1999 pentru filmul "Titus". "Remember Us" al lui "300" este parțial identic cu "Finale" din "Titus", iar "Returns a King" este similar replicii "Victorius Titus". La 3 august 2007, Warner Bros. Pictures a făcut o declarație
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
filmul "Titus". "Remember Us" al lui "300" este parțial identic cu "Finale" din "Titus", iar "Returns a King" este similar replicii "Victorius Titus". La 3 august 2007, Warner Bros. Pictures a făcut o declarație oficială: ... un număr de fragmente din partitura filmului "300" au fost, fără cunoștința sau participarea noastră, derivate din compoziția muzicală a câștigătorului premiului Academiei - compozitorul Elliot Goldenthal - pentru "Titus". Compania Warner Bros. Pictures are un mare respect și considerație pentru Elliot, colaborator de-al său mult timp
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
(pronunțat [vai]) este un chitarist, compozitor, solist și producător american. A studiat chitara cu Joe Satriani și și-a început cariera transcriind partituri pentru Frank Zappa. A cântat în trupe precum Whitesnake, Public Image Ltd., Alcatraz și a susținut turnee alături de David Lee Roth. În 1983 a început o carieră solo de succes, în decursul căreia a obținut trei Premii Grammy. Este cunoscut
Steve Vai () [Corola-website/Science/320750_a_322079]
-
lăsând deoparte stilul său glam rock și explorând așa numitul gen muzical "Philadelphia soul" cu ajutorul unui Luther Vandross, atunci necunoscut. "" conținea primul hit al lui Bowie ce a atins primul loc în SUA, "Fame" - scris împreună cu John Lennon și cu partitura de chitară asigurată de Carlos Alomar, cu care Bowie va mai colabora pe încă zece albume.
Young Americans () [Corola-website/Science/320847_a_322176]
-
recaligrafia pasaje din lecturile sale, Ana Ruxandra aruncă în emoția lecturii propria trupa de actori (din recuzita figurativului sau) să rejoace textul care a încântat-o. Cortina din spatele compunerii scenelor apare adesea că o convenție, un pact între vizual și partitura literară. Desenele Anei Ruxandra, care sunt realmente o etapă de laborator și de tatonare a picturilor sale, îmi par croite precum scenele orelor din turnurile cu ceas medievale. Au acea mișcare sacadata care anima un panoptic uman coborât din xilogravurile
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
coordonator științific prof. univ. dr. Grigore Constantinescu). Aură Twarowska debutează pe scena operei timișorene în rolul titular din opera "Carmen" de G. Bizeț, în anul 1998. Carieră să artistică se îmbogățește cu multe roluri de operă, alături de și mai multe partituri vocal-simfonice, care îi fac vocea cunoscută și apreciată pe majoritatea scenelor de operă și de filarmonica din România. Colaborările și turneele internaționale îi facilitează întâlnirea cu teatrele europene, toate acestea conducând la angajarea să că solista a Operei de Stat
Aura Twarowska () [Corola-website/Science/321793_a_323122]
-
instrument plin de elasticitate și claritate timbrală" (Serata muzicală TV, 1984). Un alt critic muzical român de marcă, și anume Dumitru Avakian, îl numea pe Cristian Caraman în anul 1984 drept “tenorul mozartian plin de virilitate, care parcurge cu ușurință partitura muzicală, fără a se folosii de binecunoscuta detimbrare a tenorilor de gen” (Gala Tinerilor Concertiști de la Timișoara 1984). Începutul carierei muzicale a lui Cristian Caraman este marcată de studiile de vioară sub îndrumarea profesorului Fulger Ionescu. În anul 1974 începe
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Creștine după Evanghelie Antiohia din București. În paralel cu intensa activitate muzicală bisericească este diacon și învățător biblic în Biserica Baptistă Nădejdea din București, predicând Scripturiile în Biserica Creștină după Evanghelie Filadelfia din București. Cristian Caraman a compus mai multe partituri muzicale religioase, lucrarea cea mai important fiind un ciclu de cântece sacre pe versurile prietenului său, regretatul poet și pastor roman baptist Petru Dugulescu. Ciclul a fost compus între anii 1983-1985, fiind rezultatul unei intense colaborări cu Dugulescu. Cristian Caraman
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]