3,359 matches
-
respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta de mitropolie. După ce, în 1349, Haliciul a fost anexat la Polonia (sub numele de Galiția), sub regele Cazimir III, acesta a cerut patriarhului Filotei să reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce patriarhia a acceptat, în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea bisericii est-carpatice rezidau la Rădăuți.39 Dar existența acestor ierarhi nu era suficientă, după întemeierea Moldovei ca stat de-sine-stătător, era necesară înființarea unei mitropolii cu o identitate proprie, care să fie recunoscută de patriarhia de Constantinopol și de împăratul Bizanțului. Numai prin înființarea unei mitropolii, identitatea noului stat putea fi deplină, conform practicii medievale, căci noul act bisericesc avea și o semnificație politică. Conform datelor pe care le deținem până în prezent, Mitropolia Moldovei a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Petru Mușat și a patriarhului Nil. Solicitarea venea din partea domnului țării, bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei. Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării. Hirotonia celor doi era legală, Haliciul fiind supus Constantinopolului, dar nemulțmirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării. Hirotonia celor doi era legală, Haliciul fiind supus Constantinopolului, dar nemulțmirea patriarhiei provenea din faptul că nu i se ceruse acordul pentru hirotonie, dar mai ales pentru că cei doi erau români, iar aceasta ar fi dorit să fie greci. Acceptarea noii situații ar fi dus la "autocefalie" sau independență față de patriarhie. Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nemulțmirea patriarhiei provenea din faptul că nu i se ceruse acordul pentru hirotonie, dar mai ales pentru că cei doi erau români, iar aceasta ar fi dorit să fie greci. Acceptarea noii situații ar fi dus la "autocefalie" sau independență față de patriarhie. Noul patriarh Antonie a trimis doi ierarhi greci în Moldova, pe Teodosie și apoi pe Ieremia, dar amândoi au fost respinși. Ultimul, Ieremia a fost pur și simplu "izgonit", în 1394, încât acesta a aruncat anatema asupra întregii țări, domn
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era gravă, mai multe tentative de aplanare au eșuat. În cele din urmă, conflictul a fost aplanat, în mai 1401, când a fost ridicată anatema aruncată asupra clerului și poporului, iar apoi, după solia trimisă de Alexandru cel Bun la patriarhie, în 26 iulie același an, mitropolitul Iosif a fost recunoscut. Reședința mitropoliților Moldovei se afla în biserica Mirăuți din Suceava, ctitorită de Petru Mușat.40 Întregirea Moldovei Pe plan extern, pentru a rezista presiunilor angevine, Petru Mușat depune omagiu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, p. 123-151. Norocel Epifanie, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românească-mărturie a vechimii și continuității noastre pe acestte meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. Idem, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159. Odobescu Al., Tezaurul de la Pietroasa, București, 1976. Olteanu Pandele, Contribuții la studiul elementelor slave din cele mai vechi traduceri românești, în L.L., VI, 1962, p. 67-97. Olteanu Șt.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, București, 1980. Petrovici E., Studii de dialectologie și toponimie, București, 1970. Pippidi D. M., Contribuții la istoria veche a României, București, 1967. Idem, Studii de istorie a religiilor antice. Fapte și interpretări, București, 1969. Pistrui Chiril, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209. Pâclișanu Z., Ungaria și acțiunea catolică în Orient, în R.I.R., 1944, nr. 2, p. 180-197. Pârvan V., Contribuții epigrafice la studiul creștinismului daco-roman, București, Editura Socec, 1911. Idem, Studii de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
