11,065 matches
-
o agenție din apropiere. Era fericită că soțul și copiii vor avea din ce trăi până luna următoare. Amabil, Mimo îi dădu telefonul său ca să-și sune soțul și copiii în țară. Știa că italianul o plăcea și încerca să profite cât mai mult de el dându-i în schimb doar speranțe. Totuși era conștientă că nu te poți juca prea mult cu focul, așa că hotărî ca treptat să nu-i mai acorde atenție. Peste câteva zile se trezi într-o
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
trebui să nu-ți dau nici un euro! - se revoltă Florica. - Poftim? - se încruntă doamna - Italienii se poartă urât cu mine! Astea nu-s condiții de trai! Mimo a vrut să mă violeze, iar baba e o nebună! - Proastă mai ești! Profită și tu cât poți de el! - Asta s-o faci tu! Eu sunt femeie cinstită! - Ești o proastă! Eu mi-am lăsat „omul” din România pentru un macaronar cu care o duc bine atâta timp cât îl „jupoi” de bani, - zise făcând
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
răspunse omul suit pe capră, el fiind primul care-l văzuse, ceilalți fiind întorși cu spatele, opintindu-se când trăgeau și împingeau de cadrul ferăstrăului. Prezența unei persoane străine îi determină pe cei trei lucrători să se oprească din treabă, profitând astfel de o mică și binevenită pauză. - Merge, merge? întrebă domnul Petrică, așa, ca să se afle mai mult în discuție. Blănile astea le făcurăți azi? Observ că sunt bine despicate și sunt destule pentru o zi de lucru! preciză el
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
acțiunea necoordonată a factorilor locali, lipsa cooperării politice și parlamentare, la nivel interjudețean finalizate cu propuneri legislative, atenționări ale guvernelor și ministerelor cu privire la situația județelor Moldovei, dar și existența grupurilor de influență extrem de active în alte zone geografice care au profitat din plin de pozițiile dobândite. Mai adăugați la acestea, promovarea inechitabilă a personalităților locale în structurile centrale, dar și absența cutumei de a promova în structuri centrale personalități din toate zonele țării, colmatarea serviciilor centrale cu reprezentanți ai grupelor de
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
douăsprezece zile de odihnă și relaxare cu doar optzeci și șase lei, fără cheltuielile de transport, căci restul era suportat de sindicate, în comparație cu ce cheltuim acum, pentru a petrece numai un weekend la munte, încep să regret că n-am profitat mai mult de acele facilități. După ce-am coborât de pe munte și am servit masa la cantina noastră, ne-am continuat programul cu o partidă de dragoste în sufocant de călduroasa noastră cameră, cu geamurile larg deschise. După-amiază, am hotărât
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat intrarea porții, iar tresăririle repetate și încordarea corpului îmi transmiteau că este gata de primirea oaspetului drag. Nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
mă mușca de buza superioară. Cine te oprește s-o faci? Abia aștept să văd cum o să procedezi, sunt cam mare și pot deveni sățios. Lasă, că știi tu ce vreau să spun! Și nu ai decât câteva luni, de când profiți de dulceața fructului lui Adam! Nu de Adam am eu nevoie, ci de tine ! Mulțumesc că ai specificat acest lucru. Eram atât de îngrijorat că te gândești în altă parte... Am simțit un ghiont ușor, în loc de răspuns la gluma mea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
fi putut avea și ai ales, cu nonșalanță, să dai cu piciorul: “De prea multe ori ajungi să prețuiești ceea ce ai avut, abia după ce ai pierdut deja acel ceva. Și întotdeauna, ratezi sută la sută din șansele de care nu profiți, din provocările pe care nu le accepți, din visele pe care nu încerci să le transformi în realitate. Ar fi păcat ca, atunci când vei găsi răgazul să privești în urmă, să regreți tot mai multe lucruri pe care nu le-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
