3,841 matches
-
greșită, după cum îi spusese cineva. Pentru aceasta adusese cu el cărți de care să se folosească în caz că Pelerinul ar fi voit să-l amăgească. Acestuia, exercițiile îi fură de mare ajutor, hotărând, mai apoi, să urmeze felul de viață al Pelerinului. El a fost și cel care a murit primul 1. 93. În Veneția, Pelerinul îndură o nouă prigoană, întrucât mulți povesteau că în Spania și la Paris fusese arsă statuia sa2. Lucrurile merseră atât de departe încât fu chemat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se folosească în caz că Pelerinul ar fi voit să-l amăgească. Acestuia, exercițiile îi fură de mare ajutor, hotărând, mai apoi, să urmeze felul de viață al Pelerinului. El a fost și cel care a murit primul 1. 93. În Veneția, Pelerinul îndură o nouă prigoană, întrucât mulți povesteau că în Spania și la Paris fusese arsă statuia sa2. Lucrurile merseră atât de departe încât fu chemat la judecată, dar hotărârea dată fu de partea lui. Cei nouă însoțitori ai săi ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ai săi ajunseseră în Veneția la începutul anului 1537. Acolo se risipiră pentru a sluji prin spitale. După două sau trei luni, merseră toți la Roma (la jumătatea Postului Mare, 1537) să primească binecuvântarea pentru a merge la Ierusalim. Dar Pelerinul nu a mers cu ei din pricina doctorului Ortiz 3 și a noului cardinal teatin 4, care erau în Roma. Însoțitorii săi se întoarseră de la Roma cu înscrisuri în valoare de două-trei sute de scuzi pe care le primiseră ca pomană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Veneția rupsese legăturile cu Turcia. Văzând ei că nădejdea de a pleca se îndepărta, se răspândiră pe teritoriul venețian, cu gândul de a aștepta un an, după cum hotărâseră. Dacă trecea anul fără să poată pleca, aveau să meargă la Roma. Pelerinul a plecat cu Favre și Laínez la Vicenza. Acolo, au găsit în afara orașului o casă fără uși și fără ferestre 2 și au dormit în ea pe niște paie pe care și le-au adus. Doi dintre ei mergeau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
începură să predice. Aceasta făcu mare vâlvă în oraș; multe persoane fură mișcate din evlavie de ceea ce spuneau și astfel ei primiră din belșug cele necesare traiului. Cât a stat în Vicenza, în cu totul alt fel decât la Paris, Pelerinul avu multe viziuni spirituale și multe consolări, aproape zilnic. Îndeosebi în Veneția, pe când se pregătea să fie hirotonit și să celebreze liturghia, ca și în timpul celor din urmă călătorii, primi mari vizite dumnezeiești, ca acelea pe care le avusese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru o vreme. Unii dintre ei mergeau să ceară de pomană prin împrejurimi. „La Roma, vă voi fi binevoitor” 96. Trecuse anul și, negăsind corabie spre Ierusalim, se sfătuiră și hotărâră să meargă la Roma. Merseră de această dată împreună cu Pelerinul, întrucât, ultima oară când mai fuseseră acolo, cei doi de care se îndoia acesta 2 se arătaseră foarte binevoitori. Au mers la Roma împărțiți în trei sau patru grupuri. Pelerinul era cu Favre și cu Laínez. Tot timpul călătoriei fu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
hotărâră să meargă la Roma. Merseră de această dată împreună cu Pelerinul, întrucât, ultima oară când mai fuseseră acolo, cei doi de care se îndoia acesta 2 se arătaseră foarte binevoitori. Au mers la Roma împărțiți în trei sau patru grupuri. Pelerinul era cu Favre și cu Laínez. Tot timpul călătoriei fu vizitat de Dumnezeu în mod deosebit. Luase hotărârea ca, după hirotonire, să nu celebreze sfânta liturghie timp de un an de zile, pentru a se pregăti și a se ruga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atât de limpede că Dumnezeu Tatăl îl așeza alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Tatăl l-a așezat atunci alături de Fiul Său3. Eu, care scriu aceste lucruri, i-am spus Pelerinului, pe când mi le povestea, că Laínez le istorisea cu alte amănunte, din câte am înțeles. El îmi răspunse că tot ceea ce spunea Laínez era adevărat, pentru că el nu-și mai amintea toate amănuntele, dar că, fără îndoială, atunci când le povestise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cele duhovnicești; aceasta a rămas grea, dar Domnul a voit să se dezvăluie făptașul. Același lucru i s-a întâmplat și lui Jean Codure cu una dintre fiicele lui duhovnicești, care a fost găsită cu un bărbat. 