4,516 matches
-
de astm bronșic, care dezvoltă IVS au tendința de a dezvolta bronhoconstricție și wheezing mai intense, în asociere cu episoade de dispnee paroxistică nocturnă și edem pulmonar. Obstrucția căilor aeriene și dispneea care răspund la bronhodilatatoare sau la oprirea fumatului pledează pentru originea pulmonară a dispneei, în timp ce răspunsul la terapia cu diuretice pledează pentru insuficiența cardiacă. B. REDUCEREA CAPACITĂȚII DE EFORT - Manifestare aproape universală a insuficienței cardiace; - Cea mai comună cauză o constituie dezvoltarea dispneei secundară congestiei pulmonare și incapacității sistemului
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
și wheezing mai intense, în asociere cu episoade de dispnee paroxistică nocturnă și edem pulmonar. Obstrucția căilor aeriene și dispneea care răspund la bronhodilatatoare sau la oprirea fumatului pledează pentru originea pulmonară a dispneei, în timp ce răspunsul la terapia cu diuretice pledează pentru insuficiența cardiacă. B. REDUCEREA CAPACITĂȚII DE EFORT - Manifestare aproape universală a insuficienței cardiace; - Cea mai comună cauză o constituie dezvoltarea dispneei secundară congestiei pulmonare și incapacității sistemului cardiovascular de a furniza un debit sangvin suficient mușchilor implicați în efort
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
să constați tranșanța de ton cu care ele confirmă axiomatica Monicăi Borș, dedusă dintr-o proză fantastică pură și dură - ceea ce, firește, nu face decât să confirme o dată în plus volumul autoarei noastre. Iat-o, de pildă, pe Christine Klein-Lataud pledând pentru "încărcarea", ba chiar "supraîncărcarea de sens" a numelui propriu în textul literar; François Rigolot vorbește despre un "fond cratilist minim" în ceea ce privește numele propriu; Jean-Louis Vaxelaire opinează că "numele proprii conțin seme inerente și dobândesc seme aferente, care adesea le
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caracterul semnificant al numelui, realizarea motivației fonetice, "culturale", funcția ecumenică a numelui propriu, funcția emblematică a raportului semnificant-semnificat, caracterul cratylean al numelui). În general, studiile se opun concepției semanticii clasice care nu recunoaște numelui propriu decât relația de denotație, și pledează pentru încărcarea cu semnificație, pentru spargerea rezistenței la sens a numelui propriu, pentru fondul cratilist minim sau mimologia restrânsă (François Rigolot), pentru "încărcarea", chiar "supraîncărcarea de sens" a numelui propriu în textul literar, nume supus demersului onomasiologic al romancierului și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acumulare și concentrare a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului"155. Rolului contextului în remotivarea numelui propriu au consacrat studii ample Mariana Istrate (Numele propriu în textul narativ) și Mihai Ignat (Onomastica în romanul românesc). Mariana Istrate pledează pentru o poetică a numelui propriu din text, vizând relația dintre semnul onomastic și text, a calității de semn poetic al numelui propriu. Pentru numele propriu din opera literară autoarea adoptă termenul de simbonim propus de Augustin Pop (pornind de la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de semn poetic și structurează textul narativ (Mariana Istrate), este adecvat personajului, pe de o parte, și contextului, pe de alta - fie aceluia onomastic, fie aceluia al operei (M. Ignat). Contextul este termen-cheie și în studiile de semantică interpretativă care pledează pentru cratilism, mimologie, încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îl invocă pe americanul Alfred Korzybski, care, într-o lucrare masivă din 1933, intitulată Science and Sanity, An Introduction to non-aristotelian systems and general semantics, propune o reformă în sens non-aristotelic a mai multor științe și a gândirii în genere, pledând pentru o pedagogie non-aristotelică, ca o cale de a ieși din impasul în care ne poate conduce exacerbarea raționalismului de tip aristotelic. Non-aristotelismul înseamnă pentru el o ieșire din rectiliniaritatea sau determinismul cerebral, o educație în spiritul deschiderii, a non-elementarismului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
