4,013 matches
-
Marinel, cînd fac eu! clima, e avansat față de noi, nu? cine? clima! lucră și ei doișpe, a fost Achim la continuitate, polițiștii comunitari și polițaii au aceleași atribuții, dar un salariu de trei ori mai mic! pă toți i-o picat! pă ăla gras, micuț, cum îl cheamă, Marian, Vasîle? km 264, n-o pună pe nevastă-mea să fie roabă! cîte limbi are o femeie? cîte-i dai! ai mușcat-o! am crezut cîte limbi știe! bă, cu Nelu mai glumeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
admișii. Colegii mei de la Târgu Mureș au speculat acest moment și mi-au făcut o farsă: mi-au transmis printr-o colegă că pot lua trenul înapoi spre casă, că nu am intrat la facultate. Vă dați seama că a picat cerul pe mine. Am luat tramvaiul, am coborât până la Universitate și m-am dus la liste. Farsorii stăteau pe niște bare metalice, în parcul de lângă Universitate și se desfătau privindu-mă. Am intrat și am ieșit aiurit din Universitate, iar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
în fundul curții, cu niște condiții sanitare improprii... S.B.: Da, de mediu rural subdezvoltat. D.T.: Am trăit și eu în condiții cumplite, nu mai știu unde...Scoteam din ciorbă, care și așa era mai mult o zeamă încălzită, muște care îmi picau în farfurie. Intrau în mâncare, le scoteam cu lingura și mâncam mai departe, că ne era foame. N-o să uit chestia aia, nu mai știu în ce an, când eram asistent la Politehnică, undeva la un CAP. Țin minte că
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
diferite, nu le controlez, unii spun că Securitatea l-a ascuns. Și Nicu mi-a spus: "Vezi că e nasol, că a plecat un scriitor, Virgil Tănase, și trebuia să vină Mitterrand, dar și-a anulat vizita în aeroport!". A picat subiectul cu lectorii francezi exact în mijlocul problemei cu Virgil Tănase. De aia Ceaușescu era iritat. L-am înțeles pe Brestoiu că avea o problemă mare. După aia l-au găsit pe Tănase. S. B.: Dar atunci o problemă a fost
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
judicativului îngăduie transmutări interogative, problematice, dubitative, asemenea celor menționate mai sus. Dar tocmai în acest fel se constituie fel de fel de aporii. Este chiar firesc să se ajungă la aporii în demersurile filosofice; dacă nu cumva este lăudabil să picăm în aporiile cele mai crude. Trebuie să recunosc faptul că una dintre virtuțile filosofiei este tocmai aceea de a crea aporii. Dar nu fiindcă spiritului nostru îi convine să se cufunde în neputință este vorba de neputința de a dărui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
boleșniță, în cumătra cu coasa sau chiar în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că niciodată nu se poate opri, este lacom și apoi îi este rău. Sforăia de zăngăneau geamurile, nu le are el cu televizorul că adoarme imediat, dar uneori doarme și din picioare... ha, ha, ha și-l țin să nu pice... Mia, puișor, dom' primar e venit de pe drum și... L-ați văzut, acuși adoarme. Odată am fost la Revelion la Sinaia, s-a îmbătat ca purcelul și am fost singură toată noaptea... Dar n-am stat nici un dans (îmi face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal: Ați picat-o la matematică la bac pe sora mea! Îmi pare rău, dar n-am fost anul acesta la bac. Dar ea mi-a spus că a trîntit-o Simirad. Era fratele meu. M-ați ciuruit degeaba. Nu chiar... Tot un drac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
daniile către proaspăta mănăstire au început să vină și de la muritorii de rând. Printre aceștia se numără „Sandul Crupenschi fost medelnicer mare”, care, împreună cu Anița, soția lui, au dăruit mănăstirii un loc de casă. - Către „svânta mănăstire” a început să pice și câte un „pitac”, mărite Spirit. Din câte știu eu, e mai ușor să-ți pice pitacul în palma întinsă decât să muncești pentru a-l câștiga. Caneaua pe unde au început să curgă „crăițarii” către sfânta mănăstire a deschis
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
