95,170 matches
-
de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea e insuficientă. E nevoie și de cantitate pentru a atinge nivelul argumentării ce nu suportă replică. Or, ceea ce lipsea era exact cantitatea copleșitoare, care să te proiecteze într-o altă lume. Ne aflam
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
demn de Groapa lui Ouatu. Pe acest traseu nu călătoresc doar navetiștii obosiți din jurul Bucureștiului, ce picotesc în vagoanele de pe vremea lui Pazvante, dar infinit mai slinoase decât acum douăzeci de ani. Pe aici intră și trenurile din Occident, oferind privirii un peisaj coșmaresc. Cartea de vizită a României e dată nu doar de aurolaci, copiii bolnavi de SIDA, ci și de incredibila acumulare a dejecțiilor unei lumi care s-a acomodat perfect la orice catastrofă - inclusiv la aceea ecologică ivită
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Citea mult, scria versuri, își petrecea zorii tinereții ei cețoase pe strada Fundătura Comunistă, fostă Lagărului, fostă August Bebel. Era fiica muncitoarei orfane Katia, din gara F. de pe linia est-siberiană, unde mica -burghezie a orașului își păștea vacile chiar sub privirea lui Lenin, cel din beton armat, și fiică a lui Vovik, fante de oraș, care la rândul său era odrasla lui Lifantiev, șef de partid în administrația locală, care, provenind din colhoznici, ajunsese și el în rândul oamenilor de anvergură
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Când am ascultat-o din nou la un concert, m-a surprins prin faptul că și-a pregătit o partitură de două pagini format A3, care conținea întreaga partitură de peste 10 pagini, la care din când în când își arunca privirea. Am întrebat-o de ce apelează încă la note (remarcasem că știa piesa pe dinafară). Mi-a spus că o inspiră mult scrisul meu și de aceea a redus partitura atât de mult, încât nu mai vede decât contururi, dar care
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
doctorale ți-ai orientat doctoranzii spre teme de cercetare ce vizează muzica românească, astfel conferind o mai mare vizibilitate peisajului cultural din țara noastră. Nu numai că nu ai pierdut dimensiunea românească, dar ai consolidat-o, proiectând asupra ei o privire dinspre occident. Cum sunt primite acțiunile pe care le întreprinzi de către colegii și studenții de la Oldenburg? V.D.: Extrem de pozitiv! Recunosc că am noroc: sunt interesați și își dau seama că face bine Universității. Cât despre temele pe care doctoranzii mei
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
folosite de el pentru exprimare. Cînd scria în franceză, Russo adopta postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în scriitură o distanțare cosmopolită. Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre melodia șoptită. Scrierile în limba franceză rămase în manuscris atestă o notabilă capacitate a lui Russo de a-și depăși epoca. Scriitorul ni se înfățișează întreg și fără fard în paginile franceze, ascunse privirii contemporanilor, sigilate cu două peceți, cu cea a limbii străine și cu cea a îngropării lor printre alte hîrtii. în acest prețios expolium, se găsește, de exemplu, primul jurnal intim românesc compus după toate regulile romantismului, intitulat Soveja. Deși nu
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
noi, dar și compozitorul a trăit emoția timpului, continuată apoi și în Suita de colinde. Mai îndepărtate de aceste amintiri, lucrările venite cu Sabin Pautza în valiza cu partituri adusă din “perioada americană” a muzicianului au propus, odată cu dirijorul, o privire mai puțin obișnuită asupra vieții ce a trecut. Oricum, existența fiecărui madrigalist este legată de un eveniment, mai vechi sau mai nou. Amănunte ne-au foat oferite de comentariul unei foste madrigaliste, Sorina Goia, acum redactor șef adjunct al postului
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
