4,456 matches
-
vine de la valah, un mai vechi cuvânt pentru român), istoric, politician și episcop în Regatul Ungariei și unul din reprezentanții de seamă ai umanismului în Europa. Valahia si Moldova s-au situat pe două căi comerciale importante traversate adesea de polonezi, de sași, de greci, de armeni, de genovezi și de negustorii venețieni, conectând cele două principate la evoluția culturii medievale din Europa. Cronica lui Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, care acoperă perioada 1359 - 1594, este o foarte importantă sursă de
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: "Wojna obronna 1939 roku-Războiul de apărare din 1939", de germani: "Polenfeldzug-Campania poloneză", având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist "Fall Weiss", numită de unii istorici și "Campania poloneză din septembrie" ori "Războiul polono-german din 1939"), a fost
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici. După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale "Luftwaffe", care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice. Experiența căpătată în
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
cucerirea de noi teritorii în URSS, să câștige Lebensraum-Spațiu vital și să lărgească granițele Großdeutschland - Germaniei Mari. Polonia ar fi trebuie să primească la rândul ei teritorii sovietice în nord-est, dar ceea ce aveau să primească urma să-i facă pe polonezi puternic dependenți de germani, ajungându-se ca țara să funcționeze ca un stat clientelar al Germaniei. Anumiți responsabili politici polonezi au considerat că o asemenea eventualitate ar fi amenințat grav independența țării. În afară de cucerirea de noi teritorii sovietice, Germania era
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Danzig, între timp propunând construirea unei căi ferate care să lege Prusia Răsăriteană cu restul Reichului, traversând Coridorul Polonez. Polonia a respins acest proiect, temându-se că o acceptare a pretențiilor germane ar duce la pierderea independenței după modelul ceh. Polonezii au refuzat să negocieze cu Hitler, neavând încredere în bunele sale intenții. În același timp, cooperarea Germaniei cu naționaliștii ucraineni antipolonezi din OUN (Організація Українських Націоналістів) a scăzut și mai mult credibilitatea politicii externe germane în ochii polonezilor. Britanicii erau
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
modelul ceh. Polonezii au refuzat să negocieze cu Hitler, neavând încredere în bunele sale intenții. În același timp, cooperarea Germaniei cu naționaliștii ucraineni antipolonezi din OUN (Організація Українських Націоналістів) a scăzut și mai mult credibilitatea politicii externe germane în ochii polonezilor. Britanicii erau conștienți de izolarea Poloniei. Pe 30 martie, Polonia a primit garanții din partea Regatului Unit și Franței, deși niciuna dintre cele două țări nu dorea în acel moment prea mult să se implice într-un conflict militat împotriva germanilor
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
șovăit și a amânat atacul până pe 1 septembrie, încercând pe 26 august să convigă Franța și Regatul Unit să nu intervină în conflict. În scurtă vreme, Hitler a ajuns să fie convins că Aliații occidentali nu aveau să intervină în favoarea polonezilor, și chiar dacă ar fi făcut-o, dată fiind lipsa de "garanții teritoriale", neprevăzute în actele semnate de franco-britanici, dictatorul german era convins că poate negocia un compromis favorabil naziștilor după cucerirea Poloniei. Între timp, numărul raidurilor și sabotajelor unităților "Abwehrului
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
și francezii ar fi fost tentați să semneze un tratat separat de pace, similar cu Acordul de la München din 1938. În plus, niciuna dintre cele două țări aliate ale Poloniei nu-i garantau acesteia integritatea teritorială. Date fiind aceste date, polonezii nu au fost de acord cu sfatul francezilor care le propunea să plaseze principalele forțe de apărare în spatele barierelor naturale formate de râurile Vistula și San, deși au fost câțiva generali polonezi care agreau un asemenea plan. Planul Vest ar
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
care aliații franco-britanici ar fi declanșat atacul promis. Cel mai pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice și apărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului "Capului de pod românesc". Franco-britanicii apreciau că polonezii erau capabili să apere regiunea pentru două-trei luni, în vreme ce militarii polonezi considerau că pot rezista aici cel puțin șase luni. Acest plan polonez se baza pe presupunerea că aliații ociidentali își vor onora semnăturile de pe tratate și vor declanșa imediat
