KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

În continuare, mi-am spus În sinea mea, așezându-mă În fața computerului din cameră. Am mai trecut o dată În revistă fișele biobibliografice ale membrilor Centrului de Monitorizare și Intervenție (parcă așa spusese Eveline că se chema buncărul). Ideea era să pricep ce-i putea strânge laolaltă pe acești oameni cu origini și ocupații atât de diverse și ce-i Îndreptățea să se imagineze responsabili cu siguranța planetară. Rezultatul a fost un eșec strălucit: nu se lega nimic, totul rămânea impenetrabil, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ocupau și precursorii lor din alte timpuri, În speță, cu acțiuni menite să devieze de la drumul cel bun mecanica unor evenimente. De ce-o făceau, de ce istoria nu trebuia lăsată să-și vadă de-ale ei În liniște n-am priceput, Însă acum motivația cădea pe locul al doilea. Dacă exista vreuna, bineînțeles, ceea ce nu prea se Întrevedea din argumentele subteranilor. Din jumătățile și sferturile lor de argumente, fiindcă nimeni nu părea dispus să așeze toate cărțile pe masă. Dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
putea fi privită ca o formă de apărare - a propriei libertăți, de exemplu. Așa se exprimase: folosește pistolul ca să te aperi! Mâna Îmi tremura pe mânerul metalic al armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost problema: aveam, orișicât, un pistol și ceva Îndemânare În a-l folosi. Cândva, În studenție, participasem, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
să-i oblig să-și devoaleze intențiile? Dumnezeu mai știe ce se petrecea cu adevărat În mintea mea derutată de neobișnuitul situației și bombardată non-stop cu mereu proaspete contingente de informații care mai mult mă năuceau decât mă ajutau să pricep ce se Întâmplă În jur și Încotro se Îndreaptă evenimentele. Da, evenimentele alea care Începeau să se precipite, după cum mă pusese În gardă Eveline Înainte de a-și lua, drăguța de ea, picioarele la spinare. S-or fi precipitând, dar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mălăieț și cretin după care suspini tu și alții ca tine? Apropierea de el Înseamnă sfârșitul, Înțelegi? Kaput! Aleluia! Ăsta ar fi adevăratul sfârșit al lumii! Fără recurs și fără amânare, neîndurător și definitiv. Șansa noastră este nedesăvârșirea noastră, nu pricepi? Atât timp cât rămânem În termenii și granițele ei, cât dibuim fără să găsim, experimentul merge mai departe și viața pe Pământ odată cu el, pentru că Ceilalți au Încă nevoie de noi. În clipa În care le vom arăta calea spre desăvârșire, scopul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
bune, celor ca dumneavoastră li se tăia capul pentru mult mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
argument, dacă s-ar baza pe o motivație fermă. Nu e cazul, și Încearcă să prețuiești franchețea cu care Îți vorbesc. Aș putea să invoc rezultatele evaluărilor din unghi profesional - Îți amintesc că sunt psiholog și că, prin urmare, mă pricep la oameni -, dar nu mai sunt sigură pe ele din momentul când am constatat că au căpătat o oarecare coloratură afectivă. Poftim, Îți fac și declarații; probabil că mă stimulează decorul și instalația de nocturnă. Treci peste... Ce mai rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
care, În prealabil, o mototolisem cu temei Între degete. Eveline avea toate motivele să mă persifleze, i le servisem pe tavă eu Însumi În persoană, cu gura mea de aur. Apucături rele, de profesor obișnuit să explice tot timpul până pricepe și loaza din ultima bancă a amfiteatrului. Iar lucrurile rele, pe lângă avantajul că se Învață repede, mai prezintă și dezavantajul că, la fel de repede, devin a doua natură. Sau, pentru cadrele didactice, la care repetitivitatea cunoaște cel mai ridicat indice de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