ce-și fac loc în suflet, care te fac să mai stai o lună, un an, doar pentru a mai simți emoțiile vârstei. ... spațiu ce-l lași în urmă pentru a păși în lume cu ambiție, speranță și încredere, cu privirea ațintită înainte, cu gânduri și planuri mărețe, oameni și momente care au dat sens acestor ani și de care te desprinzi, cu grabă, pentru a intra în viață și a demonstra că ai auzit și apreciat tot ceea ce ți-a
D by PAULA HU?LEAG () [Corola-journal/Journalistic/84102_a_85427]
-
de 2006 amintiri dragi cu 29 de glasuri. Atunci, din dreptul încrederii sau deznădejdii de a fi, se desprinde un vaiet sau un hohot, o lacrimă sau un zâmbet care depune mărturie despre sufletul de licean, cu trufia adolescenței, când privirea își caută vulturul pentru a străpunge cerul de vise. Avântându-se în abstractul devenirii, stăpân în țara clipelor și discipol pe tărâmul miracolului, surprins la răscruce, cu ochii halucinați de strălucirea speranței, călătorul prin școală, aflat la capătul unei cărări
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
și haină neagră - când era cald, haina era înlocuită de o jiletcă, neagră și ea, prinsă la spate în copci metalice -, cu trăsăturile feței severe, brăzdate de câteva dâre adânci, era un om de-o delicatețe infinită. Vorbea rar, iar privirea părea să urmărească peisaje accesibile numai lui, dintr-o lume neștiută. Am avut un șoc... cultural când, pe la cincisprezece ani, am văzut o fotografie de bătrânețe a lui William Faulkner. Asemănarea cu bunicul era atât de izbitoare, încât m-am
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
și lacuri și flori se revărsau toate culorile - cu somnul alături și o senină intimitate. pe stradă, minunea era o expresie a forței. pe stradă, zidul de lângă poarta aceea era tatuat cu tot felul de semne. ochii nu mai simțeau privirea și eu nu mai inventam soarele mâine - simțeam doar golul sălbatic dincolo de umbră, ca o umbră. Pe stradă, vântul întuneca aparențele pentru jocul măruntelor acorduri. ultimul soare trece și el și-n ochiul său de floare de piersic căutam frumosul
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
căutarea și coperta i-o schimb până unde nu pot ajunge și ceea ce este vechi devine și sfânt și-n paradisul astral ciungul își părăsește roata, zâmbind a răzbunare din rărunchi ca un trișor genial cu iz de aparență - cu privirea-n febră și lacrima orbită de cari la asfințit. între Soare și Lună (torțe-n vântul cosmic) glasul de tunet rămâne insondabil. Când latră un câine, dispare încrederea și înțelepții aceia cuceresc lumea cu diferite tehnici de imbecilizare. dar ce
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
degrabă dorită. Dincolo de gândul cumpănit de aparențe nodul în papură era o teribilă coincidență, eu împietream de spaimă fără vântul din larg și Cel-ce-a-înfrunzit-pădurea ar fi vrut să prelimin spiritul zicalei - adevărul crud să mi-l apropii. Atunci a-ncolțit ecoul privirii. Aerul mării îngreuna somnul eu eram atins de simboluri și golul anume îl simțeam alături - ca un ascet, într-un avânt mistic, incompatibil cu sine. Și nu știu dacă... în performanța estetică voi căuta o urmă de decență, să-mi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
de calitate. Etape ale participării senzitive, cu excepția stadiului celui mai înalt, fericirea, care are o dublă expunere: una senzorială și alta rațională. Fericirea e o dezvoltare absolută și nu relativă a plăcerii, înțelegând prin relativ virtutea în acțiunea cu privire la trebuințele necesare vieții, iar prin absolut pe aceea care se aplică numai frumosului și binelui. Deosebirea dintre plăcerea și fericirea de a asculta o muzică favorită constă și în aceea că plăcerea nu o poți cenzura, cel puțin pe
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
aceste fotografii nu sînt altceva decît o călătorie onirică vegheată de Silviu Purcărete. Îi simt încordarea și mirarea. Zîmbetul din mustață în accente și culori, în respirația ținută a Margaretelor, în somnul lor inocent și pervers, în viermuiala actorilor. În privirea devastatoare din toate ipostazele unei actrițe geniale: Ofelia Popii. Cel mai hăituit Mefisto pe care l-am văzut și l-am simțit vreodată. Fabulos. Cu fiecare fotografie îi însoțesc și eu transformările, parcursul incredibil pe care îl face în acest
