3,728 matches
-
exprimă partea manifestă a construirii identității proprii. Femeia pariziana este o aristocrata a stilului. Este de consemnat în mod special preocuparea francezilor pentru forma, cultul formei: "la forme finit par être une fin en soi" [de Gramont, p.308]. Ceea ce primează este cultivarea ideii de frumos în propria persoană. Majoritatea metaforelor utilizate în portretele Parizienelor sunt cele de păpușă, floare, pasăre, sirenă, având o semantica bogată: "Elles ressemblent à des fleurs, elles ressemblaient à des oiseaux, elles ressemblaient à mille autres
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de moravuri, axa prin raportare la care se definește Pariziana și majoritatea personajelor din jurul ei. Dar spre sfârșitul secolului al XIX-lea constatăm moartea Erosului într-o societate ce devine tot mai pragmatică, iar puterea dragostei asupra femeii nu mai primează. Nici femeia pariziana nu-și mai complică viața cu dimensiunea ideală. Supraevaluarea dragostei se întâlnește tot mai rar, dragostea că sacerdoțiu s-a sfârșit 294. Femeia pariziana trăiește mai mult prin decât pentru dragoste. Existența să confortabilă este adesea teribil
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
viață individuală sau socială. Orice fapt sufletesc își dobândește sensul prin raportare la unitatea sufletească din care face parte, unitate care este ordonată pe principiul finalității. Determinismul prin finalitate "sparge contururile" determinismului prin cauzalitate datorită apariției eului ca anticipație și primară trăire afectivă. Prin această întâmplare (în toată regula, un eveniment), determinismul prin cauzalitate nu este desființat, ci limitat, de-limitat: el nu va mai fi valabil decât pentru periodicitatea naturală, pentru spațiul omogenității naturii și pentru serii de fenomene desprinse
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația cuminte. Motive universale cultivă și poezia lui didactică, grupată în cicluri de fabule retipărite în mai multe ediții (1836, 1844, 1862). Nu inventivitatea „fabulografului” (termenul îi aparține) primează, ci apelul la modelele clasice ale genului, în special, La Fontaine, dar și Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
tot așa trebuie făcute ca să pună oamenii în situația de a-l dori să-l vadă și să plătească pentru a-l vedea. În schimb, tov. George Macovescu consideră că ideologia, ideile mari, problemele fundamentale ale construcției socialiste trebuie să primeze. Că filmul trebuie să rămână un instrument de propagandă în mâna Partidului : Cinematografia este o artă care cuprinde, rog să nu se supere tovarășii scriitori, sau reprezentanții celorlalte arte, cele mai largi mase. [...] Un film a fost văzut de 7
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de „antierou”. Care nu va fi dojenit, lămurit, ajutat de nici un secretar de partid. Cuvinte ca „partid” și „comunist” nu apar în film, „tovarăși” se rostește în regim glumeț. Acțiunea nu se învârte în jurul unor probleme de producție, poveștile sentimentale primează. Vedem, în premieră absolută, două tinere în furou, interpretate de frumoasele Irina Petrescu și Carmen Galin. Avem și o secvență „de pat” între Dan Nuțu și Mariana Mihuț. Asistăm, iarăși în premieră, la o înmormântare cu preot și „Veșnica pomenire
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
salivare Mecanismul secretor al ionilor din salivă Un rol important în formarea salivei finale îl au atât acinii glandulari cât și ductele salivare. Acinii glandulari elaborează saliva primară, a cărei compoziție ionică este asemănătoare cu cea din plasmă. Pe măsură ce saliva primară străbate ductele salivare se formează saliva finală. In acest proces are loc o reabsorbție activă a Na+ și o secreție activă de K+, creându-se o electronegativitate de -70 mV în interiorul ductului salivar, ceea ce favorizează reabsorbția pasivă de Cl-. Ionul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
un „model al inimii ca locuință ideală și ca apropiere înțelegătoare de esența ființei umane”. În Dovezi de iubire ce nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
literară și științifică”, supliment al oficiosului socialist. Director este Gherea, care are, totodată, și colaborarea cea mai consistentă. Spre deosebire de „Contemporanul”, la care exista un echilibru între rubricile literare, științifice și culturale, L. și ș. este o revistă în care literatura primează sau, mai curând, un almanah literar cu proză și versuri, cu studii ample dedicate unor chestiuni teoretice (Mișcarea literară și științifică și Asupra esteticei metafizice și științifice de Gherea, Noi cuceriri transformiste de N. Voinov). Colaboratorii părții științifice și sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
