8,531 matches
-
îl căutau la hotel, iar el le dădea să mănânce pe saturate, ba, le mai dădea mâncare și pentru acasă. Copiii erau bucuroși să stea de vorbă cu el, căci vorbea foarte bine limba maghiară. Au făcut chiar și o poză toți trei, el - în spatele lui Marko și Judith, cu mâinile pe umerii lor. Mare fu surpriză și bucuia acelor copii când au primit fiecare câte o poză. Pe spatele fiecăreia, Toader Baciu le scrisese, desigur, în ungurește: “Pentru Marko/Judith
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
copii când au primit fiecare câte o poză. Pe spatele fiecăreia, Toader Baciu le scrisese, desigur, în ungurește: “Pentru Marko/Judith, amintire de la românul Toader Baciu, din Ip, la 15 sept. 1919”. Băiatul i-a scris, la rându-i, pe poză lui Toader: “Cu toată dragostea și recunoștință, pentru Todor Baci, Marko și Judith Csaba, Budapesta, 15 sept. 1919”. ÎI. Ip, noaptea de 13-14 septembrie 1940*: Un vecin ungur i-a indicat caporalului Marko Csaba casa lui Toader Baciu. Pe acesta
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
baioneta, erau toți buimaci, neștiind ce se întâmplă. Ajuns la cazarma, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, si Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise că pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
se întâmplă. Ajuns la cazarma, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, si Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise că pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”, din Budapesta. După câteva
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, si Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise că pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”, din Budapesta. După câteva minute în care n-a făcut altceva decât să privească năuc, si pe o parte, si pe alta poză aceea, Marko și-a
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
se închisese și ultima poartă care m-ar fi putut conduce către aflarea adevărului. Cum numele nu i-l știam și nici ea nu era chiar o dansatoare foarte cunoscută, nu mi-ar mai fi rămas decât să plec cu poza ei în recunoaștere pe la toate cluburile de profil din oraș, ceea ce mi-ar fi fost practic imposibil, pentru că erau prea multe. Ajuns înapoi acasă, am luat câteva pastile forte pentru somn, întrucât nu mai dormisem de vreo trei nopți. Am
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
mașină ca să ajungem acolo. - Seamănă cu trovanții de la Costești ? am întrebat. - Nu , aceștia sunt din rocă mai tare, nu de tip grezos ca la Costești. Suprafețele lor sunt netede și parcă ar fi sculptați de mâna lui Brâncuși. - Ai vreo poză , ceva ? am continuat eu nerăbdător . - Cum să nu , când ajungem ți le arăt. Acasă la Constantin am văzut într-adevăr poze cu acești minunați trovanți asupra originii cărora specialiștii nu s-au pus încă de acord. Din păcate , un telefon
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
grezos ca la Costești. Suprafețele lor sunt netede și parcă ar fi sculptați de mâna lui Brâncuși. - Ai vreo poză , ceva ? am continuat eu nerăbdător . - Cum să nu , când ajungem ți le arăt. Acasă la Constantin am văzut într-adevăr poze cu acești minunați trovanți asupra originii cărora specialiștii nu s-au pus încă de acord. Din păcate , un telefon urgent de la birou m-a făcut să plec în grabă , promițându-i prietenului meu că voi reveni . M-am despărțit cu
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
tatălui meu, să-l ducă în apartamentul profesoarei. ....................................................................................................................................... Iulian veni de la Universitate și ca de obicei, după masă, trecu la laptop. Citi curios știrile zilei. Dar parcă aceasta ar fi profesoara de pian al lui Andrei, glăsui el mirat privind poza postată. Ieri am văzu- o când l-am dus pe Andrei la ea la meditații și era bine., Femeia a fost găsită plină de mușcături ale unor insecte. Făcuse șoc profilactic. Bărbatul petrecea câteva ore să converseze cu admiratoarele sale
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
