4,326 matches
-
în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îmbrățișând prea facil și necritic celebra aserțiune renană - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit din creșterea sa de o maladie mortală: „Fără această prejudecată, Cumont n-ar fi putut acorda o importanță atât de exagerată puținelor mărturii despre cultul oficial al lui Mithra” - cf. Wikander, op. cit., p. 24), Wikander consideră că acesta și-ar avea originea în zona danubiană, cu precădere în cea balcanică,fiind strâns legat de cultul „cavalerului trac”, iar cronologic, circumscris de perioada
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dumézil - cf. Didier Eribon, Entretiens avec Georges Dumézil, p. 157. Reverențele reciproce nu au lipsit aproape niciodată. Wikander i-a recunoscut grandoarea, Dumézil, intuiția sclipitoare, altfel spus bine venită, dar și trecătoare. Cu o singură, ciudată, excepție, în unul dintre puținele articole scrise în ultimele două decenii ale vieții sale, „Épopée et mythologie. Examen critique des récentes publications de Georges Dumézil”, RHR (1974), pp. 3-8 (cu referire în primul rând la Du mythe au roman. Le saga de Hadingus și Mythe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la fel sîntem îndreptățiți, citindu-i cărțile, numeroasele eseuri despre poeți și poezie, a-l considera și pe Virgil Ierunca. Criticul, apelînd la o zicere a lui Nietzsche, poate afirma: "am ales exilul pentru a spune adevărul", și este printre puținele conștiințe critice care nu s-au abătut nicicînd de la acest precept. Merită a fi prezentată omenia, cu atributele ei, așa cum le-a desemnat George Racoveanu și au fost consemnate în George Racoveanu și dușmănia onoarei: "iubire de străini, ținerea cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rasismului și celor pe care-i interesează prototipurile Birocrației". Hristos, cel care multiplică pîinea, vinul, peștii, este un Dumnezeu al bogăției, belșugului, al hranei și veseliei și unde se vede și se afirmă mai în plinătate ca la ospăț, printre puținele locuri unde omul se bucură "de bucuria altuia, ba și are nevoie de această bucurie: ospățul e cu atît mai frumos și mai izbutit cu cît toți cei de față sînt mai veseli. Ospățul este poate în chip paradoxal singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
hora este un simbol al nostru, al românilor. Am coborît jos, am făcut din toate lozincile acelea un mare foc de tabără, ne-am simțit foarte bine, a fost extraordinar. Vă spun: pentru prima oară în viața mea și pentru puținele dăți, în ziua de 15 noiembrie 1987 am fost liber". Vor fi arestate patru sute de persoane. Ancheta va fi extrem de dură, în maniera anilor '50. Mulți vor fi internați în spitale psihiatrice, alții vor primi ani grei de pușcărie bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Capitolul 1 În camera de cămin, Cristi își număra puținii bani rămași după ce-și luase o cămașă nouă și își satisfăcuse capriciul de a-și cumpăra și puțin tutun. I-a ordonat și i-a ascuns în sertarul noptierei, în cutia apei de colonie franțuzească, în spatele sticluței pe jumătate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și întinși dacă vrem ! Sigur, când Virginia i-a dus la teatru nu a luat biletele în plus, numai de ele nu-și mai amintise, dar lui Cristi i-a rămas de-atunci înfiripată în minte acea promisiune, unul dintre puținele lucruri care l-au încălzit în nopțile groaznice petrecute în marfar. Și de aceea poate, aproape de fiecare dată când avea să meargă la teatru în București, și rar scăpa vreo piesă, lua două- trei bilete în plus. Pe care însă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Pribeagu, de care nu mai știa nimic, căci i-ar fi telefonat numaidecât, chiar și după atâta timp, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să-i spună povestea dimineții lui. N-a mai repetat nimic atunci, a fost printre puținele zile în care niciun caiet nu a fost deschis și niciun disc pus la patefon. În schimb, a rugat-o pe doamna Apostolescu să meargă să cumpere pentru el câteva lucruri : o haină elegantă de blană, cea mai cochetă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că ea nu vă va trăda niciodată. Mi-e frică însă pentru dumneavoastră că veți înnebuni când nu veți mai avea pentru cine și unde cânta. Și Cristi a zâmbit, cu ultimele puteri, înainte să adoarmă. Și a fost printre puținele nopți, după atât timp în spatele frontului, când a și visat liniștit. A visat că era copil și taică-su îl ducea la prima lui zi de școală. Micuțul Cristian era cople- șit de eveniment și tremura de emoție, iar Gheorghe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o conducea nu se publicau atacuri la adresa politicienilor!, a fost, Încă o dată, marginalizat, iar revista sa, timp de vreo cincisprezece ani, decretată „proastă, plicticoasă, ne-vandabilă!”