5,084 matches
-
dar probabil ar face efortul să meargă dintr-o parte a orașului într-alta pentru asta. Ca și londonezii, oamenii din Woodbury păstrau hăinuțe de bebeluș de care nu mai aveau nevoie, jocuri pe calculator de care copiii lor se plictisiseră, mașini pe care nu voiau să le vândă prin intermediari. De ce nu? Fran simți cum i se ridică perii de pe ceafă, așa cum se întâmpla doar când avea o idee cu adevărat bună. Toți ziariștii cunosc acel elan de entuziasm amețitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în mânecă, Jack era sigur de asta. — Ar fi cazul să te obișnuiești să rămâi la înălțime fără concurență. — De ce, Murray? Jack știa că e atras într-un joc dar probabil că, mai devreme sau mai târziu, Murray se va plictisi și îl va lumina și pe el despre ce e vorba. — Pentru că, în curând, ne vom numi Express&Citizen. Am făcut o ofertă să preluăm Citizen. Ralph Tyler e dus, n-ai auzit? S-a țicnit, bietul de el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dubioase. Pentru Sophie numele Laurei Ashley era un sacrilegiu. — Mă rogă Henrietta se aplecă spre ea, cu un aer conspirativ, schimbând subiectul. Orice avea de-a face cu serviciul, fie că era al lui Simon sau al oricui altcuiva, o plictisea de moarte. Ce mai face minunatul doctor? Fran se lăsă în șezlongul ei de lemn și închise ochii. Era spre seară și se aflau în grădina Henriettei, care arăta de parcă ar fi fost făcută la comandă, după modelul Expoziției Florale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai plictisi de moarte dacă n-ai avea altă grijă decât să te gândești la lista de cadouri și la grupul care va întâmpina oaspeții. Lasă chestiile astea în seama specialiștilor cărora chiar le plac, nu-i așa, mamă? — Camilla, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să te uiți... Ascult știri, cine a mai mierlit-o... - pe la șapte, umpli timpul. Plimbarea e la nouă până la unșpe. Plimbarea ce-o fac... E pusă dimineață, e mică curtea, nu mai e ca acum doi ani de zile, te plictiseai să mergi atunci. Ai mersul mai repede să ajungi mai repede, ai zidurile astea de te tâmpește. Mergi repede, fără să te întreci. Discuți și de la discuție te iei și mergi mai repede. Ăia care merg mai încet se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fi să stai 20 de ani în pușcărie, 20 de ani nu mai mănânci cartofi prăjiți deloc? Ore moarte la mine vine după masă, pe la două-trei. Mănânci, n-ai ce face zilnic doar cu burta aia plină. Citești? Eu mă plictisesc când citesc, mie nu-mi place să citesc, mă enervează, când văd grosimea cărții, m-a terminat. Ai treaba ta, dar te plictisești și de ce faci, opera ta de artă... cât poți, Doamne, iartă-mă, să tot faci la alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
masă, pe la două-trei. Mănânci, n-ai ce face zilnic doar cu burta aia plină. Citești? Eu mă plictisesc când citesc, mie nu-mi place să citesc, mă enervează, când văd grosimea cărții, m-a terminat. Ai treaba ta, dar te plictisești și de ce faci, opera ta de artă... cât poți, Doamne, iartă-mă, să tot faci la alea? Fiecare își ocupă timpul cu ce are. Freacă un joc pe teveu, un pleisteișion, o tablă, un remi, un șeptic. Unii mai dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dar nu s-a mai putut, pentru că am plecat pe la Poliția Capitalei, în cercetări. Că am avut multă treabă acolo. Traforajul, după Bărcilă Acum fac cruce. Și coșuleț traforat pot. Inele, cruciulițe, casete. Din lemn, din plexiglas. Ca să nu mă plictisesc. Să-mi ocup timpul. Am un coleg care le desenează. Nu e chiar tipar, inspirația o luăm din diverse locuri și modelul e unic, că-i desenat o dată și, dup-aia, se aruncă. Deci facem modelul - modelul crucii, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stau bine să mă gândesc, în toate filmele indiene e ca în telenovele. Oricum, nu poți să compari filmele cu realitatea. Că, dacă stăm bine să ne gândim, nici un actor n-ar face, în realitate, așa ceva. Deja pe mine mă plictisesc. Deci nimic nu e real. Ceea ce se întâmplă nu se întâmplă real. Se întâmplă după ceva real. Eu știu, se inspiră după ceva chestiile astea. Nu pot să zic că sunt ficțiuni, cum sunt SF-urile. Deci se inspiră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
