4,129 matches
-
că tu erai o persoană care conta cu adevărat pentru mine. Cât de proastă am putut fi! Mergeam braț la braț și o ascultam, Încuviințând fără a ști cu adevărat ce anume Încuviințam, incapabil să-i spun că eu fusesem prostul, că ea nu avea nimic să-și reproșeze; nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu e o problemă. Cocaina În cantități mici te relaxează și berea ți se pare mai gustoasă. Asta Îți dă și poftă de mâncare și ajungi să-ți savurezi cina mai bine decât dacă nu luai nimic. Yazaki e un prost și mereu zicea că n-o să mai simtă gustul mâncării dacă ia cocaină Înainte, dar eu sunt de altă părere. La Început când venea cu Keiko, mereu se caza În camere de două mii de dolari pe noapte, la Plaza sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar trebui să se justifice? Să se justifice cei care fac pe alții să țipe sau cei care țipă, nu cei care își văd de grijile lor... Vechii mei prieteni se socoteau, fără îndoială, toți niște înțelepți, iar eu eram prostul. Și nu-mi iertaseră, probabil, că după ce eram prost mai aveam și tupeul să-i judec. Din punctul lor de vedere, poate aveau motive să se simtă jigniți, îndreptățiți să-mi întoarcă spatele. Nu-i condamnam. Cine s-a ridicat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au murit, dar nimeni nu este în afara primejdiei. Romancierul și Filozoful sunt întrebați în fiecare zi cum se simt; Actorul a fost consultat acasă, are o vânătaie mare sub unul din ochi. S-a zbătut când au venit infirmierii, un prost. Poate nici nu era treaz. Eroul chiar s-a bătut cu aceștia; pe el l-au internat. MAGISTRATUL. Doctorul spune că vindecarea celor spitalizați e aproape sigură. S-a intervenit la timp. Poate vor mai fi doi-trei morți. Față de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda mă-ti, nesimțitule! Dă-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă, stropiți-l cu apă! 101, Copou Canta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scămoșate, pătate cu urme de viață, dar tu numeri fără să te oprești și fără să-ți pese că lângă tine mai numără cineva. Ce spectacol! Stai la marginea vieții și privești moartea, fecundă, cu burta plină de secunde. Numai proștii consideră moartea o iapă stearpă și neîmblânzită, iar viața o înșiruire de virginități. Poți să-ți bagi pula în voie de câte ori ți se face de o futută, să o supui și să te supună la cele mai excitante orgii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu tampoane folosite. Le ascunzi după icoana Fecioarei 40 de zile, apoi le dizolvi în apă călduță. Bea prostul, îi intră pizda-n inimă și nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cadre? Ziariștii ăștia îi caută și în bârlogul ursului!" Turiști, fonduri, lume bună, istorie. Facem istorie, părinte stareț. S-a schimbat lumea, ne aliniem spre Vest, am intrat în Consiliul Europei, vom intra și în Uniune, în N.AT.O. Numai proștii se opun progresului, vin banii peste noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu îți deschide. Nu-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că v-ați gândit la ceva, spuse el jucându-se cu cotletele. Și se mai gândi la asta o vreme. Domnul Chawla stătea și aștepta. Nu izbucnise în râs și nici nu se apucase să strige sloganuri ca toți ceilalți proști pe durata întâlnirilor din ziua aceea. Livada ajunsese într-o stare jalnică și știa că și viața sa era în pericol, apropiindu-se de sfârșit. Deja fluxul de bani în contul de la bancă slăbise. Nu mai existau discuții, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
strângea cu putere geanta. Taxiul plecă. Violoncelistul intră În casă murmurând iritat, E nebună, nebună, nebună, singura dată când mă așteaptă cineva la ieșire ca să spună că am cântat bine, se nimerește să fie o scrântită, și eu, ca un prost, s-o Întreb dacă n-o s-o mai văd, să mă bag În belea cu mâna mea, sunt defecte care mai au și ele ceva respectabil, cel puțin demn de luat În seamă, dar Îngâmfarea e ridicolă, infatuarea e ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
