21,807 matches
-
de tranzitivizare a limbajului poeziei românești devine o operație concertată și, obiectiv vorbind, implacabilă și necesară". Generație, nici vorbă, reprezentată printr-o serie de nume care s-au impus în tabloul nostru literar, însă... nu pentru că au optat pentru o poetică anume ("o dată cu noua generație intră cu adevărat în poezia noastră biografia omului comun, adevărurile vieții cotidiene, colocvialitatea vorbirii" etc., etc.), ci pentru înzestrarea lor imanentă, pentru harul lor poetic intrinsec. "Ei nu cred în acea simbolistică ieftină mimînd eroismul condiției
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
în tabloul nostru literar, însă... nu pentru că au optat pentru o poetică anume ("o dată cu noua generație intră cu adevărat în poezia noastră biografia omului comun, adevărurile vieții cotidiene, colocvialitatea vorbirii" etc., etc.), ci pentru înzestrarea lor imanentă, pentru harul lor poetic intrinsec. "Ei nu cred în acea simbolistică ieftină mimînd eroismul condiției umane sau tragedia autohtonă a clasei țărănești, nu mai agresează orficul și oracularul, originile și increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană", afirmă, ușurat, Gheorghe Crăciun
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
sau Emil Brumaru nu sînt deloc mai prejos de optzeciștii consacrați! Ignorarea compactă a limbii de lemn a putut constitui, în anume circumstanțe, o modalitate de-a o combate implicit. "Mulți optzeciști sînt niște deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită cu meritul unui
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
semne de întrebare, cât concretizarea ei artistică, expresivitatea versurilor făcute s-o exprime. Există în Inima de diamant mai multe versuri frumoase, însă nici un text în întregime remarcabil. Și aceasta, cred, fiindcă Mihail Gălățanu a mers aici împotriva naturii sale poetice, ambiționând să obțină rezultate la un palier, pentru el, incomod. Nu e un creator cerebral, reflexiv, ci unul instinctual, primar (fără notă peiorativă), la care cuvintele sunt calde încă. De aceea, orice demonstrație este de prisos: autorul ar fi trebuit
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
Thomas și David Enhco (primul la pian & vioară, al doilea la trompetă), sau de unul singur, Lockwood atinge culmi ale extazului violinistic ce l-ar putea eclipsa chiar pe Nigel Kennedy. Totul bazat pe o substanță muzicală densă, clară și poetică, nuanțată și violentă... Cu un program de compoziții proprii - imprevizibile, variate, fundamentate însă pe un echilibru de orologiu helvet - s-au prezentat Herbie's Explo 3000. Liderul cvartetului este Herbie Kopf, bas-ghitarist bine cotat atât la el acasă (Zürich), cât
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
din cauza contradicției logice care se stabilește între ele ("purtînd germenii unei viitoare construcții", P 2005). În afara metaforelor conceptuale, prezente în orice tip de discurs, limbajul politic românesc - în special cel parlamentar - alunecă uneori în acumulări metaforice, pur afective, urmînd modele poetice destul de distonante, nepotrivite cu contextul: "În fiecare iarnă fulgii imaculați care se aștern peste mormintele acestor fii ai neamului se transformă pe obrajii noștri în lacrimi de pioasă aducere-aminte, recunoștință și reculegere" (P 2006); "Orizonturi noi și parcă cerul își
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
lirice: "și să nu se mai întîmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă" (CD, 10.02.2003). Se pot găsi, oricînd, în Parlament, momente poetice: "Așteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceață dintre brazii udați de ploaie" (CD, 30.09.2003). La originea acestora stă probabil retorica de manual școlar tradițional ("treceți pe caiet cuvintele frumoase", "identificați
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
critică de tip academic" (p. CLVII), dar n-ar fi fost rău să facă un bilanț mai generos al reeditărilor recente din opera lui Coșbuc, din care n-ar fi trebuit să lipsească aprecieri despre cele două volume din Opera poetică a lui G. Coșbuc apărute la Chișinău în 2000 și despre volumul de Scrieri alese, îngrijit și prefațat de Gavril Istrate, apărut în 2001 la Iași. Sunt și acestea simple repetări? Ne lipsește cercetarea fundamentală în restituirea clasicilor. Ne lipsește