așa, pe spate. Deci cu atâta forță am dat. Ce-o fi fost în mintea mea?! Nu m-am oprit aici. Deci ăsta a fost începutul și de acu’ urmează filmul de groază. Vă plac filmele de groază. M-am plictisit cu uitatul. Mă speriau la început. Dar lucrurile care mă speriau mă provocau și din ambiție. Țin minte că aduceam câte un video pe timpul studenției și îl închiriam - 400 de lei, cât era într-o noapte -, vedeam vreo opt filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spus că nu și, la despărțire, dimineață, i-am spus în felul următor: „Îți dau numărul meu de telefon, deși nu așa se obișnuiește, dar nu vreau să te sun eu ca să mă pun singur în situația de a te plictisi sau de a primi un refuz voalat, care să mă jignească și mai mult. Așa că dacă (pauză) ai vreo plăcere să ne mai întâlnim, mă suni. Cel târziu o săptămână; dacă nu mă suni într-o săptămână, înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebuie să ascultăm tot ce spune garda. Că garda, vă spun eu, ar vrea să te duci să-i sifonezi la ureche. Și asta nu se poate. Unii o fac. Dar nu te-ajută întotdeauna. Pentru un timp. Până se plictisește de el, eu știu, comandantul. Și-atunci îl pune pe cursă și-l trimite cu dedicație. Vezi ce viață ar fi pentru el! S-ajungi în alt penitenciar c-o dedicație frumoasă. Însă nu în toate pușcăriile sunt iubite sifoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot ce-am făcut înainte, făceam. Aveam doar un cuțit, care-l cumpărasem din pușcărie. Am luat metroul și m-am dus să fac rost de bani. Tâlhărie, furat, depinde ce pica. Nu mergeam la un prieten, pentru că deja mă plictisisem de prieteni. Mai bine te-nțelegi cu un dușman decât cu un prieten. Prima a fost în ’94. L-am bătut pe unu’, c-ar fi vrut să ne dea în primire cu magazinul Gloria. În față la cinematograf e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu-și făcea prea multe griji pentru persoana pe care am lăsat-o legată. Ne-am oprit să mâncăm și să bem o bere și apoi am plecat în Hunedoara la niște prieteni de-ai lui Florin. Seara ne-am plictisit de Hunedoara și împreună cu prietenul meu Florin și cu încă doi prieteni de-ai lui Florin am căutat femei și senzații noi în altă parte și am plecat spre Timișoara. Am ajuns în Timișoara și am vândut aurul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
simt bine. Atunci comandantul m-a întrebat: De ce s-a întâmplat ceva de nu mai vrei să mergi la școală? mi-a spus el. Nu. Nu s-a întâmplat nimic pur și simplu nu mai vreau să merg m-am plictisit. I-am spus eu. Nu puteam să-i spun că nu am încredere în Angela profesoara care tocmai venise și că ceva nu este în regulă cu ea. După două zile m-a scos un gardian și m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
niște chestii de la bani. Avea omul respectriv să-mi dea un milion jumate și m-am îmbătat că am vândut niște miei cu ciobanii și m-am îmbătat și atunci l-am luat. Cuțit. Am dat cuțite până m-am plictisit. 42 de lovituri. Trei direct în inimă. Știți, o datorie înseamnă ceva afară. Banul la țară însemna ceva. Și sigur nu mi-i mai dădea. L-am coborât din pat, l-am învelit cu pătură, cu plapumă și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Oficiosul liberal revine pe 27 martie 1910 cu un comentariu - redactat probabil de același Minulescu - în care e salutat succesul înregistrat de Marinetti în Italia și în străinătate în cadrul reuniunilor literare de la Trieste, Milano și Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit de cultul morților”). Este, de asemenea, reprodus pe scurt „Manifestul pictorilor futuriști“. În numărul din 30 iulie 1910, o serie de „bilete din Italia” trimise din Genova de către o anume Zoe Gârbea Tomellini anunță adeziunea la mișcarea futuristă a prozatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Textul celui dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
