KorAP: Find »[drukola/base=port & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...1832 >

45,800 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550

plus, un pod construit îndrăzneț peste Brenner deschide calea spre Saint-Gothard și leagă direct minele de argint germane de Marea Adriatică; el permite orașelor din Nord să primească produsele venite din imperiile Orientului fără a mai avea nevoie să treacă prin porturile flamande amenințate și nici prin arogantele case de comerț din Europa de Nord. Germania nu este deocamdată decât un loc de trecere, iar porturile Mării Nordului, de la Altona la Tallin, nu vor putea niciodată să se ridice la rangul de „inimă” - abia dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
orașelor din Nord să primească produsele venite din imperiile Orientului fără a mai avea nevoie să treacă prin porturile flamande amenințate și nici prin arogantele case de comerț din Europa de Nord. Germania nu este deocamdată decât un loc de trecere, iar porturile Mării Nordului, de la Altona la Tallin, nu vor putea niciodată să se ridice la rangul de „inimă” - abia dacă pot avea pretenții la cel de „mediu”. Când, la jumătatea secolului al XIV-lea, după trecerea Marii Ciume, Bruges intră pe neașteptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
Adriatice. Imperiul Roman de Răsărit dispare. Un semn al timpului: grecii, izgoniți de către turci din Bizanț, se refugiază la Florența, nu la Veneția. Trecuse vremea Veneției. Cine ar putea deveni cea de-a treia „inimă”? Florența nu, pentru că nu este port, iar portul utilizat de ea pentru a-și vinde magnificile pânzeturi, Genova, nu este deocamdată pregătit să preia ștafeta de la Serenisima Veneție. Bruges ar putea reveni la putere: orașul e încă viguros, atrage artiști și negustori; Jan van Eyck pictează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
Roman de Răsărit dispare. Un semn al timpului: grecii, izgoniți de către turci din Bizanț, se refugiază la Florența, nu la Veneția. Trecuse vremea Veneției. Cine ar putea deveni cea de-a treia „inimă”? Florența nu, pentru că nu este port, iar portul utilizat de ea pentru a-și vinde magnificile pânzeturi, Genova, nu este deocamdată pregătit să preia ștafeta de la Serenisima Veneție. Bruges ar putea reveni la putere: orașul e încă viguros, atrage artiști și negustori; Jan van Eyck pictează aici, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
săi să mai construiască nave de cursă lungă și să părăsească țara: prima putere mondială decide o dată în plus să nu mai privească înspre exterior și se autoexclude din nou din Ordinea economică, de astă dată pentru multă vreme. Nici un port din Franța, Anglia sau Rusia nu are în acești ani mijloacele necesare pentru a lua locul Veneției. în aceste țări, capetele încoronate cheltuiesc nechibzuit pentru ridicarea de monumente ori se epuizează în lupte zadarnice, cu toate eforturile birocrației de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
răsăritul Mediteranei. Când, în 1492, genovezul Cristofor Columb, plecat în căutarea aurului pentru regii Spaniei, descoperă din întâmplare un nou continent plin de promisiuni, el ar putea ajuta Spania să devină prima putere mondială, iar Sevilia - „inima” Ordinii economice. însă portul castilian îcu Cádiz situat în aval) este lipsit de o bază agricolă suficientă, nu are încredere în propriii bancheri și resimte lipsa experienței unor armatori de anvergură; orașul are prea mare încredere în militari. Regii catolici și curtea lor nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
care-i extermină în America. Ei nu dezvoltă nici o tehnologie, nici o industrie, nici o rețea comercială. Mai rău este că, izgonindu-i pe evrei și pe maurii convertiți, ei își descurajează propriile clase creative, lăsând succesiv „inima” în seama a două porturi devenite, în urma unor întâmplări dinastice, provincii ale Imperiului Habsburgic și, în același timp, colonii spaniole: Anvers, apoi Genova. Pe la 1500, unul după altul, aceste două orașe vor prelua într-adevăr ștafeta de la Veneția, după un secol și jumătate de domnie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
1524, un genovez naturalizat francez, Jean de Verrazzano, plecat de la Honfleur la cererea lui Francisc I, pătrunde primul în golful Hudson. Dar Franța nu reușește să găzduiască o „inimă” în lipsa unei burghezii, a unei marine comerciale și a unui mare port fie la Mediterana, fie la Marea Nordului. în plus, suprafața sa considerabilă constituie un impediment: piața interioară este atât de vastă, încât nu are nevoie să exporte produsele industriei sau ale agriculturii sale și nici chiar să producă obiecte cu mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