98. De la Roma, Pelerinul s-a dus la Monte Cassino ca să-i dea exerciții spirituale doctorului Ortiz. A rămas acolo patruzeci de zile, timp în care a avut o viziune cu licențiatul Hoces trecând la cer1. Întru aceasta a primit multe lacrimi și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sufletelor. Stăteau în casa de la vie2, iar el dădea exerciții spirituale mai multora în același timp, unul dintre ei stând la Santa Maria Maggiore, altul la Ponte Sixto 3. Apoi începură din nou prigoanele. Miguel începu să-i facă neplăceri Pelerinului și să-l vorbească de rău4. Pelerinul puse să fie chemat în fața Guvernatorului, căruia îi arătă o scrisoare de la Miguel, în care acesta îi aducea multe laude. Guvernatorul îl cercetă pe Miguel și, ca urmare, îl alungă din Roma. Urmară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
el dădea exerciții spirituale mai multora în același timp, unul dintre ei stând la Santa Maria Maggiore, altul la Ponte Sixto 3. Apoi începură din nou prigoanele. Miguel începu să-i facă neplăceri Pelerinului și să-l vorbească de rău4. Pelerinul puse să fie chemat în fața Guvernatorului, căruia îi arătă o scrisoare de la Miguel, în care acesta îi aducea multe laude. Guvernatorul îl cercetă pe Miguel și, ca urmare, îl alungă din Roma. Urmară prigoanele 5 din partea lui Mudarra și Barreda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
chemat în fața Guvernatorului, căruia îi arătă o scrisoare de la Miguel, în care acesta îi aducea multe laude. Guvernatorul îl cercetă pe Miguel și, ca urmare, îl alungă din Roma. Urmară prigoanele 5 din partea lui Mudarra și Barreda, care spuneau că Pelerinul și însoțitorii săi fuseseră alungați din Spania, din Paris și din Veneția. Dar, în cele din urmă, cei doi mărturisiră - în prezența Guvernatorului și a trimisului papal 6, care era atunci în Roma - că nu puteau zice nimic rău despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Guvernatorului și a trimisului papal 6, care era atunci în Roma - că nu puteau zice nimic rău despre ei, nici despre purtarea lor, nici despre învățătura lor. Trimisul papal porunci să nu se mai spună nimic în această privință, dar Pelerinul se împotrivi, spunând că ar dori o hotărâre definitivă, ceea ce nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
papal porunci să nu se mai spună nimic în această privință, dar Pelerinul se împotrivi, spunând că ar dori o hotărâre definitivă, ceea ce nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Pelerinul se împotrivi, spunând că ar dori o hotărâre definitivă, ceea ce nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul va putea fi istorisit de Maestrul Nadal. Ultimele mărturisiri 99. O dată încheiată această povestire, la 20 octombrie, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul va putea fi istorisit de Maestrul Nadal. Ultimele mărturisiri 99. O dată încheiată această povestire, la 20 octombrie, l-am întrebat pe Pelerin cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul va putea fi istorisit de Maestrul Nadal. Ultimele mărturisiri 99. O dată încheiată această povestire, la 20 octombrie, l-am întrebat pe Pelerin cum a scris Exercițiile și Constituțiile. Mi-a spus că Exercițiile nu le-a scris dintr-o dată, ci, ori de câte ori observa anumite lucruri în sufletul său, pe care le afla folositoare și credea că puteau fi folositoare și altora, le însemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis colaj de texte, după cum vom vedea în continuare - constituie un fragment sau mai degrabă frânturi dintr-un jurnal tăinuit de Ignațiu. Gonçalves da Câmara, redactorul autobiografiei ignațiene (Istorisirea Pelerinului), consemnează la sfârșitul acesteia că Sfântul, în ultima parte a vieții sale, putea vorbi cu mai multă ușurință despre viziunile și mișcările lăuntrice avute în timp ce era la liturghie ori redacta Constituțiile ordinului, întrucât „scria zilnic ceea ce se petrecea în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