beneficiau de un grad înalt de autoguvernare prin bisericile și prin instituțiile lor de administrație locală. În cadrul sistemului millet, dat fiind că erau ortodocși, majoritatea locuitorilor din Balcani se aflau sub jurisdicția autorităților bisericești, dintre care cea mai importantă era Patriarhia de la Constantinopol. În general, comunitățile locale erau administrate de căpeteniile lor tradiționale. Aristocrația balcanică, existentă înaintea cuceririi, cu excepția cîtorva zone, ca Bosnia, Albania și Creta, unde o parte a ei a trecut la mahomedanism, păstrîndu-și astfel privilegiile, fusese eliminată. Oficialii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cam în același an. Primul obiectiv al conducerii acesteia fusese înlăturarea dominației culturale și politice a grecilor. Avuseseră loc și o serie de revolte locale. Poziția bulgară a fost întărită în 1870, cînd a fost înființată o Exarhie separată de Patriarhia controlată de greci ca să reprezinte interesele religioase ale bulgarilor. A urmat o luptă înverșunată între cele două organizații ecleziastice pentru atragerea cît mai multor membri. Cea mai importantă răscoală bulgară a izbucnit în 1876, centrul ei fiind în Munții Balcani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Ulterior, Bulgaria a fost în măsură să conteste pretențiile Greciei asupra teritoriului pe care cea mai mare parte a grecilor îl considerau drept parte a posesiunilor lor istorice. Exarhia bulgară deținea și ea o poziție mai bună ca să nege autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol asupra ținuturilor aflate încă sub control otoman. Înainte de anii șaptezeci, oamenii de stat greci speraseră că la un moment, în viitor, vor anexa nu numai Tesalia și Creta, ci și Epirul, Tracia și Macedonia. Acum apăruseră însă mișcările
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Rumelia Orientală. Fusese creat un stat de o mărime și o populație considerabile. În general, liderii greci întîmpinau mari greutăți în a ajunge la înțelegere cu această națiune. Provocarea bulgarilor la adresa poziției grecilor era ceva relativ nou; în secolele anterioare, Patriarhia formată în mare parte de greci și fanarioții îi dominaseră pe bulgari, iar atitudinea grecilor fusese determinată de aceste relații. Poporul grec era influențat de "tabloul inferiorității și al înapoierii bulgarilor. Seduși de propria lor oratorie, majoritatea grecilor nu puteau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de pus în practică. Evident, zonele în chestiune nu erau nicidecum pur albaneze; grecii și slavii aveau serioase pretenții istorice și etnice asupra a cel puțin unei părți a acestor teritorii. Mai mult, se spera ca atît Poarta cît și Patriarhia să se împotrivească acestor măsuri care le diminuau influența și autoritatea. Chestiunea limbii avea să fie deosebit de dificilă. În perioada reformelor Tanzimatului, principiul de bază fusese recunoașterea dreptului ca educația elementară să fie făcută în limba naționalității respective. În zonele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
trebuia să primească suprafețe echivalente. Dacă se apela la istorie ca bază a dreptului modern asupra unui teritoriu, atunci cei avantajați erau grecii. Ținuturile erau privite prin prisma situației din perioada Greciei vechi și a Bizanțului, care fuseseră sub jurisdicția Patriarhiei de la Constantinopol, practic o organizație națională grecească. Bulgarii și sîrbii aveau și ei firește revendicări istorice datînd din perioada pre-otomană. Chestiunea cu adevărat dificilă era stabilirea compartimentelor naționale ale populației. Recensămîntul otoman din 1906, bazat pe milleturi, avusese următoarele rezultate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și sîrbii aveau și ei firește revendicări istorice datînd din perioada pre-otomană. Chestiunea cu adevărat dificilă era stabilirea compartimentelor naționale ale populației. Recensămîntul otoman din 1906, bazat pe milleturi, avusese următoarele rezultate: 1145849 musulmani, 623197 greci ortodocși aflați sub jurisdicția Patriarhiei și 626715 bulgari ortodocși, adică membri ai Exarhiei.4 Cifrele referitoare la musulmani îi includeau bineînțeles și pe albanezi. Cele referitoare la Patriarhie și Exarhie erau și ele eronate. Neavînd o organizație națională puternică, sîrbii se puteau declara ca aparținînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
otoman din 1906, bazat pe milleturi, avusese următoarele rezultate: 1145849 musulmani, 623197 greci ortodocși aflați sub jurisdicția Patriarhiei și 626715 bulgari ortodocși, adică membri ai Exarhiei.4 Cifrele referitoare la musulmani îi includeau bineînțeles și pe albanezi. Cele referitoare la Patriarhie și Exarhie erau și ele eronate. Neavînd o organizație națională puternică, sîrbii se puteau declara ca aparținînd oricăreia dintre cele două religii; bulgarii puteau fi considerați drept greci ortodocși dacă locuiau într-o zonă situată în afara jurisdicției Exarhiei. Problema esențială