părți, în Germania sau în Polonia, sistemul feudal și iobăgia persistă; nobilimea, neliniștită de apariția burgheziei naționale, se mulțumește cu serviciile câtorva negustori străini ce vin să cumpere grâu pentru restul Europei. în sfârșit, în ciuda fascinantei dinamici economice a câtorva porturi de la Marea Baltică, Europa de Nord rămâne în afara fenomenului. Și Spania are în acest moment o a doua șansă să se ridice la primul rang: argintul și apoi aurul din Lumea Nouă, care curg acum în valuri, îi asigură o rentă imensă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
părăsesc piețele financiare de la Madrid și Sevilia, care dau faliment în 1557; apoi este rândul celei de la Lisabona, în 1560. Anvers este antrenat și el în crahul spaniol. Atlanticul nu mai este îndeajuns de sigur pentru tranzitarea comerțului mondial. Singurul port mediteranean disponibil, Genova, unde se află și prima piață a aurului, va deveni pe la 1560 noua „inimă”, pentru ceva mai mult de o jumătate de veac. Este ca și cum Ordinea economică ar ezita deocamdată să părăsească Mediterana, locul unde a apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
Spaniei sau Angliei. Aceeași logică se află la baza evoluțiilor: extinderea progresivă a spațiului comercial, a câmpului industriei, a finanțelor și tehnologiei. Această logică aduce la putere o nouă clasă creativă, dirijistă și liberă în același timp, localizată într-un port modern, ce dispune de o importantă zonă agricolă, de o industrie navală, de o marină militară și comercială, fiind un spațiu primitor pentru bancheri, armatori, negustori, inventatori și aventurieri. Această logică extinde puțin câte puțin drepturile salariaților și determină dispariția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
grâne, sare și lemn, precum și jumătate din cantitatea de metale și textile din întreaga Europă. Și, întrucât războiul favorizează întotdeauna comerțul, marina militară olandeză preia controlul mărilor, de la Baltica până în America Latină; preia chiar și controlul comercial al Seviliei, rămasă un port de primire a metalelor din America. Compania Indiilor, apoi Bursa și Banca din Amsterdam transformă această putere navală în forță de dominație financiară, comercială și industrială; tot la Amsterdam, în 1604 a fost inițiată finanțarea operațiunilor industriale terestre prin intermediul societăților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
alteia, piața va da câștig de cauză unui al treilea competitor. încă o dată, un conflict reglementează în forță o succesiune considerată imposibilă. încă o dată, așa cum s-a mai întâmplat de cinci ori până acum, această transmitere a puterii între două porturi se decide în mediul rural, pe câmpiile roditoare. Și asta pentru că pământul furnizează în continuare totul: hrană, îmbrăcăminte, unelte, lemn pentru energie și pentru construcția corăbiilor. Tot aici este produsă și renta funciară, ce finanțează industria și creează primele profituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
a momentului să o pună în aplicare. Franța ar fi putut, o dată în plus, să devină rivala Angliei. în jurul anului 1780, ea are ingineri, piețe, tehnici și libertate intelectuală. Numai că, deși vorbește lumii despre libertăți, ea nu are nici un port important, nici flotă eficientă, nici apetență pentru elitele străine și nici curiozitate pentru mașinile industriale. în ciuda idealurilor din Secolul Luminilor, Franța rămâne dominată de o castă funciară și birocratică ce monopolizează renta agricolă și n-o orientează spre inovație. Monarhia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
majore antrenează la Londra declanșarea unei speculații bursiere - o „bulă”, se va spune - care provoacă, în 1882, falimente bancare în City. O lecție pentru viitor: o dată în plus, falimentul pieței financiare dominante determină sfârșitul unei „inimi”. Pentru prima oară, nici un port și nici o națiune europeană nu se află în situația de a înlocui Londra, chiar dacă Prusia, adunând în jurul ei întreaga Germanie, a devenit o mare putere și chiar dacă Franța continuă să aibă pretenții la acest statut. „Inima” își continuă periplul - început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
aleșii lui Dumnezeu și că, prin urmare, ai acces la paradis. Altfel spus, a te îmbogăți este un țel nobil; și ar fi chiar onorabil din punct de vedere moral să te lauzi că ești bogat. Astfel, Boston devine primul port al Americii, exportând rom, pește, sare și tutun. La începutul secolului al XIX-lea, regiunea de nord-est a Statelor Unite este cel mai mare centru manufacturier de pe continent; aici se fabrică îmbrăcăminte, e prelucrată pielea, se produc mașini. Tot aici este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
