8,224 matches
-
de colegii lor antiorigeniști; acesta i-a fost trimis de Pelagius, apocrisarul (reprezentantul episcopului) Romei la Constantinopol, potrivit unor surse, sau de episcopul Ierusalimului, potrivit altora. În orice caz, ca un răspuns la acest memoriu a scris Justinian o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
memoriu a scris Justinian o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și de origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos în 547, când origeniștii s-au împărțit în isocriști (care afirmau că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au aliat cu antiorigeniștii și, printr-un memoriu prezentat de starețul de la Marea Laură, Conon, s-au adresat împăratului într-un moment când Justinian era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim o dată cu alegerea - pusă la cale de Teodor Ascida - a patriarhului Macarie, simpatizant al isocriștilor (octombrie 552). În luna august a acelui an, Justinian convocase al doilea conciliu de la Constantinopol pentru a rezolva chestiunea celor Trei Capitole, adică problema condamnării lui Teodor din Mopsuestia și a scrierilor lui Teodoret din Cyr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-lea, și s-a sfârșit abia în 413, deși un mic grup de schismatici inflexibili n-a cedat decât în 482). În 381, Acacius a participat la conciliul de la Constantinopol. În 398, s-a dus la Constantinopol după numirea ca patriarh a lui Ioan Hrisostomul al cărui admirator fusese, dar a considerat că a fost rău primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperând la răsturnarea acestuia împreună cu Antioh din Ptolemaida, Severian din Gabala și Teofil din Alexandria înainte și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Quercia din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonisit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se prea potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contracara modul cum o foloseau iconoclaștii, reproduce un pasaj din cartea I. În secolul al XVI-lea, iezuitul Francisco Torres (mort în 1584) a citat, în cadrul controversei cu protestanții în privința euharistiei, diverse fragmente din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
37, 4), Hinrichs, Leipzig 1911; R. Waelkens, L’économie, thème apologétique et principe herméneutique dans l’Apocriticos de Macarius Magnes, Bibliothèque de l’Université, Louvain 1974. 3. Ioan de Antiohia L-am menționat deja de mai multe ori pe Ioan, patriarh de Antiohia începând din 429 și până la moartea sa în 441. La Efes, a fost lider al grupului antiohian; după condamnarea lui Nestorios, în urma unor tratative cu Chiril, a ajuns la formula de uniune din 433 care a fost treptat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a cărui autenticitate nu avem motive să ne îndoim, trebuie să fi fost compus imediat înainte de Efes; tezele lui Nestorios sunt respinse pe baza unui florilegiu care trebuie să fie identic cu cel pregătit de Chiril pentru propria confutațiune a patriarhului de Constantinopol. S-a păstrat, în schimb, o Interpretare a Crezului de la Niceea, compusă la puțin timp după depunerea lui Nestorios pe care îl combate în mod explicit (c. 9; 10; etc.); nu este menționat numele celui căruia îi este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sora împăratului Teodosius al II-lea care, de altfel, tot făcea încercări de reînscăunare a lui Nestorios. Proclus a reușit să se reconcilieze cu ioaniții, adepții lui Ioan Hrisostomul, care, după depunerea acestuia în 404, nu mai recunoscuseră autoritatea următorilor patriarhi, și, la 27 ianuarie 438, au adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pământești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446, bucurându-se de aprecierea aproape unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
date despre scrieri. Totodată: M. Aubineau, Bilan d’une enquête sur les homélies de Proclus: REG 85 (1972), 572-596; R. Caro, La homilética mariana en el siglo V, 3 vol., University of Dayton, Ohio, 1971-1973. 8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 până în 449, a fost destituit de conciliul din Efes și a murit în exil la 11 august 449 în Lidia. Merită amintite două scrisori ale lui către papa Leon I consacrate doctrinei lui Eutihie (sfârșitul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Samosata pentru a demonstra că primul nu făcea altceva decât să repete greșelile celui de-al doilea, condamnate deja cu 160 de ani mai înainte. Devenit ulterior - nu știm când - episcop de Dorileos în Phrygia salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cândva prieten), acuzându-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Rivista degli studi orientali, nr. 28 (1953), 153-169. Studii: P. Évieux, André de Samosate. Un adversaire de Cyrille d’Alexandrie durant la crise nestorienne, REByz 32 (1974), 253-300. 