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
omul nu se unește cu El doar pe sine însuși, ci îi unește cu El și pe ceilalți; el devine un inel de legătură între Dumnezeu și creație, între lumea divină și cea naturală". Tocmai această față divino-umană a creației poetice, oarecum similară cu cea a rugăciunii, reprezentînd un simbol transcendent dar posedînd și trăsături palpabile, individualizatoare, e nu o dată neglijată în producții care fie că sînt prea inundate de lumina transverbală așa încît nu depășesc o monotonie imnografică, fie că
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
depășesc o monotonie imnografică, fie că fac uz de o expresie irelevantă, lovită de banalitate. Autenticul poet religios se cuvine a fi... poet pur și simplu. Putînd fi un admirabil exemplar de homo religiosus, dacă nu dispune de imanența harului poetic, riscă a eșua în tentația sa de-a se înfățișa semenilor ca atare. Paul Aretzu, așa cum am mai afirmat, e unul din puținii poeți ai literelor indigene care au izbutit acestă, să zicem așa, alchimică operație de transmutare a valorii
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
înhămat limba la gînduri iar acum pămîntul e/ viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelie, limba ni/ s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea/ lumina rugăciunii" (Psalmul 36). Metamorfozele purificării sînt puse în ecuație cu metamorfozele poetice: "Bisericile sînt semințe ale Duhului căzute din cer./ Eu mănînc pîine răstignită. Sufletul meu este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului" (o naștere: duminică noaptea tîrziu
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
plină de bijuterii. coapsele ei sînt/ dulci iar țîțele ei sălbatice. un felinar aprins ziua și noaptea/ ține în brațe. și sora mea este mireasă și gravidă/ iar ochii ei strălucesc" (stau lîngă un gard și mă uit...). Sub unghiul poeticii, întîlnim un libertinaj nu tocmai mistic, pe care autorul îl coroborează cu cîteva confesiuni: "eu mă scald într-o imaginație lichidă", "simt că mi s-a făcut frică de lumea asta. de eternitate" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Confesiuni uneori
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
automat, sălășluind între "fantasmele inconștientului", pomenite de poet, e o mijlocitoare a harului dumnezeiesc, ori e doar dispensatoarea unui har pe care nu-l putem socoti decît secular. în cazul în care admitem o acoladă demonică pentru toate elementele registrului poetic secund cultivat de Paul Aretzu, se pune în chestiune însuși conceptul de Dumnezeu, în funcție de care operează poetul, nu o dată cu sufletul "nedospit și încrudat", avînd senzația că îngerul îl "apucă de chică": fie e un exponent exclusiv al Binelui, fie e
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
imaginea cadru a lumii întoarse. Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și impredictibil. Până la ultima propoziție din carte, D.R. Popescu se încăpățânează să nu-și amestece vocea printre cele ale personajelor sale; să le lase, în exclusivitate, dreptul de exprimare a ceea ce au trăit și
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
a format în acel timp al încercărilor - în toate cărțile ei este vorba de copii fără părinți, care trebuiau adoptați, toți tânjind după un cămin cu părinți, toate cărțile fiind inspirate din realitate și din basmele lumii, având o aură poetică unică. Acum vedem și chipurile de odinioară ale tinerei mame, corpul subțire de elf, așa cum va rămâne Astrid Lindgren până la bătrânețe. Și acel chip obsedant din fotografia cu prietenele ei din sat, toate îmbrăcate în haine bărbătești, Astrid cu șapcă
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
noi, ceea ce încearcă să transpună în film și Șerban Marinescu. Regizorul are la activ filme precum Magnatul (2004), Turnul din Pisa (2002) din care am reținut o singură replică simpatică a la D.R.Popescu: "Ce Pisa măsii!" și aerul crepuscular, poetic al aceluiași; Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), film ratat, din păcate, cu scene memorabile însă și Cei care plătesc cu viața (1991). Oricum, în ciuda actualității temei, personajele acestea rele, din care doar Didi a rămas sfios, - asta cînd nu