plină de mușcături ale unor insecte. Făcuse șoc profilactic. Bărbatul petrecea câteva ore să converseze cu admiratoarele sale de pe Internet. Avea tot atât de multe în viața virtuală, câte avea și în viața reală. Totuși una dintre ele îl fascina cu totul. Pozele, imaginile, scrierile erau incredibil de atrăgătoare. Putea să converseze cu ea în engleză, franceză, spaniolă sau germană. Ajunseseră să vorbească chiar amestecat. Și tot se înțelegeau... atât de bine... „sau așa mi se pare mie”, gândi Iulian. Conversațiile cu femeia
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
camera „a bună” cum ar veni -, maică-mea le-a dat să mănânce și să bea, am stat mult de vorbă, inevitabil și despre politică și Ceaușescu, sâcâiți fiind într-una de-ai mei: „Ce zâce, ce zâce?”... Am făcut poze, le-am dat adresa noastră, n-au vrut să rămână peste noapte, trebuiau să ajungă la Sibiu unde aveau cazarea rezervată la „Împăratul romanilor”. Nu credeam să mai aud de ei vreodată. Înainte de a pleca la facultate, însă, am primit
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
vrut să rămână peste noapte, trebuiau să ajungă la Sibiu unde aveau cazarea rezervată la „Împăratul romanilor”. Nu credeam să mai aud de ei vreodată. Înainte de a pleca la facultate, însă, am primit de la unul dintre ei o scrisoare și pozele făcute atunci când i-am omenit. Câțiva ani la rând, de Crăciun, primeam de la Vincent Van Buuren câte o felicitare. Apoi, legătura s-a întrerupt, niciodată nu m-am gândit să-i răspund, în anul I de facultate avusesem deja de-
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
o fac, în schimb, în grabă, le-am fotografiat. Le pot privi, chiar de sunt moarte, mi-au colorat și ele viața, mi-au fost aproape, ele au fost aici, iar tu, atâta de departe. Te pot vedea-ntr-o poză și pe tine, îmi place aceea-n care tu zâmbești cu dulce-amar, așa, cum este și viața noastră, ce uneori se scurge în zadar. Știu că-ți vei imagina, spunându-ți, că-l ascult pe Gregg Karukas, cu Floating în
VIAȚA ÎN CULORI de COSTI POP în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350346_a_351675]
-
Bun este Dumnezeu, dragii mei. Este cea mai frumoasă sărbătoare de Înălțare din viața mea. La plecare ne-a dat fiecăruia câte o iconiță și ne-a îmbățișat picioarele, plângând într-una de bucurie, iar noi i-am lăsat câteva poze făcute cu Polaroidul, cu ea în mijlocul nostru. - Ciudată femeia - comentam noi când ne-am depărtat de casa ei, apreciind însă ospitalitatea neobișnuită. Poimâine ne întoarcem în Dubăsari și o luăm la București, că prea plângea de dorul Capitalei. Când am
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
cămașe curată pe el, iar felul în care se hrănea, o făcea mai mult să nu moară cu zile, nicidecum că ar fi asimțit senzația de foame. Lângă icoana sfântului Dumitru, căci avea și praznicul în această zi, era o poză afumată în care recunoșteai cu greu pe tânărul ofițer de jandarmi Andrei Apostol și pe Leana lui Pandele poștașul, pe care tot satul a crezut-o până și după moarte ca pe o femeie credincioasă și supusă bărbatului. Lui Andrei
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
a spus mândru. Hai să-ți spun despre fiecare lucru de-aici. Prea multe n-am reușit să găsesc pentru că neamul tău a lăsat puține urme materiale: două icoane - una cu întemeietorul neamului și alta cu primul mare pustnic, trei poze cu bunicul tău - una făcută în 1945 cu cuviosul Dometie, alta tot cu el făcută în București în 1975 și alta cu cuviosul Arsenie tot de-atunci, o poză cu tatăl bunicului tău făcută în 1921, o frescă de la o
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
una cu întemeietorul neamului și alta cu primul mare pustnic, trei poze cu bunicul tău - una făcută în 1945 cu cuviosul Dometie, alta tot cu el făcută în București în 1975 și alta cu cuviosul Arsenie tot de-atunci, o poză cu tatăl bunicului tău făcută în 1921, o frescă de la o biserică părăsită de trei veacuri cu un soldat care aduce mult a daphniot, un cufăr îmbrăcat în piele sculptată, pe alocuri scorojită, cu sertare de mesteacăm, ticsit cu manuscrise