677 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., p. 429. 678 Gheorghe Al. Cazan, " Raționalismul ecstatic formă specifică a raționalismului", în op. cit., pp. 53-54. 679 Lucian Blaga, op. cit., p. 429. 680 Respingând atât raționalismul clasic, cât și antiraționalismul, Mircea Florian va pleda pentru un raționalism reformat de pe pozițiile științei, în care rațiunii i se ia funcția creatoare, dar i se păstrează funcția ordonatoare (Vezi Mircea Florian, "Știință și raționalism", în Scrieri alese, Editura Academiei, București, 1968). Iraționalismul care apare ca reacție la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dar legarea de receptor nu se prelungește interprandial, evitând în acest fel hipersecreția insulinică endogenă susținută, responsabilă de creșterea apetitului, bulversarea dietei cu hiperglicemii urmate de hipoglicemii preprandiale. Fixarea celor doi compuși ai clasei pe receptorul betacelular este diferită, ceea ce pledează pentru un mecanism de acțiune diferit al celor doi compuși. Astfel, în cazul receptorului pentru sulfonilureice subunitatea SUR-1 prezintă două locusuri de legare. Nateglinida pare să aibă o asemănare structurală cu porțiunea sulfonilureică a receptorului, în timp ce repaglinida se apropie mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
hepatice de glucoză se pare că nu s-ar datora inhibiției directe exercitate de insulină asupra glicogenolizei și gluconeogenezei hepatice ci mai degrabă inhibării lipolizei adipocitare și scăderii afluxului de acizi grași la nivel hepatic (1, 17). În acest sens pledează următoarele date experimentale: - viteza de scădere a producției endogene de glucoză in vivo este destul de lentă, ținând cont că insulina este eliberată direct în circulația portală iar hepatocitul nu prezintă o barieră endotelială (17, 27); - inhibiția debitului hepatic de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
de asemenea semnificativ în condiții bazale (10, 29) și această creștere nu este suprimată în starea postprandială (10, 25). Mai mult, ficatul nu este stimulat de către nivelele mari de STH să producă mai mulți factori de creștere; în acest sens pledează experimentele care arată că concentrațiile serice ale IGF sunt scăzute în afecțiuni hepatice (10, 31). Pacienții cu boli hepatice au risc mai mare de acidoză lactică deoarece nivelele serice a jeun ale glicerolului și ale altor precursori gluconeogenetici sunt mari
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
3.9. Remodelarea și regenerarea celulelor β Se consideră că celulele β își au originea în celulele provenite din ducturile pancreatice, deși migrarea precoce a unor celule neurale către endoderm nu a fost complet exclusă. Pentru această din urmă posibilitate pledează similaritatea celulelor β cu neuronii (expresia unor molecule specific neuronale precum tirozin hidroxilaza or dopamin β-hidroxilaza care explică caracterul lor excitabil și similitudinea exocitozei insulinei cu eliberarea neurotransmițătorilor). Pierucci și col. (162) demonstrează că supraviețuirea celulelor β în cultură necesită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
severității bolii) odată cu vărsta . Modelul two-hits prin care se inițiază cistogeneza este susținut și de 6. în esență, se produce o conversie a celulelor epiteliale renale dintr-un epiteliu absorbant într-un epiteliu secretor (acumulând fluide în chist). Pentru aceasta pledează: (1) expresia cystic fibrosis transmembrane condunctance regulator ce formează canalul clor la polul apical al celulei epiteliale renale; (2) pierderea localizării particulare a proteinelor membranare care definesc polaritatea normală a epiteliului; de exemplu, Na-K-ATP-azele (care se află normal pe suprafața
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
din ADPKD au fost considerate expresia unor perturbări ale matricei extracelulare și interacțiunii sale cu celulele. ADPKD este cert o boală (multi)sistemică ce afectează în principal țesutul conjunctiv. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor. Confirmarea ar trebui să vină, mai întâi, prin studiul distribuției subcelulare a policistinelor (prin imunolocalizare cu anticorpi monoclonali sau policlonali). Primele studii (Ward et al., 1996; Geng et al., 1996
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
epiteliale chistice produc, în mod anormal, factorii Pax-2 și WT-1, care foarte probabil vor stimula sinteza factorilor de creștere și deci proliferarea celulară (16). Sinteza aberantă a factorilor de transcripție, precum și alte elemente (de ex., localizarea apicală a pompei Na-K-ATP-ază) pledează pentru faptul că în ADPKD epiteliul tubilor renali are caractere fetale. Deci, așa cum am mai spus, mutația genei PKD1 duce la alterarea programului de dezvoltare a nefronilor, nediferențierea (maturarea) sau dediferențierea epiteliului tubular care poate iniția formarea chiștilor și apoi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
clare, dar manifestările extrarenale cardiovasculare ar putea fi explicate printr-un defect al membranelor bazale și altor produse ale colagenului din matricea extracelulară care perturbă interacțiunile sale cu celulele. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor. Studiul distribuției subcelulare a policistinelor a confirmat prezența lor în ductele biliare și pancreatice, precum și în alte organe: criptele intestinale, miocard, mușchiul neted vascular, stratul elastic al arterelor, bronșiole etc.