căutam, am luat de la locul lor câteva dosare și am Început să le răsfoiesc. Eram curios ce puteau conține atât de important și de secret Încât să-și merite plasarea În acel loc cvasiinaccesibil. Într-o primă instanță, n-am priceput nimic. Erau texte În toate limbile, de diferite dimensiuni și din varii domenii, de la beletristică la filozofie și la studii științifice, abordând teme extrem de diverse. Unele Îmi erau familiare, ca domeniu măcar, dacă nu ca problematică, după cum câțiva dintre autorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
acesta, unde e posibil orice. - Ce vrei să spui cu asta? am ricanat. - Exact ce-am spus. Era imposibil să-l Întâlnești pe Fujimori În ultimele trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și livid În depozitul-arhivă al Centrului. 34 Mărturisesc, că pe durata vizitei În subterana subteranei, mintea nu-mi stătuse cine știe ce la lista Evelinei. E un eufemism aici: nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
oprit eu. Am luat hârtiile și am Început să le cercetez cât puteam de atent. Eva avea dreptate: nici o diferență. Formal, cel puțin, iar eu nu puteam să le abordez din altă perspectivă din motivul foarte simplu că nu mă pricepeam la conturi bancare mult mai mult decât la limba urdu, ceea ce nu putea scăpa unui ochi expert ca acela al Evelinei. - De fapt, tu Înțelegi ceva din...? Nu-mi răspunde, știu că n-aveai asta În fișa postului. Îmi dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
bonne bouche, așadar, vreau să vă povestesc ce mi s-a Întâmplat alaltăieri seară. Veneam de la serviciu. Ultima zi de serviciu, fiindcă tocmai Îmi dădusem demisia. Am luat, ca de obicei, metroul de la Aviatorilor pentru Piața Sudului. Mă duceam, ați priceput, la garsonieră. Aglomerație medie: nici prea-prea, nici foarte-foarte, căldură din belșug, vagi arome de transpirație proletară În plină tranziție spre capitalismul biruitor, gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

pornit de la foarte puțin. Ce zic eu? De la zero. Acum judecă și dumneata: puteam eu lăsa versul liber? O mare poezie trebuie să aibă ritm. Unde nu e ritm, acolo nu e poetică și o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
puțin. Ce zic eu? De la zero. Acum judecă și dumneata: puteam eu lăsa versul liber? O mare poezie trebuie să aibă ritm. Unde nu e ritm, acolo nu e poetică și o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit Liviu, la nouă spuneam pe de rost toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu. N-am priceput eu tot ce scria acolo, dar am reținut imaginile. M-au botezat Cosette, că stareța era moartă după Franța. în urbe nu ieșeam decât cu corul, la catedrală. Nu voi să mă laud, dar nimeni nu cânta ca mine. Odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-i Vodă? — Vodă? Acasă, acasă! - strigă Abăluță, bucuros că în sfârșit auzise ceva. — Ți-am spus, armaș Abăluță, să nu mai vorbești de capul tău cu trecătorii - spuse deodată umbra care se strecură pe parapet pe lângă armaș. Văd că nu pricepi. Bine. — Iertare, luminăția-ta! - păli Abăluță și se plecă până la pământ în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
munca pe care o depuneți, dându-mi seama că nu e ușor să scrii despre o sută de ani pe care din cauza unor condiții obiective nu i-ai cunoscut direct. Totodată, țin să-mi exprim unele nedumeriri. Personal, nu mă pricep să compun opere literare, deoarece fiind războiul și apoi pacea, n-am apucat să-mi fac un bagaj cultural, calificându-mă pe unde s-a putut. La rândul lor, părinții mei, oameni simpli, față de care am tot respectul, considerau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr - mai adă un rând! — Temeiurile credinței voastre întru Domnul le-am înțeles prea bine - zise Metodiu. Mai greu vine minții mele să priceapă aplecarea voastră spre aceste pahare care, iată, au și sosit și pe care, iute, le-ați și băut. — Avem noi un proverb - răspunse Vasea, ștergându-și mustețile și punând paharul la loc. Decât coadă de cal, mai bine cap de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-ta n-ai umblat degeaba prin școli. