19,544 matches
-
mondial. Cercetătoarea afirmă că aportul făuritorilor de cultură italieni crește în volum și importanță de-a lungul istoriei, dar strădania lor rămâne mereu deficitară în registrele progresului socio-spiritual. În temeiul legăturilor istorice, problema este lărgită comparatist, acoperind și spațiul francez. Preferința pentru individualitățile proeminente este evidentă și în expunerea monografică Blaise Pascal (1969). Polemistul din Les Provinciales și gânditorul din Pensées sunt studiați analitic și comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul critic al autorului. Performanțele acestei panorame stau în caracterizările sintetice, slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Începând cu primul număr din 1928, subtitlul revistei este „Literatură, artă, știință, viață socială”. Ca revistă de orientare tradiționalistă, F.-F. își propune în primul rând valorificarea literaturii folclorice, publicând materiale culese de pe întreg teritoriul țării: cântece, cimilituri, proverbe, snoave. Preferința pentru literatura populară este exprimată încă din articolul-program, conceput de Leca Morariu și intitulat polemic Poliție literară!: în vreme ce „materialul folcloric e înainte de toate sincer”, „literatura intelectualului” păcătuiește prin artificialitate și falsă cerebralitate. Promovarea tradiției folclorice este văzută ca o acțiune
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
cuvinte și devenite prilej de încântare, sau, dimpotrivă, ca o înaintare spre expresia rigidă, austeră. Notele generale ale acestei poezii sunt candoarea, discreția, aerul auroral, fragilitatea, reveria, toate exprimând disponibilitatea deschiderii ființei lăuntrice spre lume. Tonalitățile de cantilenă, ca și preferința pentru imaginile florale permit stabilirea unor conexiuni cu poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a albului pur, a increatului sugerând apropieri de G. Bacovia sau de Ion Barbu. SCRIERI: Recital, București, 1976; Nuntă pe ape, București, 1980; Estivale, București, 1980; Piatra
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
importantă caracteristică a oricărei organizații producătoare de informații este independența față de factorii de decizie. Numai o agenție de informații independentă poate rezista la presiunile politice pe care le-ar putea exercita factorii de decizie pentru a-și pune de acord preferințele politice cu analizele acestora. În contextul american, s-a oferit astfel cel mai important argument pentru existența unei agenții de informații centrale - care să nu fie asociată cu nici un departament guvernamental, cum ar fi Departamentul de Stat sau al Apărării
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a informațiilor. O astfel de organizație, conform argumentului, nu va fi părtinitoare, lucru ce ar putea distorsiona produsul unui serviciu de informații care face parte din Departamentul de Stat sau al Apărării și care este forțat să țină cont de preferințele politice ale organizației-mamă sau de interesele bugetare ale acesteia 11. Această independență îi conferă agenției de informații dreptul de a se ghida numai după informații, fără să trebuiască să se preocupe de modalitatea în care produsul său va afecta procesul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
corespondență românești și străine: jurnalul lui C. A. Rosetti, al lui Gala Galaction, al lui André Gide, al lui Mircea Eliade, amintirile lui Iacob Negruzzi, I. G. Duca, Mircea Ștefănescu, Iorgu Iordan, Marin Preda. În Existențe și creații literare (2001) preferința pentru literatura memorialistică este de asemenea prezentă prin articole și recenzii despre jurnale și cărți de corespondență. Se adaugă eseuri despre Rousseau și Flaubert, care sunt, într-o formă ușor deghizată, tot o automărturisire, așa cum fusese, la vremea ei, în
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
aplicate, substanțiale și nuanțate vin din partea unui coleg de breaslă, prozatorul Sorin Titel, observator atent al metamorfozelor parcurse de proza lui M. în anii ’70-’80. Dacă în câteva culegeri - Auroaica (1967), Minciuna (1967), Umbrele timpului (1969), Fumul bunicului (1971) - preferința pentru formele scurte ale prozei este evidentă, îndeosebi sub „specia sentimentală a povestirii-evocare” (Nicolae Balotă), în Zborul de probă (1968), Noaptea și ziua (1970), Walhalla (1973) și O partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M.