petrecea în sufletul său. Astfel, mi-a arătat o legătură mare de însemnări din care îmi citi o bună parte”2. Așadar, existența acestor însemnări de jurnal poate fi reperată și situată la confluența a două texte ignațiene fundamentale, Istorisirea Pelerinului și Constituțiile ordinului iezuit, radical diferite între ele, dar care pot fi puse în legătură tocmai prin complementaritatea lor: un text (auto)biografic și unul legislativ. Numai că aceste însemnări ignațiene ne-au parvenit fragmentar și împotriva intenției autorului. Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iezuit, radical diferite între ele, dar care pot fi puse în legătură tocmai prin complementaritatea lor: un text (auto)biografic și unul legislativ. Numai că aceste însemnări ignațiene ne-au parvenit fragmentar și împotriva intenției autorului. Întâmplător sau nu, Istorisirea Pelerinului este curmată brusc tocmai de menționarea acestui refuz: „Eu am dorit să văd acele manuscrise despre Constituții în întregime și l-am rugat să mi le lase pentru un timp; dar el nu a vrut”1. Din jurnalul tăinuit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
le poate stăpâni în timpul rugăciunilor. Aceste lacrimi, care riscă să-l orbească pentru totdeauna, au de fapt darul de a-i purifica privirea lăuntrică. Iar în timp ce îi acoperă ochii, acestea ne descoperă în schimb o inimă. La fel ca Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice constituie și el o cale de acces spre înțelegerea Exercițiilor, atunci când constatăm că experiența lui Ignațiu corespunde îndeaproape învățăturii lui spirituale. Poate că exemplul cel mai izbitor al corespondențelor dintre Jurnalul ignațian și Exerciții constă în fidelitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Jesu Historia, auct. Io. Alphonso de Polanco. 6 vol., 1894-1898 (vol. 1, 3, 5, 7, 9, 11). Monumenta paedagogica, I 1540-1556, 1965 (vol. 92). Epistolae Mixtae, 5 vol., 1898-1901 (vol. 12, 14, 17, 18, 20). II. Istorisirea Pelerinuluitc "II. Istorisirea Pelerinului" Ediții critice MHSI, MI, Scripta de S. Ignazio. Vol. I, pp. 31-98 șprima edițieț. Acta Patris Ignatii scripta a P. Lud. González de Cámara 1553-1555, în MHSI, series IV, Fontes Narrativi de Sancto Ignatio, volumen I (Roma, 1943), pp. 323-507. șEdiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șPune la dispoziția publicului larg ediția din Monumenta.ț Obras completas de San Ignacio de Loyola, ed. îngrijită de V. Larrañaga, S.I., t. I, Madrid, B.A.C., 1947. șProiectată ca ediție integrală, s-a oprit la primul volum cuprinzând Istorisirea Pelerinului și Jurnalul mișcărilor lăuntrice.ț Traduceri Autobiografia, introduzione di Alessandro Scurani, S.I.; versione e note di Gaetano Bisol, S.I. e Gabriele Casolari, S.I., în M. Gioia (coord.), Gli scritti di Ignazio di Loyola, coll. Classici delle religioni, Sezione quarta diretta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
eut recueilli de la bouche même du Père Ignace, suivi d’une lettre du Père Jacques Laínez, S.I. (1547), trad. par Antoine Lauras, S.I., introd., notes et index par Jean-Claude Dhôtel, S.I., Descleé de Brouwer/Bellarmin, Paris, 1988. Le récit du Pelerin. Autobiographie de saint Ignace de Loyola, ed. îngrijită de A. Thirry, S.I., Louvain, Descleé de Brouwer, 1956. III. Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "III. Jurnalul mișcărilor lăuntrice" Ediții critice MHSI, MI, Constitutiones Societatis Iesu. Vol. I. Monumenta Constitutionem praevia, ed. îngrijită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]