numără „Sandul Crupenschi fost medelnicer mare”, care, împreună cu Anița, soția lui, au dăruit mănăstirii un loc de casă. - Către „svânta mănăstire” a început să pice și câte un „pitac”, mărite Spirit. Din câte știu eu, e mai ușor să-ți pice pitacul în palma întinsă decât să muncești pentru a-l câștiga. Caneaua pe unde au început să curgă „crăițarii” către sfânta mănăstire a deschis-o Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 8 nov. 1734 (7243): „Facem știre...Socotit-am pentru sfânta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
numeroase locuri de casă, dugheni, pivnițe și altele - toate cumpărate de Iane Hadâmbul. La acestea se mai adaugă și scutirile acordate mănăstirii de voievozii vremii. - Ca și celelalte surate ale sale, și mănăstirea Hadâmbul a pornit să cumpere ce-i pica la îndemână. Una din cumpărături o face la 20 feb.1662 (7170), când s-a îmbogățit cu două pivnițe cu loc și cinci dugheni, cumpărate de la Calea, soția lui Chiriac, fost vameș. Iar la 26 martie 1669 (7177) cumpără de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
destinul - joacă un rol important. Și acesta e sfatul cel dintâi pe care l-aș da cititorului tânăr: e bine să ceri „liste de cărți importante“ - și să le citești -, dar nu trebuie neglijate întâlnirile fortuite, comerțul cu ce-ți pică, pe nepregătite, în mână, lectura propusă de „soartă“ și, uneori, purtătoare de soartă. E util, cu alte cuvinte, să citești „organizat“, dar nu trebuie să-ți refuzi prospețimea unor opțiuni libere, dictate nu de sistematica bibliotecii, ci de neprevăzutul ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
miros a Google de la o poștă. Cultura de internet amenință să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe bă ncile școlii, dar se instalează, vanitos, și în creiere mai tomnatice, grăbite să vândă ceea ce n-au cumpărat niciodată. Îmi pică ochii, din când în când, pe verbiajul bălțat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptopul pare să fie mamă, tată, frate, prieten și, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescență
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Liturghie” și „Aici e toată țara”. Simion Giurgeca - violonist și compozitor, absolvent al Conservatorului din Timișoara, își încuraja camarazii spunându-le din poeziile proprii sau recitându-le din Radu Gyr. Fronea Bădulescu - fizician, care făcuse și Academia Comercială. Victor Ioan Pica - unul din fii Țării Făgărașului - a fost arestat la doar 17 ani, executând 14 ani de detenție pentru că făcuse rezistență anticomunistă în munții Făgărașului, alături de Ioan Mogoș și Ioan Gavrilă Ogoranu. Acestea sunt doar câteva nume din sutele de creatori
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez, fixând În același timp În scris cele spuse, constat: de fapt, tot anul, am Încasat doar leafa pe 8 luni... Dar interlocutorul meu pare fericit de „pleașca“ ce mi-a picat, deși eu sunt Încă circumspect: prea multe speranțe mi se infirmă tot mai mult, și nu numai din punct de vedere material. Motiv pentru care „evadez“ Într’o perorație asupra esenței și rolului cercetării Într’o societate care nu se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acoperit de strigătul ucigaș al gaterelor. Doar că azi am să fiu mai dur, căci o iubesc mult. Și-mi iau o mască umană. Căci numai așa pot umbla cu căciula’n mână pe la casele mari ale Europei, doar-doar o pica ceva, Întotdeauna condiționat la greu, În loc să valorific ceea ce capăt pe gratis zi de zi. Adică porția de Soare pe care pisica știe s’o folosească, iar acele case mari să ne-o vândă... La noi, aici, În fiece minut cad
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viață. Dar răbdați o săptămână... Nu veți regreta! Miau „Meridian“, 26 ianuarie 2001, ora 12,28 17. Mă cheamă Moti. II Transmit de pe teren. Adică de pe muchea gardului. L’aș lăsa pe Cristi să explice performanța, dar știu că a picat mecanica taman din pricina momentului de inerție. Așa că mulțumiți-vă cu spusele mele. E vorba de cum poți păstra o traiectorie, a o schimba eventual, prin controlul centrului de greutate a ceva, proiectil sau eu Însumi. De pildă, saltul meu de pe balcon