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Acest plan polonez se baza pe presupunerea că aliații ociidentali își vor onora semnăturile de pe tratate și vor declanșa imediat atacul împotriva Germaniei. Însă nici guvernul francez, nici cel britanic nu au făcut planuri de atac în timpul apărării disperate a polonezilor. În plus, franco-britanicii se așteptau ca luptele mobile să se transforme treptat în lupte de tranșee, ceea ce ar fi forțat Germani să ajungă la un compromis cu Polonia. Guvernul de la Varșovia nu a fost însă înștiințat de strategia de așteptare
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
se așteptau ca luptele mobile să se transforme treptat în lupte de tranșee, ceea ce ar fi forțat Germani să ajungă la un compromis cu Polonia. Guvernul de la Varșovia nu a fost însă înștiințat de strategia de așteptare a aliaților, iar polonezii și-au bazat toate planurile de apărare pe posibilitatea unei reacții rapide a anglo-francezilor. Planul de apărare prioritară a frontiereleor a contribuit din plin la înfrângera plononezilor. Armata poloneză era întinsă pe un front subțire și foarte lung de-a
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
partea central-nordică, între orașele Łódź și Varșovia, sub comanda directă a mareșalului Edward Rydz-Śmigły. Modul de plasare în adâncime a trupelor poloneze le-a împiedicat să ducă lupte de întârziere a înaintării germane, de timp ce, spre deosebire de inamicii lor, infanterișii polonezi erau obligați să se deplaseze pe jos, neavând timpul necesar să se retragă, să organizeze noi poziții defensive, sau să se concentreze, fiind depășiți și încercuiți cu ușurință de unitățile mecanizate germane. Decizia politică de apărare cu prioritate a frontierelor
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
neavând timpul necesar să se retragă, să organizeze noi poziții defensive, sau să se concentreze, fiind depășiți și încercuiți cu ușurință de unitățile mecanizate germane. Decizia politică de apărare cu prioritate a frontierelor nu a fost singura greșeală strategică a polonezilor. Propaganda interbelică poloneză afirma că orice invazie germană poate fi ușor respinsă, astfel că succesele invadatorilor au fost un șoc puternic pentru civili, care, nepregătiți pentru o asemenea eventualitate, s-au retras panicați spre răsărit, răspândind haosul, ducând la scăderea
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
dea o justificare pentru atacul german, care ar fi trebuit să pară în ochii lumii ca o luptă de autoapărare, primul act de război a avut loc pe 1 septembrie 1939 la ora 4:40, când "Luftwaffe" a atacat orașul polonez Wieluń, distrugând 75% din localitate și ucigând 1.200 de oameni, cei mai mulți civili. Cinci minute mai târziu, cuirasatul german "Schleswig-Holstein" a deschis focul asupra depoziatelor militare poloneze de la Westerplatte, din Orașul liber Danzig de la Marea Baltică. La ora 8:00, trupele
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
război, după ce au fost înfrânte în ceea ce s-a numit mai apoi bătălia frontierei. Planul polonez al apărării la graniță s-a dovedit un eșec de proporții. Înaintarea germană ca un tot nu a fost încetinită de succesele sporadice ale polonezilor, naziștii reușind să avanseze rapid, depășind și a doua centură de apărare. Pe 10 septembrie, comandantul suprem polonez, mareșalul Edward Rydz-Śmigły, a ordonat retragerea trupelor în sud-est, spre așa numitul capul de pod românesc. Între timp, germanii strângeau încercuirea forțelor
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de pe 9 septembrie până pe 18 septembrie. Armatele poloneze "Poznań" și "Pomorze", retrăgându-se din zonele de graniță ale Coridorului Polonez, au atacat din flanc Armata a 8-a germană, dar, după un succes inițial, au fost înfrânte. După acest eșec, polonezii au pierdut definitiv inițiativa strategică și nu au mai contraatacat la scară mare. Guvernul polonez al primului ministru Ignacy Mościcki și comandamentul mareșalului Edward Rydz-Śmigły părăsireră capitala în primele zile ale campaniei și s-au îndreptat către sud-est, ajungând la
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