. Moara de zvonuri care funcționa formidabil, mai ales În deceniile dictaturii, ca una dintre puținele forme de Împotrivire la ucazurile absurde și anti-valorice ale stăpînirii, uneori În forme satirice, invocarea insistentă a lui Caragiale sau seria de bancuri cu Bulă - noi, vai, nu am fost capabili nici de o Împotrivire organizată, precum Polonezii sau Ungurii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Insist deoarece este de datoria mea, a noastră, cei care am fost martori și uneori eroi ai timpului, de a depune mărturie, de a „mărturisi” În cât mai deplină onestitate și curaj, chiar și față de propriul nostru trecut, față de nu puținele noastre erori, derapări, false entuziasme. Și, În orice caz, de a opri acel val de „nivelare” a tuturor cu „totul”, de aruncare la lada de gunoi a atâtor ființe care au rezistat, au creat valoare și solidaritate umană și națională
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care și-a cheltuit primul deceniu al carierei În România și care i-a adus nu numai notorietate, dar l-a situat pe unul dintre puținele locuri și extrem de prestigioase ale cuiva care luptă cu un sistem dușmănos, a-cultural, și pregătește talente, dar și un curent de idei, pentru revenirea la formele tradiționale moderne și la criteriile reale ale valorii În artă. Deși foarte tânăr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o va arăta, ca și caruselul nu rareori schimbător al gusturilor și mentalităților care, se pare, nu iartă pe nimeni, cu oricâtă aroganță sau siguranță de sine ai păși pe arena publică a creației, a expresiei individuale Într-una din puținele zone majore În care Îi este „permis” omului social și gânditor să fie, să se „arate”; să fie! Timpul, acest „timp al creației” mi-a jucat mie Însumi câteva feste; am vrut, am ambiționat, e drept, să ajung scriitor și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai celebră stradă bucureșteană și chiar, Într-o vreme, din Întreg sud-estul Europei.<endnote id="2"/> „Mogoșoaia“ fiindcă ducea spre palatul domnesc, iar „pod“, fiindcă era pavată, „podită“, cu bârne de stejar așezate transversal. Așa a arătat pavajul Bucureștiului, al puținelor străzi de altfel care erau „podite“, până spre mijlocul secolului al XIX-lea. Explicația stă În faptul că Bucureștiul nu avea piatră, În schimb avea lemn din belșug. Ceea ce frapează și astăzi la vechiul Pod al Mogoșoaiei, devenit În 1878
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu o Înfățișare cu totul alta, și mai ales cu alt spirit, cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii doar se duceau și se Întorceau de la slujbă. Nopțile, cu străzi cufundate În Întuneric, erau sinistre. Puținele restaurante Închideau devreme, iar orașul rămânea pustiu. Anii ’50, În plină teroare, Încă mai păstraseră ceva din vechiul București. La 1989 nu mai rămăsese mare lucru. Mai erau În primii ani ai comunismului meseriași sau restauratori care-și știau meseria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ajung într-un contact mult prea direct cu o vedetă de cinema. Fațada dezinvoltă și detașată pe care Mitchell o adoptase la Camden - răceala superioară, accesele boeme, Crăciunul în Nicaragua, tricourile Buzzcocks, băuturile stropite cu MDA, multiplele experiențe sexuale și puținele probleme sentimentale - toate astea fuseseră extirpate la el. Asta se datora, firește, vârstei, dar și imersiunii în viața suburbiei (erau o groază de bărbați de vârsta mea în Manhattan care își păstrau multe atuuri tinerești). Aventurierul sexual chipeș și arogant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de cultură. Numai Dvs. cunoașteți toată situația lui. Stând aseară singură În odaie, neavând ce face, am luat toate documentele și scrisorile și m-am uitat În ele. Știu cu câtă greutate le-a adunat de atâția ani și cu puțina sănătate care a avut o; ar fi păcat să se piardă fără urmă. Când era În viață, Îmi spunea mereu că dacă n-are să mai fie și am nevoie de un sfat, să apelez la Dvs., că sunteți un om