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Ardeal, Cătră podgoria Șiriei), într-un stil apropiat celui din Cântarea României. Notele de pesimism și de melancolie care străbat aceste poeme în proză dezvăluie, mai mult decât restul operei sale, un temperament romantic. Astfel s-ar putea explica și preferința pentru basm, manifestată încă din perioada studiilor la Viena. Un model în această direcție l-a avut în Ioan Slavici. A deprins în oarecare măsură și maniera povestitorului popular, fapt probat în primul rând de importanța acordată acțiunii și, de
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
lupi acolo). Fără entuziasme eruptive sau zvârcoliri dramatice, „stările” de viață dezvăluite se pliază imagistic celor patru anotimpuri, deopotrivă ale anului și ale sentimentelor, transmițând, rareori amestecate, impresii și trăiri dominate de arșiță sau îngheț, de bucurie sau de tristețe. Preferința pare să fie iarna, univers al tuturor miracolelor și al libertății depline a faptelor și gândurilor, mai ales în culegerea Eroare de iarnă, care reflectă vârsta meditației. Cantabilitatea versurilor, modulate în ritmuri clasice, contribuie la „cumințenia” parcă programată a acestei
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
fluide, impresioniste. Chiar lucrurile, în excelente naturi moarte, primesc un puternic suflu de viață: obiectele vorbesc, prin ele însele, despre timp, oameni și obiceiuri (Casa cu no. 10). M. este între primii noștri prozatori citadini, peisagist urban, evocator al Bucureștilor. Preferințele sale se îndreaptă spre colțurile cu o viață tihnită, copleșite de invazii florale (Bucureștii lalelelor și ai trandafirilor). În descriere introduce ordinea artificialului prin comparații savante, aluzii mitologice, ornamente stilistice. Viziunea asupra naturii este cea a estetului și a citadinului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
poezie. Sigur, e greu să faci o caracterizare a poeziei creștine din Galia în ansamblul său; Fontaine a pus în evidență, în cadrul acesteia, o direcție care, odată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al patrulea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei” și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma Luceafărului eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce-l vizitau pe necunoscutul autor și de preferința lui pentru modul baladei - cu totul altul decât baladescul pedestru al versificatorilor epocii. Volumul Balade documenta îndeajuns apartenența poetului la generația lirică a războiului, „generația pierdută”, pornită în căutarea unei poezii și poetici menite să scoată lirismul românesc din criza
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
sudoare, (1972) și Bazarul cu măști (1973). Trilogia e urmată, ca de o sinteză, de „eseul liric” Catehismul iubirii (1977), ce cuprinde sonete încadrate de considerațiile poetului despre dificila specie (le va continua și aiurea). O liminară Ars sonetica enunță preferința pentru Shakespeare: „Shakespearean, sonetu-i mult mai ager/ Decât în strânsa chingă-a lui Petrarca”, dar și pentru Eminescu și V. Voiculescu. G. se înseriază eonului baroc, pe care îl și teoretizează sui-generis ca expresie a unei „mari disperări”, dar și
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
la nivelul registrului tematic de „dezrădăcinarea strict sămănătoristă, de opoziția sat-oraș, din lirica unui Goga sau Iosif” (Pompiliu Constantinescu), G. își concepe universul poetic axându-se pe două coordonate: una spațială, reprezentată de natura țării, cu o evidentă și explicabilă preferință pentru meleagurile Ardealului natal, și alta temporală, determinată de alegerea, ca fundal al majorității poemelor, a anotimpurilor saturate de lumină (vara și primăvara). Într-un asemenea decor marcat fie de prospețimea primăverii, fie de aura solară a verii, eul liric
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
se stinge pe drum, la Orșova, poate de holeră. G. își elaborează primele scrieri în grecește (mai cunoștea latina, franceza și italiana). În 1817 avea pregătit, pentru a fi publicat, un volum cu traduceri, în această limbă, din literatura franceză. Preferințele lui se îndreaptă spre Montesquieu și Bernardin de Saint-Pierre, din care dă prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
secolului XX, stabilirea corespondențelor active între formele de exprimare artistică impune studierea comparată și sistematică a verigilor care alcătuiesc fenomenul de cultură. Finalitatea epistemologică explică și preocupările de istoria artei în activitatea lui G. Și de această dată este limpede preferința pentru viziunile globale, de amploare. Alături de alți specialiști, va contribui la întocmirea unei istorii a picturii românești (Pictura românească, 1977). Va investi eforturi considerabile în elaborarea lucrării de sinteză Arta americană (1973), în care prezintă istoric și critic evoluția picturii