retragă și să nu se angajeze în luptă cu sovieticii. Acest ordin nu a împiedicat unele ciocniri și lupte mai mici, precum cea de la Grodno, unde soldații și populația civilă au încercat să apere orașul. Sovieticii au ucis mai mulți polonezi, inclusiv prizonieri de război, precum a fost cazul generalului Józef Olszyna-Wilczyński. Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-a ridicat la luptă împotriva polonezilor, iar comuniștii au organizat revolte locale. Tuturor acestor agitații NKVD-ul le-a pus repede capăt, de îndată ce a ajuns
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
precum cea de la Grodno, unde soldații și populația civilă au încercat să apere orașul. Sovieticii au ucis mai mulți polonezi, inclusiv prizonieri de război, precum a fost cazul generalului Józef Olszyna-Wilczyński. Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-a ridicat la luptă împotriva polonezilor, iar comuniștii au organizat revolte locale. Tuturor acestor agitații NKVD-ul le-a pus repede capăt, de îndată ce a ajuns în zonă. Invazia sovietică a fost unul dintre factorii decisivi care au convins guvernul polonez că războiul a fost pierdut. Mai
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
civililor au fost foarte ridicate în timpul luptelor și după încheierea lor. Încă de la începutul campaniei, Luftwaffe a atacat țintele civile și coloanele de refugiați pentru a provoca haos, a da peste cap sistemul de comunicații și pentru a submina moralul polonezilor. Primul astfel de atac a fost dat la ora 4:00 pe 1 septembrie, în timpul bombardării Wieluńului, care a produs aproape 1.200 de victime în rândurile civililor. În afară de victimele căzute în timpul luptelor, forțele germane, atât cele ale SS-ului
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
rândurile civililor. În afară de victimele căzute în timpul luptelor, forțele germane, atât cele ale SS-ului, cât și cei ai armatei regulate, au făptuit masacre ale civililor și ale prizonierilor de război. În timpul operațiunii Tannemberg, planificată cu ateanție, aproximativ 20.000 de polonezi au fost împușcați în 760 de zone de execuție, artât de unitățile speciale "Einsatzgruppen", cât și de soldații "Wehrmachtului", SS-ului sau ai "Selbstschutz". Într-un caz special, pe 3 septembrie, într-un eveniment cunoscut ca "Duminica însângerată din Bromberg
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
germani. Între 223 și 358 de etnici germani au fost uciși în Bromberg, iar mulți alții au fost uciși în satele înconjurătoare. Numărul exact al victimelor este încă în discuție. Ca represalii, forțele germane au executat cam 3.000 de polonezi și până la sfârșitul anului au trimis cam 13.000 de polonezi în lagărul de concentrare Stutthof. În total, pierderile umane din rândul civililor în timpul acțiunilor armate și imediat după încheierea lor se ridică la aproximativ 150.000 de polonezi și
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
în Bromberg, iar mulți alții au fost uciși în satele înconjurătoare. Numărul exact al victimelor este încă în discuție. Ca represalii, forțele germane au executat cam 3.000 de polonezi și până la sfârșitul anului au trimis cam 13.000 de polonezi în lagărul de concentrare Stutthof. În total, pierderile umane din rândul civililor în timpul acțiunilor armate și imediat după încheierea lor se ridică la aproximativ 150.000 de polonezi și circa 5.000 de etnici germani din Polonia. La sfârșitul Campaniei
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de polonezi și până la sfârșitul anului au trimis cam 13.000 de polonezi în lagărul de concentrare Stutthof. În total, pierderile umane din rândul civililor în timpul acțiunilor armate și imediat după încheierea lor se ridică la aproximativ 150.000 de polonezi și circa 5.000 de etnici germani din Polonia. La sfârșitul Campaniei din septembrie, Polonia a fost împărțită între Germania Nazistă, Uniunea Sovietică, Lituania și Slovacia. Germania Nazistă a anexat anumite teritorii poloneze, restul fiind organizate ca Guvernorat General. Pe
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
în zonele de conflict, civilii devenind victime directe ale luptelor. Ocupația germană, (Guvernoratul General și "Reichsgau Wartheland") a reprezentat unul dintre cele mai brutale episoade ale celui de-al doilea război mondial, ducând la moartea a aproximatic 6 milioane de polonezi, (aproximativ 20% din populația țării). Printre acești morți se numără cei cam 3 milioane de polonezi (de diferite etnii și credințe) uciși în lagărele de exterminare, așa cum a fost Auschwitzul. Armata Roșie a ocupat teritoriile poloneze cu populație ucraineană și
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]