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
în această piesă toate ideile și visele sau fantasmele sale referitoare la rădăcinile sau matricile vieții, ale sensibilității umane și ale limbajului muzical. Intitulat Svjatyj Bozhe, imnul pentru voci mixte (datând din 2006), n-ar avea, aparent sau la o privire superficială, nimic comun cu România. Numai că el este un imn bizantin la modul cel mai subtil al cuvântului, iar „slava veche” a textului său este și slavona celor mai pregnante culturi (scrise și vorbite) de până spre finele secolului
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
ușa, o vede pe soția lui tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor, cu sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat ușa? Ea îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea lucioasă. E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Pe drum mi-am aruncat pachetul de țigări într-o ladă de gunoi. Mă las de fumat. Se întreabă cum se poate gândi cineva să fumeze când stomacul e gata să i se verse. Janice îi aruncă, în sfârșit, o privire. - Și-ai aruncat țigările la gunoi? Sfinte Sisoe! Nu bei, și acum nici nu mai fumezi. Ce-ai de gând, vrei să ajungi un sfânt? - Ssst! A apărut marele Mouseketeer Jimmie, un adult, împodobit cu ditamai urechile negre și rotunde
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
continuate prin abordări aduse către timpul nostru. Sunt posibile trasee pe care încercăm să le conturăm. Nu există neapărat un început pornind de la ce spune artistul: „Tradiția este o zestre, un memorial al izbânzilor noastre pe plan sensibil”. Amintim asemenea priviri devenite imagini-sunete - Wagner - Melodie infinită, Verdi - Il Dio Verdi (versiune orchestrală a Cvartetului), Chopin - Chopin orchestral (piese celebre pentru un balet imaginar), Enescu - Omagiu lui Enescu, Perlea - Cvartetul devenit Muzică op. 10, dar și Tristia, In memoriam Ionel Perlea, - Stan
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
mai fi prin lume? Probabil, cu mulți s-a reîntâlnit și în lungile călătorii printre stele... Unii îi spuneau “maestre”, alții “dom’ profesor”, unul i-a spus „tata”, alții, „Made”. Așa va rămâne, ”al nostru Vasile SPĂTĂRELU”. Îmi deschid încet privirea,/ Vreau s-o arunc, dar ea ămi șoptește,/Gândurile moarte suna/ În tavernă se anunță/ LI-BER-TA- TE.” (Vasile Spătărelu, Clopotul) Al nostru Vasile Spătărelu (1938-2005) volum apărut la 75 de ani de la nașterea compozitorului, Editura PERFORMANTICA, Institutul Național de Inventică
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
se traduse imediat de ceilalți tineri ofițeri, care fac haz enorm pe socoteala generalului. Eu arăt inelul meu din deget, spunând că “gata, nu mai sunt liberă”. Mare regret pe general, care continuă să-și mângâie barba uriașe aruncându-mi priviri înflăcărate și bând ceai servit pe la toate stațiile, în ceainice enorme, de către chelneri din gările pe unde trecem. Polonezii sunt extrem de amabili cu noi românii, mai ales la vamă și la pașapoarte, unde nu știau cum să fie mai prevenitori
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
și lupte crâncene pe lângă Capitală până s-au putut retrage cu desăvârșire armatele lui Hitler. Armistițiul fiind încheiat, luptele încetară, iar armatele biruitoare începură să se scurgă prin diferite părți ale țării. Într-o dimineață lucram la pian. Aruncându-mi privirile spre geam, văzui trecând pe uliță un cortegiu straniu. Mulți călăreți în haine militare, în frunte cu altul care ținea în mâini un bici de piele de culoare roșu aprins. În urma călăreților uruiau căruțe și furgoane. Cortegiul era încheiat de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]