întâlnești și pe cineva care îți acordă toată atenția și toată iubirea lui și mai ales te despovărează de grijile viitorului tău. - Cum îmi spun adesea. Atunci când te naști ți se oferă niște drepturi de care dacă nu știi să profiți, cursul normal al vieții tale capătă un destin pe care ai fi putut să-l eviți. Fiecare om are dreptul la fericire. Să poată fi o persoană veselă și mai ales liberă. Dar știu toți să-și gestioneze așa cum trebuie
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
cu psalmi și cântări de laudă și duhovnicești. Să discutăm lucruri care ne-ar stimula intelectul și ne-ar înnoi simțămintele umane dintre noi. Și asta indiferent de gradul de educație ori de vârstă și dincolo de preconcepțiile noastre. Cui oare profită faptul că ne spionăm și ne bănuim mereu unii pe alții? De ce vrem să-i controlăm pe alții? De ce, oare, suntem tentați să punem la îndoială mereu buna credință a celuilalt? De ce oare ne surprinde inteligența unora sau mereu îi
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
actuală. • Respectând proporțiile, și țânțarul este o ființă sângeroasă... • Unii suferă în tăcere mult mai evident decât alții. • Cel mai greu este să dovedești că n-ai făcut nimic. Prudența este mama înțelepciunii. Întrebarea e: Cine e tatăl?! Puteai să profiți de cunoștințele pe care le ai... Dacă nu te-ar cunoaște și ele pe tine. • Cine zâmbește nu moare de râs. • Erorile fine nu discută cu greșelile grosolane... Tu spui numai adevărul. De aceea, lumea nu te mai crede. • Râsul
APROXIMATIV & VEŞNIC ÎNDATORAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374743_a_376072]
-
în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie. A deschis poartă larg, domol, privind de jur împrejur, ținându-mă de mână, zâmbindu-mi de câte ori ne priveam unul pe celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit.Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie.A deschis poartă larg, domol, privind de jur împrejur, ținându-mă de mână, zâmbindu-mi de câte ori ne priveam unul pe celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
topită de dorință, i-am șoptit, privindu-l galeș și strângându-l cu repeziciune, de mâini: - Vreau să facem dragoste. - Știu; și eu vreau, a zis în timp ce deschidea portiera din față cu mâna dreaptă. M-am răsucit apoi spre mașină, profitând de spațiul creat anume pentru ceea ce avea să urmeze. - Ce femeie frumoasă ești! l-am auzit exclamând în spatele meu în timp ce-și plimba mâinile pe piciarele mele de jos în sus, ridicându-mi totodată fusta. - Ce bine e, Ovidiu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
răspuns eu pe un ton aproape jovial, gustând din plin aluzia ei. -Departe de cine, Natalia? De Ovidiu? De când este Parisul așa departe pentru tine? m-a interogat mătușa cu tenacitate, bănuind că el era cauza înțepenirii mele în capitală, profitând, că izbutise un pic să-mi schimbe atitudinea. - Mătușă! am apucat să pronunț, însă ea nu m-a lăsat să continui. -Natalia! La ce ți-ar folosi să rămâi singură în casă tot weekendul? Să-l jelești pe Ovidiu? Nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
limitate are ființa umană! De aceea mă fascinase acel adevăr sfâșietor ascuns în expresia “carpe diem”, redescoperit de curând, într-o pauză de elan, dar nu și de luciditate. Clipa este unicul “timp” ce-l avem, de care merită să profităm, ea pecetluind legătura dintre noi și faptele noastre. Îmi răsunau în minte vorbele mătușii ”timpul nu este de vânzare, căci dacă ar fi fost, mulți ar fi cumpărat secole...” Mda! Oare, ce ne dorim mai mult, un secol sau o
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputință de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie. A deschis poarta larg, domol, privind de jur împrejur, ținându-mă de mână, zâmbindu-mi de câte ori ne priveam unul pe celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