Rusă dispune de o rezervă de peste 250 de miliarde de dolari. Pacificul devine acum cea dintâi mare a lumii: în 1990, comerțul transpacific reprezintă dublul comerțului transatlantic; jumătate din comerțul mondial se efectuează aici. Nouă dintre cele mai mari 12 porturi ale lumii sunt situate pe litoralul asiatic al Pacificului, iar majoritatea transportului comercial aerian al planetei traversează acest ocean. „Inima” se apropie din nou de Asia: două treimi dintre absolvenții cu diplomă ai facultăților americane de științe și de inginerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
schimburile comerciale ale lumii se vor efectua de-a lungul și de-a latul Pacificului. în ceva mai mult de douăzeci de ani, producția Asiei va depăși 50% din producția mondială. încă de acum, 13 dintre cele 20 de mari porturi ce asigură transportul containerelor sunt situate în Asia: Shanghai, Hong Kong, Singapore, Nagoya în Japonia, Busan în Coreea, Kaohsiung în Taiwan, Dampier în Australia. Busan și Shanghai sunt de pe acum capabile să primească 90 de portcontainere pe oră; aici se dezvoltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
peștii care se hrănesc cu el, ducând la dispariția păsărilor marine ihtiofage. Mult mai grav este faptul că numeroase regiuni de coastă vor putea deveni de nelocuit, în condițiile în care șapte dintre primele zece orașe mari ale lumii sunt porturi, iar o treime din populația lumii locuiește pe litoral. Deșertul african va progresa anual cu o suprafață egală cu cea a Belgiei; două miliarde de oameni vor trăi în zone amenințate de deșert, dintre care 700 de milioane numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
și cetățenii în general vor dispune de o și mai mare varietate de opțiuni, ceea ce va impune însă muncitorilor noi forme de alienare. „Inima” acestei a zecea forme va trebui să fie, încă o dată, o regiune vastă, în jurul unui mare port - sau aeroport -, care să domine rețelele comerciale ale planetei. în această nouă „inimă”, un climat relațional deosebit de liberal și dinamic va trebui să permită unei clase creative să pună în aplicare, în beneficiul ei, idei, tehnici și valori capabile să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
doua „inimă” californiană îașa cum au existat două „inimi” succesive pe coasta de est, Boston și New York) va fi situată probabil mai la sud, spre frontiera mexicană, deci în vecinătatea unei alte țări mari, a unuia dintre cele mai dinamice porturi la Oceanul Pacific îSan Diego), nu departe de centrele industriilor de apărare, spațiale, de telecomunicații și microelectronică, de cele mai importante centre ale biotehnologiilor și nanotehnologiilor îLa Jolla), de unele dintre cele mai bune universități din lume îStanford și Berkeley), unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
atracție pentru elitele din întreaga lume, având în același timp în apropiere două dintre cele mai mari universități din lume. Chiar și peste 20 sau 30 de ani, va întruni mai multe dintre caracteristicile unei „inimi”: o populație diversă, un port și un aeroport aflate la parametri excepționali, o capacitate creatoare peste medie. Numai că toate acestea nu sunt suficiente: orașul care a mai fost „inimă” în secolul al XIX-lea nu va mai avea în spate aceeași zonă industrială și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
două orașe asiatice, Shanghai și Bombay, vor deține prin 2030 cele mai mari două economii ale lumii; prin urmare, și ele ar putea pretinde să devină într-o zi „inima” Ordinii economice. De fapt, și unul, și celălalt vor fi porturi importante, primind produsele unei imense zone economice continentale și aducându-i acesteia mărfuri din întreaga lume. Pentru a avea o șansă de a deveni „inimă”, ar trebui să fie în stare să se doteze cu rețele de comunicație, cu infrastructuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
a deveni o „inimă”: un fel de nouă Americă, dispunând de o dinamică asemănătoare, de aceeași capacitate de a primi imigranți, de aceeași voință de a dezvolta tehnologii de viitor, ea deține, încă de pe acum, unul dintre cele mai mari porturi din lume. Dar este încă prea puțin populată și situată prea departe de celelalte continente. Ar fi necesare imense progrese în transportul mărfurilor pentru a aduce orașul Sydney la mai puțin de patru ore cu avionul de Los Angeles sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
condusului, cel puțin pe autostrăzi. Avioanele hipersonice vor permite surtarea timpului de zbor la mai puțin de patru ore între Tokyo sau Los Angeles și orice punct al Pacificului; vapoarele vor aduce la mai puțin de 24 de ore toate porturile din Asia unele de altele și vor reduce timpul alocat traversării Pacificului la numai trei zile. Diverse societăți private vor trimite turiștii în hoteluri situate pe orbite extraterestre, vor organiza călătorii pe Lună, apoi pe Marte. Anii 2040 vor marca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]