11. Ghenadie de Constantinopol Presbiter al Bisericii din Constantinopol, a fost ales patriarh al orașului în 458, ca succesor al lui Anatolie, și a ocupat această funcție până la moartea sa în 471, când succesorul său a devenit Acacius care fusese concurentul său în 458. Puține lucruri se știu despre activitatea sa: o epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii, I, 15), de a hirotonisi pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. În aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457), Ghenadie a intervenit pe lângă împăratul Leon pentru a-l determina să ia atitudine față de Timotei Eluros, ales ca succesor al lui Proterios, și a reușit să obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al lui Proterios, și a reușit să obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința ilustrată deja de predecesorul său Anatolie de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința ilustrată deja de predecesorul său Anatolie de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat până la urmă, deschizând astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sf. Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes, Bruxelles 1978. 13. Timotei Aelurus Primul succesor al lui Chiril la scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh din 444 până în 451, depus la Calcedon din cauza violențelor sale, mort în 454) care a îmbrățișat cauza monofizismului și de la care au rămas numai câteva scrisori și fragmente de scrisori în versiune siriană. După moartea împăratului Marcian (27 ianuarie 457
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
siriaco della l’orazione, Pontif. Univ. Lateranense, Roma 1974. 18. Sever de Antiohia; Nefalie și Iulian din Halicarnassus Avem informații despre viața lui Sever din trei biografii: prima aparține prietenului său Zaharia Retorul și ajunge până la anul numirii sale ca patriarh de Constantinopol (512); a fost scrisă în greacă, dar s-a păstrat în siriană; a doua, compusă de Ioan, abate de Beith-Aphthonia, a fost scrisă probabil la puțin timp după moartea lui Sever în greacă, dar s-a păstrat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
desăvârșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. În 509, s-a dus cu doi discipoli la Constantinopol pentru a protesta împotriva lui Nefalie, un agent al patriarhului de Ierusalim care crea dificultăți călugărilor de la Maiuma; plângerea le-a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol unde Sever a compus mai multe opere polemice. În 512 a fost numit patriarh de Antiohia după plecarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nefalie, un agent al patriarhului de Ierusalim care crea dificultăți călugărilor de la Maiuma; plângerea le-a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol unde Sever a compus mai multe opere polemice. În 512 a fost numit patriarh de Antiohia după plecarea lui Flavian în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinse Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost combătut însă nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a polemizat în special cu Iulian din Halicarnassus (aici, pp. ???-???) și cu Ioan de Cezareea (aici, pp. ???-???). După moartea lui Justin în 527, soția lui Justinian, Teodora, care îi simpatiza pe monofiziți, a determinat în 535 numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol. Acesta era în mod formal calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încât, grație acestui nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus,, s-a dus la Constantinopol și a dat naștere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
această confutațiune sunt citate adesea, în afară de contextele fragmentelor din Chiril aflate în discuție, alte texte patristice, fie în sprijinul propriei teze (de ex. în cazul lui Atanasie), fie pentru a le respinge (cazul citatelor din Teodoret). În anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. aici, p. ???; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la monofizism; Sergius crede că, așa cum se spune că există o singură natură a Dumnezeului Logos întrupată, tot astfel trebuie subliniată unitatea proprietăților sale, care, ca atare, nu e nici divină nici umană, ci proprie lui Cristos. Antoninus transmite scrisoarea patriarhului său care îi răspunde lui Sergius susținând că, după unirea ipostatică, proprietățile divine și umane rămân distincte și nu separate, așa cum carnea și spiritul, unindu-se, formează unica natură umană, deși fiecare își păstrează, fără a putea fi confundate, proprietățile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amândoi erau exilați în Egipt, lângă Alexandria, ca urmare a politicii anticalcedoniene a lui Justin. Încă de la Constantinopol, unde în jurul anului 510 episcopul de Halicarnassus îl ajutase pe Sever să provoace depunerea patriarhului Macedonius, apăruseră între cei doi prieteni primele neînțelegeri privind alterabilitatea trupului lui Cristos înainte de înviere. Atunci când, prin 520, Iulian, în contextul polemicii cu difiziții, a compus în Egipt Tomul în care respingea această teză, i l-a trimis lui Sever
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al VI-lea; totodată, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele de cult în care au fost ținute constituind așadar și o sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; acolo, el propovăduia monofizismul și combătea iudaismul, maniheismul și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfântă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]