KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

asta. De unde știți? Pentru că știu cum lucrează detectivii particulari. Nu le place să meargă imediat după poliție și să pună aceleași întrebări. De obicei, le place să se îndrepte spre un lucru din cealaltă parte. Să îi dea târcoale un pic înainte de a vedea o portiță. — Așadar credeți că acest Rolf Vogelmann e suspect? — Da, cred. Destul încât să pun pe cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta e a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
uitat încă o dată bine la ea. Era înaltă - mai înaltă decât un bărbat obișnuit; cu puțin peste 30 de ani, dar cu înfățișarea unei fete având jumătate din vârsta ei. Nu prea avea piept și fund. Nasul era poate un pic prea lat, buzele un pic prea subțiri, iar ochii ca albăstrelele erau un pic prea apropiați; cu posibila excepție a temperamentului ei, nu era în mod sigur nimic delicat la ea. Dar, fără îndoială, frumusețea longilină a membrelor ei avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ea. Era înaltă - mai înaltă decât un bărbat obișnuit; cu puțin peste 30 de ani, dar cu înfățișarea unei fete având jumătate din vârsta ei. Nu prea avea piept și fund. Nasul era poate un pic prea lat, buzele un pic prea subțiri, iar ochii ca albăstrelele erau un pic prea apropiați; cu posibila excepție a temperamentului ei, nu era în mod sigur nimic delicat la ea. Dar, fără îndoială, frumusețea longilină a membrelor ei avea ceva în comun cu cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cu puțin peste 30 de ani, dar cu înfățișarea unei fete având jumătate din vârsta ei. Nu prea avea piept și fund. Nasul era poate un pic prea lat, buzele un pic prea subțiri, iar ochii ca albăstrelele erau un pic prea apropiați; cu posibila excepție a temperamentului ei, nu era în mod sigur nimic delicat la ea. Dar, fără îndoială, frumusețea longilină a membrelor ei avea ceva în comun cu cele mai rapide iepșoare de la Hoppegarten. Probabil că era la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
vreau să-mi găsești o fată. El rânji și își privi vârful pantofilor. — N-ar trebui să fie prea greu pentru tine. — Vreun anumit gen de fată, domnule? — 15-16 ani, blondă, ochi albaștri, membră BdM și... l-am lăsat un pic să aștepte, preferabil virgină. — Partea asta ultimă s-ar putea să fie cam dificilă, domnule. — Trebuie să aibă mult curaj. Vă gândiți s-o folosiți ca momeală, domnule? — Cred că ăsta a fost întotdeauna cel mai bun mod de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
folosim? O bucată de cașcaval? Un drum principal, zise Becker, gândind cu voce tare. Cum ar fi Hohenzollerndamm, dar cu mai multe mașini, pentru a mări șansele noastre ca el să o vadă. — Sincer, domnule, nu credeți că e un pic cam prea riscant? — Bineînțeles că este, dar ce știm noi cu adevărat despre nenorocitul ăsta? Conduce o mașină, poartă o uniformă, are un accent austriac sau bavarez. De aici încolo, totul este sub semnul întrebării. Nu e nevoie să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ei n-au prea avut de ales în această problemă. E o fată puternică. — Pot să-mi închipui. — Și foarte bună înotătoare, se pare. O viitoare speranță olimpică, consideră profesorul ei. — Păi atunci, să sperăm doar că o să plouă un pic în caz că va fi nevoită să încerce să-și scape pielea înot. Am auzit clopoțelul din hol și m-am dus la fereastră. Ridicând-o, m-am aplecat afară să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Brigada Omucideri. E posibil ca el să ne poată ajuta într-o anchetă. — Așadar nu pe el îl suspectați de a fi comis o crimă? Simțind că Sturmbannführer-ul știa ceva despre un Otto Rahn, am decis să îmi acopăr un pic urmele: — Doamne ferește, nu, i-am zis. Cum spuneam, este doar posibil ca el să ne pună în legătură cu un martor important. De ce? Cunoașteți pe cineva cu acest nume? — Da, cunosc, răpunse el. De fapt, e mai mult o simplă cunoștință. Există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ușă în urma mea și m-am apucat să desfac ivărul de la fereastră. Era înțepenit și de-abia reușisem să-l fac să se deschidă, când s-a auzit un ciocănit la ușă. Era Rahn. — Herr Steininger? Sunteți înăuntru? Numai un pic! — Vom începe în câteva momente. — Vin imediat, am zis și, lăsând geamul deschis doi centimetri, am tras apa și m-am întors să mă alătur celorlalți invitați. În cameră mai venise un bărbat și mi-am dat seama că trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mea. — Herr Steininger, știam eu că veți înțelege. Deschise ușa de la intrare: — Vă rog să nu ezitați să ne contactați din nou dacă veți dori la un moment dat să intrați în legătură cu fiica dumneavoastră. Dar eu aș mai sta un pic. Nu e bine să chemi un spirit prea des. Ne-am luat din nou la revedere și am mers înapoi la mașină: — Du-mă departe de aici, Bernie, șuieră ea în timp ce-i deschideam portiera. Până să pornesc eu motorul, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