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
Opowiadania rumunskie [Moartea lui Ipu. Povestiri românești] (1971, în colaborare), de Matei Călinescu, Życie i opinie Zachariarza Lichtera [Viața și opiniile lui Zacharias Lichter] (1972) și Dana Dumitriu, Biesiada lichwiarza [Masa zarafului] (1975). Deosebit de utile sunt transpunerile din poezia românească, preferințele traducătoarei îndreptându-se spre perioada contemporană. Primul volum, Punkt widzenia [Unghi] (1970), o culegere din poezia lui Marin Sorescu, este însoțit de o prefață succintă dar densă, vădind familiarizarea îndelungată și de profunzime cu opera autorului. Singurele carențe pot fi
HARASIMOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
publicului cititor în țară și în străinătate, fapt confirmat de premiile și bursele primite (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1976 și 1984, Premiul landului Carintia, Austria, la concursul literar „Ingeborg Bachmann”, 1990, Premiul „Georg Maurer”, Germania, 1990). În domeniul traducerii, preferințele lui H. s-au îndreptat spre autori moderni, cum ar fi Ion Barbu, Eugen Jebeleanu, Alexandru Căprariu, Ana Blandiana, Adrian Popescu ș.a. Versiunile în germană din poezia lui Ion Barbu au apărut în 1975 în două antologii (la Cluj-Napoca și
HODJAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287437_a_288766]
-
publice în „Cuvântul”, „Tribuna politică, parlamentară, economică, socială, culturală și artistică”, „Credința”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Azi”, „Lumea românească”, „Libertatea”, „Gazeta capitalei”, „Gazeta femeilor”, „Patria”, „Reporter”, „Realitatea ilustrată”, „Viața de azi” ș.a. Până prin 1940 a vădit preferință pentru eseul filosofic, deși pregătirea sa în domeniu era aceea a unui autodidact ambițios. Învață germana și franceza, citește cărți de filosofie, atașându-se de principiile eticii lui Spinoza, la care apreciază îndeosebi raționalismul absolut. Stilul alert și proprietatea exprimării
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum Scumpescu sau Gr. Canuș), arată o preferință marcată pentru romanesc. Influențat de ideile lui Ioan Maiorescu, care încerca, prin modelul german, să contracareze invazia literaturii franceze (ce îi părea „ușoară, imorală și fadă”), L. adună în „Mozaicul” numeroase transpuneri din foiletonistica germană: Moneda, subintitulată O povestire fantastică
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
ca trecerea prin țară a unui pașă „cu trei tuiuri”, condus cu onorurile cuvenite și cu multe precauții până la hotare pentru ca, în sfârșit, încordarea și nesiguranța să dispară. În limitele mentalității boierimii mărunte căreia îi aparține, cronicarul își îngăduie totuși preferințe față de unele dintre domniile evocate, după cum își rezervă și dreptul de a dezaproba altele. Galeria de portrete din cronică, toate asemănătoare până la un punct datorită mai ales reacțiilor determinate de împrejurări identice (ce creează uneori impresia de tragice marionete ale
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Cunoștința și prieteniile legate cu mari scriitori și îndrumători literari ai deceniilor interbelice (Ionel Teodoreanu, G. Topîrceanu, Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, G. Ibrăileanu) au însemnat o ambianță culturală determinantă pentru formația literară a poetului. Încă de la început el își conturează preferințele pentru anumite teme, lăsând să se întrevadă influențe constante din poezia lui Tudor Arghezi, G. Bacovia, G. Topîrceanu, mai puțin din Mihai Eminescu și sporadic din E. A. Poe. De altfel, în poemul Izvod, care deschide volumul de debut, fixează programul
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
comportă ei efectiv. În același timp, atât la nivelul normativ, cât și la cel descriptiv-explicativ, abordarea în cauză are șanse reale în cazul vieții familiale doar dacă are în vedere excepționala încărcătură afectivă a acesteia și deci costurile, beneficiile și preferințele emoționale. g) Tratând mariajul și familia în termeni de costuri-beneficii, „afaceri” de tipul „îi dau- îmi dai” etc., constatând rata mare de divorțialitate și de „deviere” de la tipul familial clasic, putem rămâne cu un gust amar: unde e dragostea (romantică
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
grupuri restrânse: nașterea puilor într-o fază mai timpurie a dezvoltării lor decât la alte animale, ceea ce determină o mai îndelungată dependență față de părinți; sexualitate pe tot parcursul unui an, care conduce la o continuă interacțiune între femele și masculi; preferința femelelor pentru masculii mai cooperanți (de ajutor) și mai puțin agresivi; diviziunea muncii bazată pe sexe, în care femelele sunt angajate prioritar în îngrijirea copiilor, iar masculii în protecția lor. Fără alte caracteristici biopsihologice, care nu se găsesc la nivelul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]