în consecință, marșarea pe patriotism. Însă patriotismul propovăduit de cărțile școlare este de esență nu atât naționalistă, cât religioasă. M.-L. Murgescu (1999) sintetizează mariajul dintre doctrina patriotismului și morala religioasă prin insolita noțiune de "civism creștin" (p. 52). Religia primează în fața națiunii, chiar dacă cea din urmă nu este complet absentă din mesajul propagat prin mijlocirea manualelor de istorie. Înainte de orice, educația publică derulată în statele danubiene modelează supusul religios, loial mai întâi Bisericii și Credinței, abia apoi Domnului și Patriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se privească între dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebue să vedem isvorul tutulor nenorocirilor trecute, a căror urme, încă până astăzi, sunt vii pe pământul nostru" (Kogălniceanu, 1946, p. 647). Unitatea neamului trebuie să primeze în fața loialităților provinciale. Aspirația unficării politice este exprimată de Kogălniceanu în ideea că "eu privesc ca patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbește românește, și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
emisiune ideologică postnaționalistă, în care identitatea colectivă se condensează pe suportul europenismului civic și nu pe cel al naționalismului etnic. Punctul de coagulare a identității colective s-a mutat astfel la supra-nivelul european, apartenența la comuniunea de valori democratice occidentale primând în fața descendenței etnice românești. Alte concluzii care se degajă în urma analizei empirice a articulării discursive a memoriei naționale românești prin prisma literaturii didactice au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
I. și Borgovan, Vasile Grigore. Carte de citire: pentru divisia a II-a a școalei primare rurale: Anul I și II. Bucuresci: Editura Librariei H. Steinberg. 1899. Odobescu, Alexandru I. și Borgovan, Vasile Grigore. Carte de citire: pentru clasa II primară urbană. Bucuresci: Editura Librariei H. Steinberg. 1903. Laurian, Demetriu August. Instrucțiune civică: Drept usual și economie politică: carte de șcólă: conformă cu programa claseĭ IV secundare. Bucurescĭ: Editura Tip. Gutenberg, Joseph Göbl. 1908. Coșbuc, G., Dima, G.A., Costescu, G.N.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apropia de ceea ce urmăresc vădit, reliefarea complexității sufletului feminin. Poate fi, de asemenea, corupt, vicios, concupiscent, ipocrit (fratele Alberto din Imola). Se distinge uneori și prin decrepitudine, încercând să se impună în fața soției prin puterea vârstei, uitând regretabil că ceea ce primează într-un cuplu sunt sentimentele autentice (IV, 10). De cele mai multe ori însă, cruzimea este cea care îl caracterizează, lipsa de compasiune, de înțelegere, de empatie, latura posesivă a ființei pentru care un cod social este mai 111 Stavros Deligiorgis, Arhitectura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Alison în schimbul unei pacificări domestice. Identitatea ei socială se reduce doar la statutul de soție.261 Impunătoare și colerică, târgoveața se remarcă prin vestimentație bogată, menită nu doar să o individualizeze, ci să-i releve și gusturile, dorința de opulență primând în fața unei eleganțe veritabile: „În parohie nu aflai cocoană/ În drept să duca mai întâi pomană,/ Iar când i-o lua nainte vreo surată/ Uita de milă și zbiera turbată./ Purta mărămi urzite de-o minune,/ Iar cele de duminică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Language Notes”, vol. 22, nr. 3, March 1985, p. 12. 281 S. H. Rigby, op. cit., p. 146. 96 extrase din Vechiul Testament, mai ales în ceea ce privește porunca rostită în cartea Genezei „Mergeți și vă înmulțiți!”282 . Pentru nevasta din Bath instinctul biologic primează cu siguranță asupra celui spiritual: „Dar una știu și bună - Cel de Sus/ Să creștem și să ne nmulțim ne-a spus./ Așa mă taie capul și pe mine!”283 Este interesant, dacă vom urmări derularea acestei lungi confesiuni din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
