3,259 matches
-
Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A doua obiectivitate neobrăzată a d-lui Lovinescu, 8/1926, Ignoranța criticului-bagatelă, 11/1927). Articole polemice scriu și Radu Bucov (Retorismul sau Ce nu știe criticul-bagatelă, Lovineștiane sau nigerisme), N.I. Russu (Lipsa de seriozitate), Scarlat Struțeanu (Evoluția criticii contemporane sau Critica evolutivă a d-lui Eugen Lovinescu). Nu sunt trecuți cu vederea nici Vladimir Streinu, Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
din primul an de apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora sau discredita meritele într-o Europă pe care o vede desăvârșit creștină. Sub raport strict literar, R. încearcă, în colaborare cu Octavian Bârlea, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Maupassant). O. l. tipărește o scrisoare a lui Panait Istrati și răspunsul lui Ion Pas, care îi reproșează „confuzia ideologică” în care se complace și nerespectarea unor promisiuni mai vechi. Tonul periodicului este plin de vervă, ofensiv, uneori cu accente polemice. Mai colaborează Alexandru Bilciurescu, Ilarie Voronca, Tudor Teodorescu-Braniște, Victor Eftimiu. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
politice date la tipar pentru fiecare număr. Mai colaborau Eugeniu Carada, greu de distins, ca stil, de mentorul său politic, și Radu Ionescu. Un foileton după gustul epocii, Amăgirile inimii, tradus din limba franceză, însenina oarecum atmosfera înnegurată de ieșirile polemice violente și pătimașe ale celor trei tribuni. C. n. este suspendat, iar C. A. Rosetti nu va mai scoate o altă gazetă până după evenimentele de la 11 februarie 1866. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286385_a_287714]
-
ajungă la o înțelegere finală și semnificativă în privința Transilvaniei 77. URSS-ul nu a întreprins nici o acțiune serioasă asupra Basarabiei în timpul guvernului Iorga, deși au avut loc cîteva negocieri fără nici un rezultat. În urmă cu cîțiva ani, într-un articol polemic apărut în "Revue Slave" (Paris, anul V, vol. 2, aprilie 1928, p. 141), Iorga îi dădea o replică istoricului sovietic Adamov, amintindu-i în batjocură că din moment ce URSS-ul nu poate fi o țară naționalistă, nu poate invoca drepturi asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înmulțească pentru că ungurii s-au deplasat spre Apus ca să-l apere de tătari și după aceea de hoardele turcești. Ungurii au fost înlocuiți datorită fecundității acestor păstori nomazi infiltrați 199. După Versailles, dezbaterea aceasta a căpătat un caracter tot mai polemic, deoarece ungurii se puteau baza aproape exclusiv pe drepturile istorice. Iată de ce istoricii au fost cei aflați în primele rînduri în lupta revizionistă, în frunte cu Sándor Dománovszky. Dománovszky s-a născut la Sibiu, în Transilvania. Tatăl lui era profesor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viața culturală și intelectuală europeană În acești ani: Între 1947 și 1953. Circumstanțele erau neobișnuit de favorabile. Între cele două războaie, extrema dreaptă avusese un succes de care cei mai mulți preferau acum să nu-și amintească. De la Bruxelles la București, jurnalismul polemic și literatura anilor ’30 abundau În rasism, antisemitism, ultranaționalism, clericalism și spirit reacționar. Intelectualii, jurnaliștii și profesorii care În perioada interbelică și În timpul războiului Îmbrățișaseră vederi fasciste sau ultrareacționare aveau toate motivele ca, după 1945, să-și afirme zgomotos recentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1935: „Nu știu ce sunt fasciștii, dar eu nu sunt și mă opun”. De vreme ce oponenții antifascismului Își defineau poziția În primul rând ca anticomunistă (de unde atracția exercitată de naziști asupra elitelor conservatoare, din Danemarca până În România), această simetrie perfectă Îi avantaja polemic pe comuniști. Filocomunismul - sau măcar anti-anticomunismul - era esența logică a antifascismului 9. Desigur, Uniunea Sovietică avea tot interesul să atragă atenția asupra meritelor ei antifasciste În anii de după război, mai ales când Statele Unite au Înlocuit Germania ca inamic. Retorica antifascistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
