KorAP: Find »[drukola/base=pasa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...274 >

6,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

sincer, unii oameni sunt așa de nepoliticoși. Ies și zăbovesc pentru o clipă pe trotuar, pentru că nu sunt gata să mă duc acasă; e o seară atât de frumoasă, și pentru prima oară de nu știu când, nu-mi mai pasă că nu arăt ca persoanele frumoase care roiesc în jurul meu. Așa că am chef să fac ceva, să merg undeva, să am o viață. Nu știu unde exact să mă duc, așa că o iau ușor la vale, uitându-mă la fiecare fereastră pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
se aliniază în lungul străzii. Chiar dacă ferestrele sunt umplute cu haine extrem de moderne, țipătoare și de mărimea 8 - care în mod normal ar servi numai ca să accentueze cât de prost mi s-ar potrivi - în seara asta nu-mi mai pasă și oricum, o fată are dreptul să viseze, nu-i așa? Ben Williams cutreieră cealaltă parte a străzii. Și el se uită în vitrinele magazinelor, admirând cămășile și costumele, dorindu-și să fi avut ceva mai mulți bani ca să și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
centru, veste mici trase peste sâni obraznici și perfecți. Bruneta și prietenele ei l-au observat pe Ben încă de când a intrat. E prea exagerat cu costumul? s-au întrebat ele. ― La cum arată, a spus atunci bruneta, cui îi pasă? Stau toate acolo și-l privesc pe Ben, care habar n-are de prezența lor, de chicotelile lor, în timp ce încearcă să ghicească cu ce se ocupă. ― Mult prea atrăgător pentru un agent imobiliar, hotărăsc ele, poate funcționar la o bancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pe Sophie și Lisa cum se uită una la cealaltă, iar din expresiile de pe fețele lor, îmi dau seama că tocmai au realizat și ele că delicatul echilibru al căminului nostru e pe cale să se modifice. Dar Jemimei nu-i pasă, și de ce i-ar păsa? Are lucruri mult mai importante în minte, cum ar fi Ben Williams. Iese afară din cameră și nu se lasă deranjată de faptul că pentru o clipă, le poate auzi pe Sophie și Lisa șoptind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
locurile astea mă fac să mă simt mereu atât de aiurea. ― Și cum merge cu munca? deschide Ben conversația cu o întrebare standard, întrebare pe care o pui mereu când nu știi pe cineva prea bine. Dar sincer, nu-mi pasă. Destul că e aici. Cu mine. În seara asta. ― Al naibii de plictisitor, dau eu răspunsul stas. Mă tot gândesc c-ar trebui să mă gândesc la alte locuri de muncă, dar apoi capăt speranța ridicolă c-or să mă promoveze. ― Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
nu prea intră în lumea noastră, nu-i așa? Sophie, draga de ea, a uitat că ea însăși e doar o recepționeră, pentru că, în visele ei, e de fapt soția unui bărbat bogat. ― Cu așa un fizic, nici că-mi pasă. Nu vreau să mă căsătoresc cu el, dar mor să am o aventură cu el, spune Lisa, cu un „.....“ și uitându-se în zare. ― Bine, spune Sophie. Încă o încercare. Trec pe lângă ferestrele mari și intră în bar, observându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
antrenamentului; or ea are nevoie de proteine, prin urmare cina ei constă într-o farfurie mică de legume fierte și piept de pui la grătar. Mâncarea ei e plictisitoare și simplă, dar e pentru prima oară când nici nu-i pasă. N-are pofte pentru că se simte prea bine după ce a slăbit atât. Îi place să-și simtă hainele largi, și deși încă nu și-a cumpărat nimic nou, știe că dacă va continua la fel de bine pe cât a început, nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
sunt genul de chestii pe care Brad se așteaptă să le poarte JJ, și în al doilea rând, chiar să fi fost așa, acum toate curg pe tine. Jemima dragă, sincer acum, arăți ridicol, și-ți spun asta pentru că îmi pasă și mi-ești dragă. Jemima se uită în jos la bluza ei neagră de bumbac, care îi atârnă pe noul ei trup, la pantalonii de trening care sunt atât de largi pe noile ei curbe, că arată acum ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