șterge gura. Hildegard luă batista din mâna mea și îl lăsă pe Korsch să o ajute să se ridice la loc în scaun. — E o poveste lungă, i-am răspuns, și mă tem că va trebui să mai aștepte un pic. Vreau să o duci tu acasă și apoi să mă aștepți la Alex. Spune-i și lui Becker să fie acolo. Am senzația că vom fi ocupați la noapte. — Îmi pare rău, zise Hildegard. Acum sunt bine, zâmbi ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
veriga slabă. I-am auzit spunând asta. Mai mult, e poponar. Am golit paharul și mi-am turnat încă unul, inhalând adânc din el pentru a mări efectul, simțind cum mă mănâncă buzele în timp ce țineam băutura în cerul gurii un pic înainte de a o înghiți. M-am scuturat nițel când am lăsat-o să alunece pe gât și am spus: — Vreau să îi aplici o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte, dar viu. Ca să răspundă la întrebări. Ai băgat la cap? Nu vă faceți griji, zise el. Sunt expert cu micuțul ăsta din cauciuc. Doar o să-i fac pielea zdrențe un pic, o să vedeți. Oasele le putem lăsa până altă dată, când veți da ordin. Chiar cred că-ți place asta, așa-i? Să-i faci pe oameni să se pișe pe ei de frică? Becker râse: — Dumneavoastră nu vă place? Casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
vii cele mai bune tradiții ale Gestapoului și pentru brutalitatea rece, inumană, pe care o simțeam înlăuntrul meu. I-am spus lui Becker să se oprească. Așteptând ca Lange să înceteze a mai suspina, m-am învârtit prin casă un pic, aruncând câte o privire din cadrul ușilor. În total contrast cu exteriorul, interiorul casei lui Lange era oricum, numai tradițional nu. Mobila, covoarele și tablourile, existente în număr mare, erau toate în cel mai costisitor stil modern - genul la care e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
tablourile, existente în număr mare, erau toate în cel mai costisitor stil modern - genul la care e mai ușor să te uiți decât să trăiești în el. Când la un moment dat am văzut că Lange se mai adunase un pic, am zis: — Ce casă frumoasă. Poate că nu pe gustul meu, căci eu sunt un pic de modă veche. Știi, unul dintre acei oameni ciudați cu locuințe împrejmuite, genul care pune confortul personal înaintea adorării geometriei. Dar pariez că tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
e mai ușor să te uiți decât să trăiești în el. Când la un moment dat am văzut că Lange se mai adunase un pic, am zis: — Ce casă frumoasă. Poate că nu pe gustul meu, căci eu sunt un pic de modă veche. Știi, unul dintre acei oameni ciudați cu locuințe împrejmuite, genul care pune confortul personal înaintea adorării geometriei. Dar pariez că tu te simți foarte confortabil aici. Becker, cum crezi că o să-i placă pușcăria de la Alex? — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Nemernicilor. Nu cred că ar rezista până dimineață, domnule. Mai ales dacă ar fi să-i găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
dacă ar fi să-i găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți? Nu mi-e frică de voi. Ăsta este un mare ghinion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul coapselor. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție a suferinței. Brandy-ul a ajutat un pic. Dar înainte de a adormi, încă îmbrăcat cu pardesiul și așezat în fotoliu, cred că mi-am dat seama cât de pozitiv fusesem afectat. 22 Sâmbătă, 6 noiembrie Supraviețuirea, mai ales în aceste vremuri dificile, trebuie să conteze ca fiind un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
privat pentru a afla cine o storcea de bani. Persoana aia am fost eu. Asta a fost înainte de a mă duce înapoi la Alex ca să fiu polițist. E o cucoană vicleană, mama ta, Reinhard. Păcat că n-ai moștenit un pic din asta de la ea. Oricum, ea a crezut posibil ca tu și oricine era cel care o șantaja să fiți implicați sexual. Și astfel, când eu am descoperit numele, a vrut ca tu să decizi ce e de făcut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Se întuneca și, uitându-mă la ceas, am văzut că era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
importantă, și că simțea că ar putea să reușească dacă eu îi dădeam un mic ajutor. La început am refuzat. Dar era o femeie foarte convingătoare și în cele din urmă am fost de acord. Am lăsat-o singură un pic. Cred că nu mai luase droguri de mult și avea mai puțină toleranță la doza ei obișnuită. Trebuie să se fi înecat cu propria-i vomă. Nu am spus nimic. Era un context nepotrivit ca să mai însemne și altceva. Răzbunarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
precum e acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât datoria. Foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
din față a capului ei precum fumul dintr-o clădire care arde. Era o imagine pe care îmi vine greu să mi-o scot din minte. Când m-a văzut s-a oprit, gura ei perfect rujată deschizându-se un pic în timp ce încerca să se gândească la ceva de spus. Nu era nevoie de prea multe explicații. Asta e chestia atunci când ești detectiv: mă prind foarte repede. Nu aveam nevoie de un motiv. Poate că el se pricepea mai bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]