departe opiniile sale. Scrisoarea începe teribilist, cu o încercare de a concura spiritul „fumisteriilor”: „Amici, de azi-dimineață mă doare burta. Probabil și geniul meu suferă. Ca să mă vindec, a trebuit să beau două pahare de apă rece, ceea ce m-a plictisit pentru că am lăsat o vreme apa să curgă. Pînă s-a răcit am așteptat în picioare, cu paharul în mînă (...) a trebuit însă să-mi pun la încercare toată medicina, deci m-am dus de m-am așezat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
veninoase la adresa colaboratorilor ne sau antiavangardiști ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat plictisit de literatura noastră. Îl știm admirator al lui Apollinaire și A. France, al Paradisului statistic și al Florilor de mătase, l-am văzut încercînd maturități ingenue în foiletoane scrise cu biberonul și mai știm că dacă numele lui n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolnav este că sfîrșești prin a fi prea Îngrozit ca să părăsești casa și astfel Îți irosești Întreaga zi. Și desigur, cu cît faci mai puțin, cu atît Îți dorești să faci mai puțin, așa că, la ora două, ajunsesem să mă plictisesc și să fiu adormită și lipsită de energie. În loc să aleg calea cea mai ușoară și să mă duc Înapoi În pat, am hotărît să mă trezesc cu o cafea tare, să fac un duș și să mă Îmbrac. Espressorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever. — Nu ești, sper, un bărbat din ăia care ies numai cu fete care Îi displac mamei și care se plictisește de cele pe care ea le place? Dan Începu să rîdă. — Nu, Ellie. Nu plec nicăieri pentru Încă, ah, nu știu (se uită la ceas), cel puțin o oră. La momentul respectiv, abia Începuserăm să locuim Împreună. Dan se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
World of Interiors), rupsesem paginile care Îmi plăcuseră și Încercasem să copiez camerele văzute acolo cît am putut mai bine, În limita bugetului meu minuscul. Aveam colegi și prieteni care obișnuiau să se mute odată la cîțiva ani, care se plictiseau de casele lor și voiau ceva mai mare și mai confortabil, dar eu n-am simțit niciodată nevoia asta. Știam că apartamentul meu era tot ce-mi dorisem vreodată și nici prin cap nu-mi trecea să vreau altceva. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deschiși. ― Nu cred că se poate. ― De ce? ― Așa simt. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce. Înainte mi-ar fi fost mai simplu să-ți dau dreptate, probabil. ― Acum îți zgândări singur rănile. ― Poate. Cei ca mine nu se plictisesc niciodată să privească în urmă și să recapituleze. ― Uneori, parcă ai vrea să semeni cu Ana. ― Într-o noapte, mi-a mărturisit că și ea are nevoie să uite." Ce anume să uiți?" am întrebat-o. Întâi a tăcut. Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că am iubit-o. Asta îmi era de ajuns... Oricum, avea un farmec aparte și o veselie naturală, în momentele bune, care o prindea de minune. Era mereu proaspătă, surprinzătoare și cu o mare poftă de viață, încît nu te plictiseai niciodată în preajma ei. Îi plăcea să se îmbrace frumos și, de câte ori își cumpăra ceva nou, se învîrtea într-un picior prin casă, întrebîndu-mă, de zeci de ori, cu o curiozitate foarte feminină: "Cum ți se pare?" Când i-am descoperit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]