zbor la clasa business! Mulțumesc, mulțumesc foarte mult. Nu mai are rost să spun că fata de la poarta de acces pare șocată, și-și dă seama de greșeală, dar norocul meu că e prea târziu. Și nici nu-mi mai pasă că m-am purtat atât de nesăbuit, pentru că eu sunt cea care are parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară la o clasă superioară! Apoi am două ore de pierdut prin aeroport, așa că îmi cumpăr cărți de la o librărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
continuare de mână cu brațele lui puternice și mă echilibrează de fiecare dată când mă sperii că o să cad. Durează ceva vreme, dar curând mergem unul lângă altul pe aleea asfaltată care merge de-a lungul plajei. Nici nu-mi pasă că la fiecare câteva minute trec pe lângă noi femei cu căștile pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei îl scrutează pe Brad din cap până în picioare: el nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mergem unul lângă altul pe aleea asfaltată care merge de-a lungul plajei. Nici nu-mi pasă că la fiecare câteva minute trec pe lângă noi femei cu căștile pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei îl scrutează pe Brad din cap până în picioare: el nici nu se uită la ele, el se uită la mine. Nu-mi pasă nici când una din bombele astea blonde se întoarce la prietena ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei îl scrutează pe Brad din cap până în picioare: el nici nu se uită la ele, el se uită la mine. Nu-mi pasă nici când una din bombele astea blonde se întoarce la prietena ei, și ea cu căștile puse, și-i spune „homo“ arătând spre Brad, care nu le vede. Nu-mi pasă. De fapt, cred că e amuzant, pentru că o și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
la ele, el se uită la mine. Nu-mi pasă nici când una din bombele astea blonde se întoarce la prietena ei, și ea cu căștile puse, și-i spune „homo“ arătând spre Brad, care nu le vede. Nu-mi pasă. De fapt, cred că e amuzant, pentru că o și înțeleg, într-un fel. Brad e perfect, arată prea bine ca să fie heterosexual. În Anglia nici nu m-aș fi gândit la asta, dar aici, unde cultura homosexualilor pare să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Da, i-am răspuns, și am zâmbit. Totul bine. El s-a aplecat în față și mi-a dat un sărut lung și pasional, iar eu m-am relaxat un pic, după care am decis că într-adevăr nu-mi pasă, pentru că acest sărut a făcut să merite totul. Asta am tot așteptat eu, acest bărbat era cel pe care-l așteptam. Iar sentimentul că îi pasă cuiva de mine, că sunt apărată, protejată - asta e totul. Dar în timp ce stau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
m-am relaxat un pic, după care am decis că într-adevăr nu-mi pasă, pentru că acest sărut a făcut să merite totul. Asta am tot așteptat eu, acest bărbat era cel pe care-l așteptam. Iar sentimentul că îi pasă cuiva de mine, că sunt apărată, protejată - asta e totul. Dar în timp ce stau în pat în dimineața asta, nu mă pot abține să nu mă întreb dacă asta chiar e suficient. Nu fii fraieră, sigur că e suficient, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
povestesc Geraldinei despre conversația de aseară, despre faza cu Shakespeare, iar Geraldine pufnește în râs. ― Și ce? spune ea, când își revine. Nu e el inteligența întruchipată. Dragă, e bogat, e superb și e nebun după tine. Cui îi mai pasă de altceva? ― Poate că ai dreptate. Încep să mă simt mai bine. ― Când n-am avut eu dreptate, spune Geraldine cu un aer teatral? ― Deci ar trebui să ignor faptul că este... ― Că e prost? Da. Oricum, doar pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cap. Vreo bătrână bogată, fără cel mai elementar simț vestimentar, dragă! și râdem amândoi. Dar mie nu-mi vine să cred cum arată femeia asta. Trebuie să aibă vreo șaptezeci de ani, dacă nu și mai mult, și nu-i pasă câtuși de puțin că arată ridicol. O parte din mine zice bravo ei, dar pe de altă parte, mă întreb dacă ea se uită bine în oglindă și chiar își spune „Da! Arăt bine“ înainte să iasă. Apoi mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