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbești și dacă nu ne-ar aștepta afară caii, eu și tovarășii mei am tot sta să te-ascultăm, măcar că, pe întinse porțiuni, n-am priceput o iotă. însă în împrejurări ca acestea, vorbele trebuie cumpănite prin fapte. Dacă e să-l ajutăm pe jupânul Macek, pe care eu îl cunosc de mic copil, că aici, unde vezi că stăm acum, m-a înțărcat tata, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

dar părea că o înțelege la perfecție, și arătă cu degetul spre el: — Te vei întoarce pe unde-ai venit, îi spuse. Vei avea grijă să-i oprești pe toți cei ce încearcă să se apropie. Explică-le situația; să priceapă că îți voi trimite tovarășii într-un loc unde nu-i vor putea găsi niciodată. Eu voi rămâne aici să aștept și până când tipul căruia i se spune Marc n-o să se prezinte aici, acești șase oameni vor fi ostaticii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
timp se poate vedea pe ecranele televizoarelor din toată lumea în orele cu cea mai mare audiență... Se întoarse spre interlocutorul său și-l întrebă: — Înțelegi ce-ți spun? — Fac un efort să înțeleg, dar dacă vrei să fiu sincer, nu pricep mare lucru. — Nu mă miră; nici eu, care sunt băgat în toată povestea asta, nu prea înțeleg. Afacerea trăiește din sublimarea impactului vizual al unui anumit logotip pe retina telespectatorului cu scopul ca mesajul publicitar să meargă direct la creier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
râia unei cămile dându-i un purgativ. Rezultatul este o cămilă râioasă care se cacă tot timpul. Mă rog, exemplul tău nu-mi folosește la nimic. — Altul nu am. Și nici măcar nu înțeleg de ce te străduiești să mă faci să pricep motivele pentru care acești oameni aparent foarte deștepți fac ceea ce fac și pentru ce alții, aparent foarte tâmpiți, le cântă în strună. Nu mă interesează. Dacă vor să se omoare, n-au decât să se omoare, dar în altă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ușor ironic. — Te surprinde? răspunse celălalt. Poate că poporul meu nu are mijloacele necesare ca să producă instrumente sofisticate, dar asta nu înseamnă că e stupid; pentru că, având mult timp la dispoziție, se dedică adesea studierii comportamentului uman. Voi, europenii, vă pricepeți bine la mașini, dar puțin la oameni. — Asta-i foarte adevărat, fu nevoit să recunoască Pino Ferrara. De când mă știu am învățat să folosesc calculatoare, computere, biciclete, motociclete, automobile, ba chiar și iahturi, dar încă nu știu cum să mă port cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
clar că ai o vedere de vultur și că nu-ți scapă nimic. Nu te-ai gândit că aș fi putut aduce un dușman? — Nu. — De ce? — Ți-am spus că noi, tuaregii, nu știm prea multe despre mașini, dar ne pricepem bine la oameni. Dar chiar și așa, n-ai avut nici măcar curiozitatea să știi cine e pasagerul meu. Am așteptat să-mi spui tu. — Continui să mă uimești. Gacel Sayah arătă spre jaima cea mare. — Mai am o surpriză... Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
așezați unul în fața celuilalt, ca și cum pe sute de kilometri împrejur ar fi domnit o pace absolută. — Nu înțeleg un lucru... - zise Suleiman nedumerit, după ce vorbiseră despre întâmplările din acea zi. De ce l-au asasinat pe băiatul ăla...? Nici eu nu pricep - răspunse fratele său. Înțeleg că l-ar fi putut împușca din greșeală, pe întuneric, dar nu-mi explic de ce l-au executat în felul ăsta în plină zi. — Crezi că era grav rănit? — Nu părea. Vorbea normal când, dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]