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el imaginar... Dar mă descurc, ca vânător redutabil ce sunt. Mai și pescuiesc, dreptu-i În frigider, nu la copcă, precum ursul din poveste: țin prea mult la codița mea, grație căreia, aplicând un principiu de mecanică pentru care Cristi a picat un examen, „momentul de inerție“, mă plimb dezinvolt pe muchea gardului Radioului ieșean privindu-vă, s’am ce năduf vărsa În fața microfonului. Dar, acum, vă iert, povestindu-vă cum am băgat În răcori un peștișor acolo, În laboratorul lui Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și la văr-so a gândit. Lăcomia vărului l-a trădat jendarului. Jendarii nu-l cunoștea pân-ce vărul nu-l striga... Cînd era la cap de punte gloanțele l străpung în frunte, Prin inimă și ficat. Și Budac jos a picat Lâng-o salce răsturnat. Și cădea Budac, cădea alăturea cu valea Și grăia plin de durere :-«Mulțumescu-ți ție vere, Că eu rău nu am făcut, făr-bine cât am putut. Am luat de la bogați de am dat la cei săraci. Frunză verde
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru drum și am început să împachetăm lucrurile, fiindcă a doua zi la prânz trebuia să luăm autocarul înspre țară. Împachetând, am văzut că nu ne mai încap toate lucrurile în geamantane, pentru că ne mai cumpărasem din Grecia ceea ce ne picase cu tronc. ─ Ce-i de făcut?mă-ntrebam. Cumpărăm o sacoșă sau un geamantan. Să mergem la magazine. Iarăși am coborât. Janeta opta pentru o sacoșă sau un săculeț de pânză încăpător pe care-l zărise într-un magazin, dar
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
spiritului critic, pe care nu contenește, într-o manieră sinucigașă s-ar putea zice, să le denunțe". Și tot același comentator: "incoruptibilă și incorigibilă ca orice mare idealist, incapabilă să fie, ca un comis-voiajor, pe placul tuturor clienților ce-i pică sub condei". Cu toată strădania, n-am putut recolta, de pe întreaga postată a literelor române, decât un singur rictus mărunt de respingere, de-a dreptul bizar, evident inconsistent și superficial, sub semnătura lui Horia Gârbea. Nici n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să pot continua scrisul. Ieri, când încă vă scriam, a venit Mariana, infirmiera noastră, și mi-a adus scrisoarea dvs. cu cele mai frumoase și dulci fotografii ale dvs. Și pentru că eram la masă, când am văzut figurile mi-a picat furculița din mână, m-am șters bine la gură și primul sărut, desigur apăsat, a fost dăruit d-lui INO și apoi dvs., doamnă. Aveam o biată vecină, Doina o chema, și pe el, Aurel Martin, un scriitor, proveneau din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
De prea multe ori auzisem de Mortu’ Fript ca să nu-mi dau seama că acolo și-ar fi dorit-o ele pe sora lor cea mare. Aș fi dus-o până la urmă și la Crematoriu, dar nu mi-ar fi picat deloc ușor ca să le dau astfel satisfacție Năsoasei și Tarantoacei și Motănicăi, să se ducă ele acolo, după cum chiar merită, prafu’ și cenușa să se-aleagă de sămânța și neamu’ lor. De trei zile stăteam cu mama pe masă neștiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ilieș. Coboram dinspre Podul Izvor și parcă m-aș fi oprit În Cișmigiu să mă gândesc la ce ar trebui să fac, ca și cum asta ar rezolva de la sine, să stai pe bancă la soare sau la umbră așteptând să-ți pice din pomi, dacă nu cumva și vechiul meu tovarăș de prin hale vroia să procedeze la fel, ceea ce ar fi fost o nenorocire curată. Adevărul e că-l știam mai mult din vedere, deși lucrasem amândoi aproape o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de combinația asta cu Unitatea și moș Victor. La o adică și lui i s-a făcut de ducă, și mie, dar nu mai suntem de-o seamă cu văru’ Laur. Suntem deja la o vârstă când nu ne mai pică bine să ne mutăm așa de des de colo colo. Și unde? Păi s-o Înnămolim pe litoral, da, cu nămol și floricele. O-ncercasem și p-asta În destule veri și știam bine că acolo ești la mâna lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]