a personalității lui; oricum îl vedeam ca pe un zeu coborât pe pământ, special pentru mine, pe care nu vroiam să-l dezamăgesc. Îmi doream să fiu perfectă: frumoasă, senzuală, elegantă, înțeleaptă, pe scurt demnă de el. În ultimii ani, profitasem de vizitele la mătușa pentru a mă binedispune, căci acolo era leagănul copilăriei mele, iar privirea plină de iubire a mătușii mă liniștea, dându-mi sentimentul de “acasă”, mai mult decât orice alt loc din lume. Bineînțeles eram acasă și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
am zis eu entuziasmată de propunere. - Sâmbătă este Sfântul Dumitru, ziua onomastică a tatălui meu, a adăugat Ovidiu, absorbit de idee. - Super! am răspuns încântată la gândul că va fi o excursie cu inedită, de care îmi propusesem deja să profit din plin. Și astfel, în vinerea următoare plecam împreună la Urluiu, veseli, de parcă mergeam la Ibiza. - Pe la ce oră ajungem? întrebasem, în timp ce mâncam niște saleuri, luate în drum, căci la prânz dejunasem la restaurant cu niște clienți, comandasem o saramură
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
sat, pe un drum neasfaltat, îmi amintesc a trebuit să încetinim foarte mult, când în cale ne-a ieșit o turmă de oi. În ceas de seară, ciobanii urmau să le răvășească, înapoindu-le proprietarilor de drept, însă eu am profitat de tabloul bucolic, făcând câteva poze prin perdeaua de praf, care se ridicase în fața noastră. Am ajuns pe seară la Urluiu, sleită de oboseală, după o zi istovitoare în care alergasem între Tribunal, cabinet și Parchet, iar tot ce-mi
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
frichineau, ce mai, era exact stilul de ospăț care nu-mi plăcea, dar la care puteai să faci ce doreai, chiar să te furișezi să pleci, pentru că nimeni nu ar fi observat lipsa ta. Eu eram departe de Ovidiu și profitând de agitația generală, torturată de foame, mi-am pus în farfurie câteva felii de cașcaval, măsline și o roșie, observând, în timp ce mâncam, ce bine se integrase Ovidiu în liota veselă și cheflie de la Urluiu. Masa arăta ca un bufet suedez
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
era încă, sub efectul șocului, o împinse în mașină cu forța, apoi apucă levierul de sub scaunul posterior și se întoarse cu rapiditate de felină către prădătorii ce dădură înapoi surprinși de arma periculoasă, ce li se rotea deasupra capetelor. Bărbatul profită de acel scurt moment de confuzie, se aruncă la volan, încuie mașina din interior și demară în trombă lăsând în urmă un nor de fum și scântei. Lupii înnebuniți de foame și furie, urmăriră mașina o vreme, deși nu exista
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
Literatura > Proza > VULPE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Și-a câștigat porecla de Vulpe în mare parte pentru înclinarea sa, de a lua în bășcălie pe oricine avea ocazia. Aghiuță profita de defectul ăsta al lui și îl împingea mereu la păcate. Obiceiul lui de a zgândări mereu gunoiul din ochiul altora și de a le amărî zilele îi era caracteristic încă din fragedă copilărie. Acum când trecuse bine de anii
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
timp apare în pragul ușii Mița și-l strigă pe bărbatu-său: - Ghiță! Te uită Dumnezeu la gard? Vino să dai fân jos din fânar, pentru vite. Nu vezi că e noapte? - Ho, că vin acu! Ce strigi așa? Vulpe profită de situație și-i zise, cu un rânjet bășcălios, zugrăvit pe figură: - Mișcă-te și ajută femeia, trântore! Nu mai pierde vremea, să înjuri oamenii, care trec pe drum. - Lasă, că mai discutăm noi, mă banditule! Trântore ești tu, că
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
de a încălzi, zâmbea bucuros, înseninând nu numai natura, ci și sufletele oamenilor, copleșite de atmosfera sumbră a zilelor cu ploi nesfârșite. Era un sfârșit de săptămână îmbietor, și un început de decembrie promițător. Sâmbăta, Laura avea ore puține, așa că profită de această zi superbă și ajunsă acasă, nu zăbovi prea mult, și împreună cu Ioana, Ionuț, și bineînțeles bicicleta, își petrecură după amiaza în parcul copiilor, unde Ionuț învăța cu sârg să pedaleze. Și Laura, și buni, îl secondau de-o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]