maluri de lac umbrit. Treceai abia simțit, parcă-ai fi pășit prin somn... FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mă mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
reacție a lui va fi să-i spună acestui șantajist să se ducă dracului și să nu dea banii. Asta ar duce aproape sigur la arestarea lui. Reinhard e fiul meu, și ca mamă îl iubesc nespus, dar e un prost care nu pricepe deloc chestiunile pragmatice. Bănuiesc că indiferent cine e cel care mă șantajează, posedă o abilă cunoaștere a psihologiei umane. Înțelege ce simte o mamă văduvă pentru unicul ei fiu - mai ales o mamă bogată și foarte singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gașcă de incompetenți. E rău pentru ei, e rău și pentru dumneavoastră. Iar adevăratul motiv pentru care mă vreți înapoi nu e faptul că eu sunt un detectiv așa de bun, ci faptul că restul sunt niște detectivi așa de proști. Singurele crime pe care actualul Kripo e capabil să le rezolve sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu mâța în sac, și ochii i se îngustară: — Mă refuzi, Herr Gunther? — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
păcăleala lui Weisthor, atunci va fi cu siguranță înclinat să ridice acea protecție a poliției. Caz în care ar trebui să fiu de acord cu această poziție. Așa că trebuie să fim atenți cum ne ocupăm de asta. Himmler este un prost, dar este un prost periculos. Trebuie să-l demascăm pe Weisthor în mod neechivoc și în fața a cât mai mulți martori posibili. Făcu o pauză: Nebe? Reichskriminaldirektor-ul își mângâie nasul lung și aprobă gânditor din cap: — Nu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ajutor...“ șoptise la un moment dat. „Ajutor.” Acum Elsa intra în grădină, am zâmbit, așa cum se zâmbește lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora spre mare cu reflexe roz și m-am gândit că eram un prost. Trăiam o splendidă după-amiază din viața mea, trebuia să strâng aripile stânjenelii peste momentul acela de seninătate. S-a întors îmbrăcată cu costumul de baie de culoarea prunei și un prosop sub braț. Era încă incredibil de frumoasă, mai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întrebe ceva. Era obișnuită să fie amețită cu puțin, cu o privire care să îi trimită o imagine a ei, una oarecare. Da, va sfârși în brațele unui bărbat oarecare, ce o va lasa să se prăbușească în pace. Un prost care n-o cunoștea, care nu știa cât este de prețioasă, care îi ignora suferința. Ea se lăsa luată pentru a se amăgi că există încă, își întorcea capul pe pernă și plângea când el nu putea s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a născut copilul am tendința de a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau să mă faci pompier. Trei cârnați din ăștia de care-i plac lui H., scoici pentru mine. Într-o zi o să devin vegetariană. În ziua
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
salarii și de medicamente compensate... Bă, urlă șomaju-n noi și voi vorbiți de fotbal! Nu mai pot eu de grija lu’ Corpodean... Se aude din boxe La calu’ bălan, iar Sandu Își mai toarnă vin În pahar. Măcinăm vorbe ca proștii, iar țara se duce de râpă. Ne pieptănăm ca baba În fața oglinzii, iar țara e-n vâlvătăi. Să vină pompierii, inima să-mi stingă, fredonează Gore, În derâdere... Mai lasă, mă, țara, că nici să dormi nu mai poți, tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a mea Sandule, nu te mai văzui așa de amărât de când furăm la tata, În Oltenia, și s-a terminat vinul din butoi. Stăteai În tindă, pe scăunel, și oftai de ne ai făcut și pe noi să plângem... Ca proștii. Acu’, ce să vă zic eu, avea dreptatea femeia, mie mi se Înmoaie genunchii dacă n-am vin la cel mult trei metri de mine. Dar nu despre asta este vorba. Am mai vărsat o lacrimă și când n-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]