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
o stromă fibroasă; macroscopic: noduli de culoare alb-gri, cu diametrul de maximum 1 cm), susține ipoteza patogeniei printr-o creștere progresivă a ductelor biliare intrahepatice embrionare, care devin hiperplazice, nu involuează și se separă complet (26). O altă ipoteză patogenică pledează pentru originea lor directă din epiteliul căilor biliare sau dintr-o celulă precursoare acestui epiteliu (26). Uneori, leziunile chistice pot coexista cu fibroadenomatoza biliară difuză, caracterizată prin prezența unui număr mai mare sau mai mic de ducte biliare dilatate, într-
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
au demonstrat că administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) normalizează curba natriurezei de presiune prin normalizarea fracției de filtrare glomerulară; administrarea de IEC nu modifică rata de filtrare glomerulară și nici fracția excreției toatale de sodiu; toate acestea pledează pentru ideea că în ADPKD nu există perturbare caracteristică a eliminărilor de sodiu (!); modificările moleculare de la nivelul peretelui tubulochistic se repercutează, se pare, numai asupra vitezei de creștere a chiștilor, pe care o influențează prin apariția fenomenului de pompare spre
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la care ETE intraoperator demonstrează un reflux moderat de +2. Pacienții cu regurgitare mitrală funcțională pot răspunde la revascularizare fără intervenție valvulară mitrală. Creșterea presiunilor pulmonare, dilatarea atriului drept (AD) și fibrilație atrială (FA) sunt semne ale cronicizării regurgitării mitrale și pledează în favoarea unui abord mai agresiv al valvulopatiei cu refacere sau protezare. Un număr semnificativ de pacienți cu IC și scădere a FE prezintă regurgitare mitrală ca rezultat al infarctului de perete inferior sau dilatării VS. Mecanismul de producere al insuficienței
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
chirurgicală va fi minoră, iar prognosticul pe termen lung rezervat (1). Limita de viabilitate a miocardului peste care este indicată revascularizarea chirurgicală nu este stabilită, însă literatura de specialitate sugerează că un procent de 20 25% din masa miocardului VS pledează în favoarea abordului operator (3).
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
este ideal și este influențat de potențiala expansiune anevrismală subsecventă. În cazul în care frecvența cardiacă sau TA nu sunt controlate eficient, lumenul fals este patent sau diametrul inițial intraluminal depă șește40-45 mm, ceea ce indică intervenția chirurgicală. Factorii ce pot pleda în favoarea intervenției chirurgicale în disecția de aortă tip B sunt sindromul Marfan, prezența unui anevrism larg, afectarea arcului aortic, probleme de complianță la tratamentul medicamentos. Tratamentul chirurgical al disecției aortei descendente constă în rezecția porțiunii cu dilacerare intimală și interpoziția
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
O2 100% poate avea un PaO2 de 100-450 mmHg, denotând un gradient alveolo-arterial mare, fără a exclude o embolie pulmonară masivă [3,11,12,13]. Electrocardiograma prezintă modificări la 75-90% din pacienții cu embolie pulmonară. Semnele de supraîncărcare ventriculară dreaptă pledează pentru o embolie pulmonară masivă (la 85% din pacienți apare inversiunea undei T în derivațiile anterioare, unda P este proeminentă în derivațiile II, III, și a VF) [1,2,8,9]. Teleradiografia toracică evidențiază modificări la 80-90% din cazuri cu
Tratat de chirurgie vol. VII by MIHAIL LIEBHART () [Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582]
-
ale cordului și procesului de oxigenare. TABLOU CLINIC Este dominat de semnele clinice ale hipertensiunii pulmonare, semne comune cu cele ale oricărei hipertensiuni pulmonare de altă natură decât trombomboembolică. Un eveniment tromboembolic documentat (la 35-45% din pacienți) în antecedentele bolnavului pledează pentru o hipertensiune pulmonară prin trombembolism cronic. Subiectiv se remarcă dispneea progresivă de efort și scăderea toleranței de efort. Accentuarea componentei pulmonare a zgomotului II poate fi singurul semn clinic. Simptomatologia clinică este frecvent atribuită altor afecțiuni cardio-pulmonare sau afecțiunlor
Tratat de chirurgie vol. VII by MIHAIL LIEBHART () [Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582]
-
oferă tinerilor profesori de chimie care susțin inspecții și examene pentru obținerea gradelor didactice sau de titularizare/suplinire, câteva capitole care încearcă să acopere o parte a tematicii de examen, în ordinea prevăzută de programele în vigoare. Lucrarea de față pledează pentru îmbinarea armonioasă a metodelor tradiționale cu cele moderne, în așa fel încât chimia ca disciplină de învățământ să-și atingă obiectivele stabilite prin proiectarea globală, înscriindu-se în același timp între disciplinele cu un discurs modern, adaptat timpului în
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
IA-2, anti- ICA69 etc.) poate avea o dublă semnificație: (1) implicare directă a autoanticorpilor în procesul autoimun cu distrugerea celulelor β-pancreatice; sau (2) „marker” al distrucției β-celulare, în care anticorpii nu sunt direct implicați. Împotriva celei de a doua ipoteze pledează observația că anticorpii anti celule β nu apar de regulă la subiecții cu pancreatita acută. În sprijinul primei ipoteze vin observațiile că autoanticorpii pot contribui la amplificarea răspunsului imun în mai multe moduri, incluzând activarea complementului, opsonizare, creșterea preluării antigenelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]