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
regiunii cu Grecia clasică și bizantină. Într-o perioadă anterioară apariției studiilor etnografice serioase, acești lideri puteau crede sincer că populația ei era cu adevărat grecească. Grecii și turcii musulmani formau într-adevăr majoritatea locuitorilor orașelor. Jurisdicția ecleziastică exercitată de Patriarhia de la Constantinopol, după desființarea în secolul al optsprezecelea a autonomiei religioase de la Peć și Ohrida, le oferise grecilor controlul asupra problemelor culturale și religioase. Ulterior, ei au manifestat tendința de a-i considera pe toți ortodocșii aflați sub controlul Patriarhiei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Patriarhia de la Constantinopol, după desființarea în secolul al optsprezecelea a autonomiei religioase de la Peć și Ohrida, le oferise grecilor controlul asupra problemelor culturale și religioase. Ulterior, ei au manifestat tendința de a-i considera pe toți ortodocșii aflați sub controlul Patriarhiei drept greci. După cum am văzut, înființarea Exarhiei bulgare a fost primită cu multă amărăciune, deoarece ea punea capăt avantajelor deținute pînă atunci de bisericile grecești. Chiar și după ce a devenit evident că majoritatea populațiilor creștine erau slave, liderii greci au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și la Skopje și peste puțin timp și la Bitola și Priština. A fost lansată o masivă campanie de propagandă în Macedonia. Rezultatul scontat al eforturilor sîrbilor a fost de la bun început atenuat de lipsa unei organizații ecleziastice echivalente cu Patriarhia sau cu Exarhia. Ei au realizat totuși progrese considerabile înainte de 1912. Tragedia Macedoniei consta în faptul că problemele fundamentale aveau un caracter atît de grav, încît puteau realmente duce la declanșarea unui război între națiunile din Balcani. Indiferent de structura
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de influență polono-lituaniană, Țara Românească este teatrul războaielor turco-maghiare (în secolul al XV-lea). Voința de autonomie dinastică a prinților Țării Românești și ai Moldovei se manifestă prin instrumentarea obediențelor religioase: prinții Țării Românești și ai Moldovei fac apel la Patriarhia din Constantinopol, în 1359 și 1386, pentru a rezista regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, care intenționează să impună vasalilor săi dependența de Eztergon, pentru diocezele catolice de Siret în Moldova și de Argeș în Țara Românească. Aceste tensiuni pe de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și confesionale realizate de Ludovic de Anjou declanșează, în 1376, o mișcare de rezistență a popoarelor ortodoxe din Peninsula Balcanică, susținute de patriarhatul din Constantinopol. În 1382, lupta este marcată de hotărîrea voievodului Moldovei de a fonda, în colaborare cu Patriarhia din Constantinopol, o mitropolie a Moldovei. Statele Moldova și Țara Românească se nasc în ortodoxie. Ruptura confesională între Țara Românească, Moldova și Ungaria, ruptura socială din Transilvania implică rezistența în fața misiunii catolice. Oricare ar fi alianțele realizate de Ungaria cu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
speranțe sau a acestor proiecte occidentale în privința spațiului românesc, semnarea unui concordat, care îi privește direct pe cei 1.350.000 de catolici de rit uniat și 1.200.000 de catolici de rit latin se amînă la nesfîrșit. Revista Patriarhiei, Biserica ortodoxă română, ia poziție chiar împotriva principiului de concordat, văzînd aici o confuzie a spiritualului cu temporalul. Un asemenea acord este considerat inutil pentru că poporul român este tolerant și pentru că statul român garantează libertatea cultului. În sfîrșit, catolicismul este
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei noi autorități puse în serviciul unui proiect de ansamblu, înțeles drept cale a salvării naționale. În această perioadă încep să apară programe și analize politice, politicienii antidemocrați cum ar fi Goga, Cuza, Manoilescu și alții dau sfaturi, instituția ortodoxă, patriarhia se sprijină pe valul antioccidental, reprezentanții străinătății intră într-o concurență anxioasă, atenți la posibila alianță a României cu Axa... După cum o arată rapoartele ambasadorului Franței din 1938, democrații grăbesc eșecul democrației ca fatalitate, iar opinia publică, obosită, vrea ordine
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]