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prea a existat un postmodernism în literatura germană. S-a vorbit prin anii ’80 de postmodernism, dar s-a discutat mai mult la modul teoretic. Și cărțile care au apărut nu dovedesc o implementare a ideilor postmoderniste în literatura germană. Puținele titluri care există indică faptul că fenomenul a fost remarcat și la noi, dar nu are un rol decisiv asupra evoluției literaturii germane... În afară de tineri și fenomenul urbanist de care vorbeam, se poate observa o preocupare pentru istorie la scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dacă nu i-am fi abordat în drumul nostru, oamenii aceia s-ar fi comportat de parcă nici nu ne-ar fi observat. Kaliningrad este un oraș al războiului și oriunde mergi, te izbești de amprentele unei comunități victimizate. Una dintre puținele perle ale sale este mormântul filozofului Immanuel Kant, al cărui sicriu a fost zidit în peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare. Am jubilat realmente în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu biserica suprimată și capii ei azvârliți prin pușcării și la Canal, în plus fiu de „exploatator”, tatălui meu îi mai funcționau mica moară și presa de ulei din Lugoj. Ai mei fabricau ulei de floarea-soarelui, produs cartelat, una dintre puținele mici întreprinderi din România „naționalizată la sânge”, unde dispăruseră, înghițite de statul înfumurat, lacom și incompetent, nu numai marile și mijlociile fabrici, dar și micile întreprinderi de zece sau douăzeci de muncitori, ateliere etc., ca și mii de imobile dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un P. Dumitriu, sau alții care nivelează grosolan istoria și istoria literaturii, ea, creația, nu a fost doar „punctuală”, ca în excesiv de dura perioada stalinistă (un Moromeții, un Bietul Ioanide, Cronică de familie sau Groapa, ca să cităm doar realele, dar puținele texte care au ilustrat un deceniu și mai bine, sufocate, atunci, sub tone de maculatură și mai ales sub povara infectă a unei „critici de partid”!Ă, ci cărțile, textele valoroase au apărut grupate, numeroase, și au început să se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că „Ceaușescu a dat înapoi, nu e dracul așa de negru cum pare!” și că eu, de fapt, văzusem greșit, „de acolo, de la Paris”, înconjurat de spirite inflamate ca Țepeneag, Monica Lovinescu și soțul ei Ierunca și chiar de Eliade!... Puținii și apropiații mei prieteni care mă întâlneau sau mă primeau în casă evitau cu orice preț discuțiile asupra gestului, actului neașteptat al lui Ceaușescu din vara lui ’71, asupra urmările sale previzibile, ca și de a aborda actul meu unic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preocuparea pe care o am față de prezentul nostru, atât de ardent și de confuz, această „intersecție” a istoriei, pe care o numim Criză, ca pe o zeiță atotputernică și capricioasă, așa cum sunt zeii minori! Sigur, nu vom rezolva aici, cu puținele elemente pe care le deținem, această gravă preocupare, problemă, de care s-au ocupat în timp un Drăghicescu, un Eugen Lovinescu sau George Călinescu și care adeseori ne întunecă realmente orizontul nostru ideatic, falsificând nu rareori chestiuni stringente ale zilei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe sine însuși; tot urcând înapoi în timp, el uită să mai și coboare pentru a vedea ce se mai întâmplă pe drumurile lăturalnice ale ținuturilor sfinte în "alegra" dar nu prea frumoasa "noastră zi"*. Despre Isus ca personalitate istorică, puținele lucruri care se știu sunt consemnate în cărți. Pentru a descoperi istoria ce decurge din Isus, pentru a descâlci ițele intrigilor dintre nou și vechi, suntem nevoiți să cercetăm cu amănunțime cărări nebătătorite, departe de căile regale ale compilației. Un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]