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Ediția nr. 55 din 24 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Mereu, de Sărbători, obișnuim să ne facem fotografii. Casa e curată, bradul împodobit, masa îmbelșugată, familia reunită, micile discordii...anulate. Așa e...de obicei. Răsfoiesc albumele...am și altfel de poze... Uite, una, la maternitate, în Ajun de Crăciun. Eram toată un zâmbet! Și ce dacă la mână aveam „un fluturaș” pentru perfuzii? Unii copii sunt mai nărăvași, până nici nu se nasc. Am împodobit, cu sora mea, salonul...cu crenguțe
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
9 ani de atunci. Dumnezeu mi-a dat alte bucurii și alte necazuri, dar și tăria de a trece prin ele. Închid albumul...și mă întreb: e bine să ne facem fotografii de Sărbători? Deschid calculatorul și mă uit la pozele de-acum...ale mele, ale tale, ale prietenilor...ale colegilor...ale oamenilor de pe face-book... Doamne, ce chip ne vei da de Sărbători? Dar ce daruri vei pune în inima noastră? Închid. Mă culc liniștită...TU veghezi din veac asupra mea
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
așa s-a întâmplat. Am revăzut multe persoane dragi și am cunoscut în real alte persoane, prietene în virtual până în acea zi, 21 aprilie 2013. Dar nu cu aceste amănunte mi-am propus să vă rețin atenția. Am postat multe poze pe Facebook și Netlog... Vă deranjez cu rugămintea de a mă însoți, dacă doriți, prieteni dragi, în transmiterea de felicitări și în comunicarea de reproșuri. Sper să nu vi se pară ceva ciudat. Nu este nicio înșelătorie. Din nefericire, doar
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
importantă. Nu se repetă culorile. Este un joc al lor, dacă vreți, de la o pagină la alta, liniștitor, plăcut, odihnitor. Acordăm alte FELICITĂRI doamnei Rodica? Mulțumesc! Vă rog să vă opriți puțin, împreună cu mine, la pagina nr. 4, să privim pozele! Așa se întâmplă, de regulă: mai întâi pozele și apoi scrisul atrage privirea. Apoi, citim în partea de sus. Vă mirați? Vă surprinde? Nu ați știut? Nu înțelegeți? Citesc eu pentru toată lumea: „Scriitorul N. N. Negulescu, Director Redactor-șef al revistelor
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
al lor, dacă vreți, de la o pagină la alta, liniștitor, plăcut, odihnitor. Acordăm alte FELICITĂRI doamnei Rodica? Mulțumesc! Vă rog să vă opriți puțin, împreună cu mine, la pagina nr. 4, să privim pozele! Așa se întâmplă, de regulă: mai întâi pozele și apoi scrisul atrage privirea. Apoi, citim în partea de sus. Vă mirați? Vă surprinde? Nu ați știut? Nu înțelegeți? Citesc eu pentru toată lumea: „Scriitorul N. N. Negulescu, Director Redactor-șef al revistelor de cultură universală „Regatul Cuvântului” și Sfera Eonică
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
eu și nici domnul Director. Ea a avut lansare de carte, ea a fost vedetă... Hm! Dar cine a prezentat-o? Domnul N. N. Negulescu și domnul Marian Malciu, ambii de la... cele două reviste amintite mai sus. Eu v-am arătat poze imediat după eveniment și v-am prezentat și cele vorbite acolo. Cum adică, unde? Ce repede uitați! Iată, aici: http://confluente.ro/Literatura--Recenzii/ o noua stea in universul li marian malciu 1365360664.html Domnul Negulescu nu a oferit nimic din expozeul domniei sale, dar vă divulg eu secretul: lucrează
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
în ultimii ani, o să scot semnele de carte făcute din frunze presate, iar listele cu muzica și filmele mele favorite, din memoria bătrânului laptop obosit o să le șterg cu combinația shift del. Și-ți mai promit, da, iti promit că pozele din anii copilăriei mele fericite, cele la care privind cu tot mai împăienjeniți ochi, în fiecare seară am plâns cu lacrimile neputinței, pe toate o să le strâng, o să le duc în pădurea lupului Fendrik, iar acolo, în scorburi și sub
SHIFT DEL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349178_a_350507]
-
să vină studenți nord-coreeni, care erau o nebunie și i-au văzut pe studenții români că foloseau ziarul scânteia ca hârtie igienică. Au fost șocați că românii se duc la WC cu imaginea tovarășului șef. Am văzut revista ambasadei cu poza lui Kim Ir Sen. Îndoiau nord-coreeni ziarul pe marginea portretului să nu îndoaie imaginea cu Tovarășul. Clujul era un oraș cosmopolit. Burse în străinătate atunci încă nu aveam. Am primit o excursie gratuită în Iugoslavia la sfârșitul anului. Le-a
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]