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
cum altfel?!/ Frumusețea unei poezii se reflectă în felul în care ea este citită /în gând sau cu voce tare?/ și interpretată. în jurul poeziilor foarte cunoscute și iubite de cititori se țes tot felul de legende, care circulă odată cu textul poetic. în acest sens, merită amintită capodopera liricii eminesciene, Luceafărul, care a cunoscut de-a lungul timpului mai multe interpretări, una dintre ele fiind cea biografică. Pe de altă parte, sunt poezii care circulă dincolo de epoci, pentru că înfățișează "adevăruri eterne", adică
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
premiselor redeșteptării naționale, la care va contribui autorul însuși pentru pregătirea revoluției de la 1848. D. Bolintineanu mi se pare mai interesant ca personaj de epocă decât ca scriitor. Când opera a secătuit, biografia poate fi o soluție salvatoare. Când expresivitatea poetică și ficțiunea sunt vlăguite de trecerea timpului, transcrierea experienței social-politice și non-fictivul pot fi alternative de viabilitate. Posibilitatea acestui refugiu este salvatoare, fie și temporar. Reeditarea selectivă a operei lui D. Bolintineanu trebuia să țină seamă de trecerea ei prin
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
sub chipul inadaptării, al rupturii cu lumea, există un lirism al "nivelării cu lumea", cum se exprimă un eseist francez, al legăturii cu toate cele ce sînt pe un principiu similar cu principiul vaselor comunicante. Constanța Buzea aparține ultimei clase poetice. D-sa "comunică" funciarmente, fraternizînd la un moment dat cu Celălalt, în felul în care - imagine cu toate acestea de un acut dramatism - trupul și sufletul își comunică prăbușirea avînd o cauzalitate reciprocă: "tu pari a fi strâns/ în destrămarea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
volumele anterioare: Manifest anarhist și alte fracturi (2000) și Ursul din containăr - un film cu mine (2002). Cel de față îl arată într-un format nou, respectabil, cu versuri bune și câteva texte citabile în întregime - dar diminuat, diluat, eviscerat poetic. Aceasta să însemne că odată extrasă atitudinea, din poemele lui Ianuș nu mai rămâne mare lucru? Să nu ne grăbim; ar fi prea simplu să fie așa, ar fi o condiționare cvasi-mecanică. Să fac și eu - în paralel cu autorul
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
versuri ca să impresionez critica,/ nu le-am trimis mai nici o carte.// N-am scris ca să fiu Number 1.// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?" (Cel bun, cel rău, cel urât). Răul acela avea densitate și complexitate poetică; pe când "binele" de azi e turnat în texte de o întristătoare platitudine. Ducându-și fetița la circ, la teatrul de păpuși sau în parc, tatăl este de lăudat. Dar poetul, el, pare paralizat: "M-am dus cu Zveruța la circ
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
se deschide și se Închide romanul), final percutant și cu mare Încărcătură simbolică, care este, de fapt, tabloul În care se concentrează titlul volumului: „Învierea pământeană”. În ansamblul construcției lui Val Andreescu, se distinge și filonul liric, poetul care vede poetic natura, prin tablouri edificatoare (bălțile, pădurile În noapte etc.), sau poetul care simte poetic iubirea, erotismul. Scenele de amor, dacă ar fi să le amintim doar pe acestea, pentru că au rolul de punere În valoare a personajelor, au frumusețe, sunt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
este, de fapt, tabloul În care se concentrează titlul volumului: „Învierea pământeană”. În ansamblul construcției lui Val Andreescu, se distinge și filonul liric, poetul care vede poetic natura, prin tablouri edificatoare (bălțile, pădurile În noapte etc.), sau poetul care simte poetic iubirea, erotismul. Scenele de amor, dacă ar fi să le amintim doar pe acestea, pentru că au rolul de punere În valoare a personajelor, au frumusețe, sunt bine conduse printr-un limbaj natural, cu totul lipsit de pornografia așteptată (și asta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]