4,268 matches
-
se nărui ca un lemn putred. În mâinile sale slabe nu mai rămăsese nici un dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi înainte și cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele și inima unei flori de sânge. Yojiro se năpustise în desișul de bambus pentru a se lupta cu bandiții. Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru el un motiv de bucurie, pentru că savurează căldura fiecărei raze de soare și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și patru serafimi în cele patru colțuri ale scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX-lea, brodate cu fir de aur și argint. La bază au franjuri din fir de aur, iar de jur împrejur rozete din petale de flori, apoi spicul de grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut pe pânză cu fir argintat. Aparține secolului al XIX-lea. Mai
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din mine, în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mute ori să evite capcanele verbozității, aducându-ne uneori aminte de efervescența metaforică a unui Fănuș Neagu: „Apele interferau cu trandafirii răsăriți în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau cu greu picioarele încimentate și mirosea în jur a simțăminte argintii.” Pentru că, dincolo de orice altceva, Dorina Neculce rămâne o tenace și nestăvilită autoare de imnuri diafane și viu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Romeo către Julieta Părul tău...raze de soare; Limbi de foc ce se-ncovoaie, Fire de aur în bucle ușoare. Ochii tăi...sunt întreaga natură; Cu păduri verzi și ape cristaline Și cerul albastru plin de lumină. Buzele tale...petale de flori; Roșii precum vinul de mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat, Beatrice a abandonat direct pe podea o pungă de hârtie plină cu petale de trandafiri și a fugit după mama și Lucille. A înșfăcat-o și pe Mandy de-o mână și-a închis ușa în urma lor. Așa că acum, eu și Randall eram singurele persoane rămase în spatele bisericii. Preț de-o clipă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se zgâiește la buchet. O, Doamne. Sunt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punând mâna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adânc. Uau ! Sunt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atât de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Doar nu... — Lissy, nu pot să le accept! exclam. Nu pot ! O să creadă că asta Înseamnă că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcându-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am greșit spunând în ajun, era trecut de două, deci în ajun): trebuie să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Luminii Purpurii, a fost afectuos. O conduse în aripa de vest și se instalară amândoi în Camera Bujorului. În timp ce-l urma, ea încercă să nu se gândească la sentimentele ei. Încăperea prea mare într-un mod deloc necesar. Lumina arunca petale de crin pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deveni Doamna Mao. Ea rupe scrisoarea. Shang-guan se ridică și merge în grădină să încuie poarta. Pășește repede și își ține răsuflarea, ca pentru a evita parfumul primăverii. Se grăbește și trece zorită printre plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de întuneric cald și umed, Matei pètrunzând fèrè teamè, plin de dorințè, croindu-și drum cu ușurințè, de parcè ar alunecă pe valuri, sfâșiind somnul misterios ai pereților lunecoși de carne care se deschid înaintea lui înflorind în mii de petale, fècând interiorul mètèsos sè-l cuprindè într-un ritm ondulatoriu și magic, Matei pètrunzând tot mai adânc în țèrile insondabile și intime ale femeii, exercitându-și puterea dominantè a trupului tânèr, arzètor și dornic, întețind ritmul, atent la rèsuflèrile ei fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări politice. De aceea am ținut un discurs strict științific, deci, din punctul de vedere al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acestuia, după care dispăru printr-o ușă discretă de lângă podium. Moment teribil pentru tânărul Iancu. Scăpase cu totul din vedere limbajul discret al florilor. Și gândul că acele flori erau de acum în brațele ei, că ea le mângâia deja petalele cu buzele, îl înnebunea. Se foi pe fotoliul lui. Nu-și putea ierta că neglijase acest amănunt care l-ar fi putut propulsa în preajma ei cu mult înaintea celorlalți. Din păcate, acela nu era singurul buchet. Ca la un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl băgase vreodată în pat împăturit cu atâtea sărutări. Și, pentru specimenul ăla, stăpâna îl expediase pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pădure. PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva flori din grădină și acum le așeza în vazele înalte de pe consola din salonul de jos. Lumina vie a dimineții trecea prin vitraliile ferestrelor, presărând o ploaie de petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum se mișca prin vălul acela colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
internaționale. Aparent dezordonată, inegală, cu suișuri și dezastruoase căderi, viața se înscria în acea simetrie care împlinește adevărul unui anumit destin, cu totul diferit de toate celelalte. Și Dante Negro urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acea simetrie care împlinește adevărul unui anumit destin, cu totul diferit de toate celelalte. Și Dante Negro urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita ta. Dante Negro prefiră cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa prințul? ― Voi fi cu totul sincer, Alteță! Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de ușor de realizat pentru un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu-l ca de la o mare depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]