KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...1170 >

29,239 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

pe toate la cină după aceea. — Nu. Ea scutură din cap. Nu putea risca să-l piardă acum și multe din fetițele lui Dunn vor fi mai drăguțe decât ea. — Mai bine ne Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-și beau cafeaua și Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
felinare. Clădirile gării nu erau decât un șir de barăci și nu exista peron. Un grup de ofițeri vamali În uniforme verzi se prezentară Între linii, Însoțiți de șase soldați. Nu păreau că se grăbesc să Înceapă verificarea. Se Îndreptau, râzând și vorbind, către vagonul de serviciu. Un șir de țărani stăteau și se uitau la tren, iar una din femei alăpta la piept un sugar. În preajmă se aflau mulți soldați care nu păreau să aibă ce face. Unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
așezându-se iar pe locul tare. Prietenul meu va apărea curând. Atunci ei or să fie cei speriați. E bogat, Înțelegeți? — Așa? spuse doctorul Czinner. — Da, și pe deasupra e și important. Conduce o firmă. Se ocupă cu stafidele. Începu să râdă: — Mi-a spus să mă gândesc la el de câte ori mănânc dalmațian. — Așa? — Da. Îmi place de el. A fost foarte bun cu mine. E cu totul altfel decât alți evrei. Ei sunt În general atenți, dar el... el este liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vameșii și m-au percheziționat. Mi-au luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat deja trabucul, se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
te voi ruga să-mi dai drumul“. Nu se adresa unei iubite. Cuvintele nu aveau puterea să aducă În memorie fața vreunei fete din anii săi pustii și dedicați politicii, dar i se arătară părinții lui, cu fețele Încrețite a râs, fără a mai fi intimidați de omul cel educat, de doctor, de cel aproape domn. Apoi, cu o voce ceva mai Înaltă, el cântă partea fetei. Glasul Îi era mai puțin aspru și s-ar fi putut să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai nevoie de cremă? — Liniște, spuse el. E ca să nu se audă ce fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Încă două minute, spuse Grünlich. — Este un străin cu o mașină În josul străzii. Caută pe cineva. Coral Își Împreună mâinile fără zgomot și spuse Încet: — S-a Întors după mine. Vedeți? Ați spus că nu se va Întoarce. Începu să râdă ușor și când dr. Czinner Îi șopti să se liniștească, ea spuse: — Nu-s isterică. Sunt doar fericită. Își dăduse de-acum seama că această Înspăimântătoare aventură avusese, până la urmă, și partea ei bună: Îi arătase că el ținea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șobolan. Zăpada din mână Începea să i se topească. Strigă iarăși și de data aceasta Îi răspunse o șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte, mâna ei atinse imediat baricada de saci. Coral Începu să râdă, dar se admonestă singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându-și că de data aceasta, pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
moarte, sub lumina albăstruie și pâlpâitoare a unei făclii făcute din ziar, fața doctorului era remarcabilă prin lipsa ei de umor. Probabil că, spre deosebire de majoritatea bărbaților, n-avusese niciodată o femeie. Dacă ar fi trăit cu cineva care să fi râs măcar puțin, se gândi ea, nu s-ar afla acum aici, În starea asta, nu ar fi luat lucrurile Într-atât de În serios, ar fi Învățat să nu se-agite fără rost, să lase lucrurile să treacă - e singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu domnul Savory. — Spune-le să-și amâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe care a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau din capetele lor mici și brunete ca niște păsări de casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întâlniră pe sub masă. Franțuzoaica se retrase, legănându-și șoldurile, și În scenă intră un bărbat ce veni din culise rostogolindu-se peste cap. Omul se ridică În picioare, Își scoase pălăria și spuse ceva În turcă, făcând pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se aplecă În față până ce ajunse cu fața lipită de picioare și rosti un singur cuvânt. Toți domnii turci râseră iar, și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se aplecă În față până ce ajunse cu fața lipită de picioare și rosti un singur cuvânt. Toți domnii turci râseră iar, și chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect. N-am putut Înțelege. — Aș prefera ceva sentimental, spuse Janet Pardoe. Am băut prea mult la cină. Sunt Într-o dispoziție sentimentală. — Ți-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

o pantă descendentă. Cel puțin, În felul ăsta, singura direcție În care poți merge este În sus. Adică, mai rău de-atât nu poate fi, nu? Mi-am tamponat ochii cu batista lui Lauren. Printre lacrimi, am reușit cumva să râd. — Nu fi obsedată de chestia asta, că o să strici totul. Lunile de miere sunt supraevaluate. Prea multă presiune. Sunt ca zilele de naștere. Se așteaptă de la tine să te trezești În fiecare dimineață entuziasmată, să te simți Îndrăgostită nebunește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că pot și eu să mă descurc singură cu așa ceva, oricât mi-ar lua până voi reuși. Și acum să te aud, țelul tău care e? Exista ceva care Îmi era foarte clar. — Vreau să fim precum cuplul Eternity, am râs eu. În secret, Întotdeauna sperasem că mariajul va fi exact ca În reclama Eternity: o splendidă ea, un el foarte atrăgător și o cantitate impresionantă de pulovere din cașmir de culoarea vaniliei. În măsura În care ar fi fost posibil, toată căsnicia mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Soți. M-am Încruntat la ea, cu un aer confuz. Lauren Îmi explică: — Știi tu, acele fete foarte rele care nu fac decât să alerge după soții altora. Devii conștientă de existența lor numai odată ce te-ai măritat. Termină! am râs eu nervos. —Să iei aminte! Că acum ai fost pusă În temă. Înotasem de-acum un tur complet și eram din nou În fața salonului. Tinsley ne-a făcut semn să intrăm. Vă așteaptă câte un mojito 1, strigă ea. —Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
neanunțate. Am Încercat să-mi iau un serviciu odată, să lucrez pentru Charlie Rose, dar abia dacă eram pe acolo vreodată, iar În cele câteva nefericite dăți când am fost la birou, dădeam tot timpul telefoane În interes personal. Am râs și, În timp ce râdeam, m-a cuprins un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc o lună de miere, de fapt. Dumnezeule, mă gândeam, sorbind din mojito, nu ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să-mi iau un serviciu odată, să lucrez pentru Charlie Rose, dar abia dacă eram pe acolo vreodată, iar În cele câteva nefericite dăți când am fost la birou, dădeam tot timpul telefoane În interes personal. Am râs și, În timp ce râdeam, m-a cuprins un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc o lună de miere, de fapt. Dumnezeule, mă gândeam, sorbind din mojito, nu ar fi trebuit să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
tot vorbim de soți, unde e al tău, Marci? am Întrebat-o, În Încercarea de a schimba subiectul discuției. Nu știu, Îmi zise. Nu părea să fie tulburată câtuși de puțin de această dezvăluire. —Marci, cum adică nu știi? am râs eu. Am uitat. —Marci! —Of, cine mai știe... Christopher probabil că e prin vreun loc oribil cum ar fi Cleveland, ca să vândă ceva. Ce mai contează? Chiar atunci apăru Lauren, patinând cu pricepere de expert pe podeaua de marmură, purtând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]