privindu-l cu coada ochiului, e superb. ― De ce nu te duci să vorbești cu el? ― Și ce să-i spun? Că-l iubesc? ― Ai putea să-i spui pur și simplu că-i admiri meseria. În general, oamenilor puțin le pasă de celebritățile aici, pentru că le vezi peste tot pe-aici, dar dacă ai de gând să le vorbești, mai bine te-ai purta normal spunându-le pur și simplu ceva care să-i flateze. „Te iubesc“ probabil că n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Deci te aștept pe la mine diseară pe la șapte, bine? Îi mâzgălesc adresa mea pe ceva. ― La naiba, spune Lauren, când ia bucata de hârtie și se uită la ceas. E ora patru! Când naiba a trecut toată după-amiaza? ― Cui îi pasă? râd eu și-o sărut pe obraz. Bine că a trecut. Ne vedem mai târziu, spu eu. Îi fac cu mâna și o iau în direcția opusă. Când ajung acasă, găsesc pe robot un mesaj de la Brad. Îl sun înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fără nici un fel de inhibiție. ― Serios? Toată ziua? ― Serios, spune el, întorcându-se către mine. M-am gândit că am putea lua prânzul împreună, poate ne dăm cu rolele mai târziu. Cum vrei tu. ― Mi-ar plăcea enorm. Nu-mi pasă unde mergem, atâta vreme cât sunt cu tine. Singurul lucru pe care trebuie să-l mai fac e să încep articolul de care ți-am zis. Poate că am putea să mergem la agățat de vedete? Trebuie să-mi vină o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ridică, evident îngrijorată, și-și pune mâna pe brațul lui, dar Brad o ignoră și continuă să fugă. Iese val-vârtej din clădire, sare în mașină și apasă la maximum pedala de accelerație. Nu vede pietoni, nu vede șoferi, puțin îi pasă de limita de viteză: Brad demarează în trombă, arătând din ce în ce mai tare cu unul care urmează să facă un atac de cord. ― Bine, dragă, spune Lauren. Ne vedem mâine. ― Și unde te duce diseară? ― Nu știu, și nici nu-mi pasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pasă de limita de viteză: Brad demarează în trombă, arătând din ce în ce mai tare cu unul care urmează să facă un atac de cord. ― Bine, dragă, spune Lauren. Ne vedem mâine. ― Și unde te duce diseară? ― Nu știu, și nici nu-mi pasă. Îți vine să crezi că și-a schimbat tura pentru mine? Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-ai dat în sfârșit un bărbat normal. ― Nu vreau să-ți stric buna dispoziție, spun eu stricându-i buna dispoziție, dar nu cumva îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
nici un telefon de dat și nici o persoană de întâlnit, după o jumătate de oră de trecut peste sute de posturi de televiziune, se hotărăște să iasă la o plimbare. Habar n-are încotro s-o apuce, dar nici nu-i pasă. Simplul fapt că poate merge îmbrăcat cu nimic altceva decât o pereche de pantaloni și un tricou e suficient; simplul fapt că în cele câteva minute de când a plecat de la hotel trece pe lângă trei din cele mai frumoase femei pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
până ce aproape că ajung să miros mâncarea, s-o gust, s-o aud cum îmi face cu ochiul, de departe. ― Mergem la mallul Santa Monica, îi spun eu șoferului, nemaipăsându-mi de regimul obsedant fără grăsimi, fără colesterol. Puțin îmi pasă de tot, vreau doar să mă înfrupt. ― Sunteți sigură că v-ați revenit? spune el când îmi trag eu valiza pe scările mallului. ― Sunt sigură, îi spun eu, și deschid ușile. De unde să începi, când ești pe cale să ai parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
a luat sfârșit, iar echipa a plecat din încăpere. Îmi doresc să fi avut mai mult timp. ― Ai fost minunată, o laudă Ben, tot încercând să-și dea seama dacă flirtează cu el. Dar de fapt nici nu-i mai pasă. Deși ar fi putea un mecanism al ego-ului lui, toată discuția asta despre renaștere i-a schimbat complet imaginea pe care și-o făcuse despre ea. ― Poate ne vedem din nou când vin la Londra? propune ea. ― O, sigur. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]