identitatea proprie. Raporturile personajului feminin cu bărbații sunt unele de certă dominare. Nu bărbatului îi revine puterea decizională sau de alegere, cum era obișnuit, ci femeii. Avem o nouă imagine a eliberarii de canoane, a emancipării. Virilitatea și aspectul fizic primează în seria calităților masculine, după opinia acestei donna deminicata: „și pe sprânceană i-am ales ce-i drept,/ Bogați în fudulii și lați în piept; / - Mai multe școli fac minți mai iscusite -/ Cerințe noi și gusturi felurite/ Îl strunguiesc pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt catalogați „buni” pentru că, firește, erau „bogați, de treabă și moșnegi”373 . Donna demonicata care este nevasta din Bath se vrea un adevărat călău, cerând ceea ce știa că nu i se poate da, mai ales îndeplinirea datoririlor conjugale. Latura materială primează în ierarhia dorințelor femeii, când este iubită nu mai găsește potrivit să dăruiască nimic. Mereu vrea să fie plătită pentru serviciile sale. Este arțăgoasă și isterică: „Se bucurau când nu zbieram la ei,/ Căci mă stropșeam urât 368 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
suntem de acord cu remarca critică potrivit căreia Alison nu cunoaște bunătatea și nici devenirea morală 406. Simpla tristețe care se resimte în glasul personajului este o dovadă a moralității de care nu face totuși, în totalitate, absracție. Însă ceea ce primează la nevasta din Bath este apetitul pentru viață extraordinar, un optimism pe care eșecurile căsniciilor nu i l-au putu știrbi cu nimic. Personajul feminin a eșuat în a înțelege spiritul sacru al căsniciei, preferând să-și domine partenerii, decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie pe cavaler. Acestuia i se pare o povară îngrozitoare, căci în ordinea valorilor sale primau frumusețea și bogăția, 410 David S. Reed, art. cit., p. 84. 411 Ibidem, p. 86. 412 Patricia Clare Ingham, Pastoral histories: utopia, conquest, and the Wife of Bath's Tale, în „Texas Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o legătură directă cu mariajul 939), dovedindu-se o feministă convinsă (VI. 7). Condamnabile grav devin și atunci când interesul pentru bunurile materiale primează în fața trăirii unei iubiri autentice (III. 8, VI. 4, VIII. 2). Totul este raportat la dragoste, deoarece în numele acesteia se iartă orice slăbiciune, dar când sentimentul dispare, nu rămâne decât viciul descoperit, gol, pregătit să fie incriminat pentru sterilitatea sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de capriciile sorții” 1057 . Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc subtil să schimbe concepțiile desuete ale unei lumi pe care o iubesc, și chiar dacă la ambii scriitori acest nisus formativus, în sensul clasic al termenului, trece într-un plan secund, primând plăcerea, remarcăm utilizarea unor mijloace cu totul noi, originale. Sunt conștienți că reîntoarcerea la o viață morală reprezintă singura temelie pe care o societate poate fi construită 1058, însă resping dogmatismul, idealizarea exagerată, punând pe prim plan autenticitatea, omenescul. Cu toate că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la ceastă concluzie, biografia, poezia și ziaristica lui Eminescu. Dacă nu m-ar uimi cu câtă seninătate afirmă lucruri neadevărate, nici n-aș intra în discuție. Dânsul spune, de pildă, așa: „în familia căminarului Gheorghe Eminovici nu pare să fi primat educația religioasă. Tatăl stătea drept pe la liturghii, după vechea cuviință, dar un suflet religios nu era.” De unde această informație?! Autorul vorbește, cum vedem mai sus, de „surse autorizate” or, o sursă cum nu se poate mai autorizată, cel puțin în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ascunsă în istorisire.“71 Tot Engelmann își amintește că Wittgenstein aprecia cu deosebire traducerea latină a Bibliei, Vulgata. Motivul: spre deosebire de traducerile ei grecești și germane, care exprimă în mod direct mesajul emoțional al textului, latina este o limbă în care primează rațiunea, astfel încât ceea ce ține de sensibilitate „se arată“ aici neexprimat. Wittgenstein era atras îndeosebi de acele texte religioase care nu conțin reflecții de natură teoretică. El își dorea religiosul pus la adăpost de orice infiltrări ale teologicului. Ar fi apreciat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de arta profesorului de a motiva și de a determina o clasă de elevi omogenă sau neomogenă să-și însușească ideile, convingerile, atitudinile lui. De aceea, profesorul trebuie să evite excesele în favoarea unui stil democratic, moderat, constructiv, în care să primeze claritatea, nu limbajul sofisticat, abstract; ideile, nu artificiile de stil; varietatea, nu rigiditatea; naturalețea și originalitatea, nu șablonismul și monotonia. Performativitatea discursului didactic este asigurată numai atunci când elevii asimilează mesajul în semnificația dată de profesor. Exigențele de ordin pragmatic ne
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]