G.K. Chesterton le-au urmat Evelyn Waugh și Graham Greene. Dar dacă tradiționaliștii englezi se mulțumeau să deplângă lipsa de idei a vieții moderne sau s-o evite complet, un catolic francez ca François Mauriac nu putea scăpa de schimburile polemice cu stânga politică. După război, Mauriac s-a implicat durabil În viața publică, scriind regulat În Le Figaro până spre 80 de ani (s-a stins În 1970, la 85 de ani). Argumentele sale au fost mereu de factură etică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în 1976, obținând Premiul pentru proză al revistei în anul 1978. Prima lui carte este antologia de proze scurte Tratat de apărare permanentă (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Volumul nu iese în afara traforului de grup, menținându-se pe linia polemică a sfidării canonului oficial de proză, a procesului intentat în paralel literaturii, dar și vieții, de un profesionist cu mâna formată, evident, la școala gazetăriei. Tușeul original al prozatorului - pregnant și în scrierile următoare - rezultă din capacitatea sa, puțin obișnuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Vuia. Ion Stoia-Udrea a adunat în jurul publicației personalități ale vieții culturale timișorene, de la Frányo Zoltán, Méliusz József la Sabin Drăgoi și Zeno Vancea, mai târziu Silvio Guarnieri, Petru Sfetca, Florian Potra, Alexandru Jebeleanu, Petru Vintilă, Pavel Bellu. Energia lui, spiritul polemic, dar și pregătirea de istoric al Banatului și al Imperiului Austro-Ungar își pun pecetea asupra revistei. Primul articol-program pe care îl semnează, Drumul unei generații, încearcă să inițieze un dialog cu confrații care dezbat, cu deschidere pamfletară, acest subiect la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
culturale. Este ales președinte al secției din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
apropie? Cred că răspunsul la întrebare se regăsește parțial în caracterul lor secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria incorporate Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică, în Polonia, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce este validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin pentru câteva decenii până la Primul Război Mondial, decadentismul și simbolismul au o istorie comună. Simbolismul și decadentismul au apărut printr-o segregare polemică în raport cu naturalismul, ultimul coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental avându-l ca subiect pe Eminescu, pentru care sculptorul strângea subvenții în 1913-1914, proiect care nu avea să se realizeze, apare în consemnările unor critici, consemnări uneori ironice în cazul lui Tudor Arghezi. "Sculptorul vrea să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Spălătoreasa, dar și peisajele urbane, Mahalaua Dracului (1898), Ghereta din Filantropia etc. Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pictori. Fapt semnificativ pentru revendicările noviste "libertariste" ale junimii artistice, Nicolae Grigorescu realizase o deschidere în ce privește gustul estetic printr-o pictură care depășea cadrul canonic al picturii academice. Catalogul manifestării secesioniste (cuprinzând 123 de lucrări) conținea și un manifest polemic, subliniind necesitatea unei arte libere de orice constrângeri și incluzând prin aluzie și pe cea a unui cadru formal rigid, conservator și rezervat față de noutățile estetice. "Independența" este un alt cuvânt cheie utilizat de artiști. Cuvântul beneficia atunci de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și, mai presus de orice, gust. Verona, ca pictor român, este astfel plasat într-un context prestigios, măcar pe filiera temei, chiar dacă criticul nu găsește și un alt spațiu de rezonanță, alte filiații. Pictura sa este analizată într-un context polemic, al picturii marilor maeștri. În fond, aceasta își și propunea criticul, să apropie arta românească, cu plusurile și minusurile ei, de arta occidentală. "Prometheul lui Verona nu există de cât ca un studiu de nud și de contorsiune. Tot astfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realist balzacian, obiectiv. Naratorul prezintă viața societății bucureștene de la Începutul secolului al XX-lea, folosind procedee specifice ca realizarea de tipologii, tehnica detaliului, a focalizării, motivul paternității, veridicitatea, depășind Însă modelul realismului clasic, prin elementele de modernitate (spiritul critic și polemic, ambiguitatea personajelor, reflectarea complexă etc). G. CĂLINESCU - PROZATOR CREATOR DE CARACTERE G. Călinescu reprezintă pentru literatura română un reper fundamental. Personalitatea lui se impune printr-o multilaterală preocupare, dacă avem În vedere că este deopotrivă poet, prozator, dramaturg, și nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
diminuarea inegalităților dintre indivizi din punctul de vedere al abilităților de care aceștia dispun sau, chiar în măsura în care acest lucru este posibil, nu va avea nici o influență asupra diminuării inegalităților sociale. În cele ce urmează, voi face o scurtă incursiune în polemica funcționalism-conflictualism, pentru a introduce apoi ca pe un studiu de caz situația segregării în educație a romilor din România. Consider relevantă poziția exprimată de Pierre Bourdieu ca argument teoretic pentru rezultatele cercetării pe care o voi prezenta, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bine socotiți” (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
ales interbelici ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale și I. L. Caragiale au făcut obiectul unor monografii, contribuții solide, de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]