5,033 matches
-
râde ea țopăind În jurul meu. - Hai, domnu’ senator, să ne distrăm și noi. Mergem la mine. De fapt Andreea nu improviza, asta fusese una dintre variantele planului, avusese prea mult timp să se gândească, o vară Întreagă a tot copt răzbunarea. Leac mi-a explicat apoi că, dacă lucrurile mergeau strună, trebuia Încercată o răpire În toată regula, cu citirea rechizitoriului din dosarul pregătit de Andreea, cu mărturisirea crimelor, așa cum Îi povestisem eu că făcuseră Brigăzile Roșii cu Aldo Moro. Andreea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
murit abuzând de banii Celebrului animal, ci Încercând să-i folosească pentru o cauză dreaptă. O cauză pentru care noi n-am putut lupta până la capăt, dar am asistat la deznodământul ei fericit. Doar cei care sunt de părere că răzbunarea ei nu era Îndreptățită, că un om ca Pârvu ar trebui să fie lăsat la nesfârșit să facă rău, pot trage la finalul cărții o concluzie morală care să vicieze puritatea aventurii financiare a Celebrului animal. În rest, În ceea ce privește, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
uimesc. Foarte rar cunoști tinere domnișoare interesate de probleme militare, spune zâmbind misterios și insinuant ofițerul german. De ce? Doar pentru că suntem femei? răspunde Smaranda pe un ton de ironică persiflare. Fiți sigur domnule, ele pot să ațâțe ura, dorința de răzbunare, dar pot să le și îmblânzească, chiar domolească. Puteți vedea exemple nenumărate în legendele germane ale evului mediu. Țin să vă reamintesc "Cântecul Nibelungilor". Aici, nu Sigfried ori celelalte personaje masculine sunt principalele personaje ci pasiunea și voința femeilor. Brunhilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
evului mediu. Țin să vă reamintesc "Cântecul Nibelungilor". Aici, nu Sigfried ori celelalte personaje masculine sunt principalele personaje ci pasiunea și voința femeilor. Brunhilda este aceea care va cere moartea eroului iar Crimhilda va dezlănțui după uciderea iubitului ei teribila răzbunare ce va tulbura numeroase regate. Și nu tot femei sunt valkiriile, zeițele aflate în slujba puternicului zeu al războiului Wotan, ce ajutau sufletele războinicilor care mureau eroic să ajungă în Walhalla 44? Domnișoară Hagiaturian, aveți toate șansele pentru o carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucru, își adunase toți colaboratorii, spunându-le: "Domnilor, cunosc greșelile făcute în anii dinainte de 1940. Dacă atunci au fost posibile din motive pe care eu nu sunt în drept să le judec, acum toate acestea încetează. Corupția, abuzurile, actele de răzbunare vor fi considerate sabotaje și pedepsite conform legilor războiului." Și nu au fost doar simple vorbe spuse la investitură. Străbătea satele, ascultând, discutând cu țăranii, interesându-se în privința comportamentului jandarmilor și perceptorilor. Analiza cu atenție situația fiecărui reținut, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niciodată nu se crezuse capabil să-l resimtă altfel decât într-o totală contradicție cu nivelul conștiinței sale. Ura. O ură completă, intensă și acaparatoare, împotriva acelui trăgător invizibil. Rece și calculat, începe să caută cea mai potrivită cale pentru răzbunare, chiar dacă știe că în urma unui astfel de comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru dumneata. Poate tocmai de asta; ca să nu-ți fac vreun deranjament. Știi foarte bine În ce lume trăim. „Dumneata” sau „tu”, cum să vorbesc? RÎse și mă Îmbrățișă ca din uitări; mă sărută - era o demențialitate - o Îmbrățișai asemeni: răzbunare a timpului. Doamnei Pavel nu i se păru nimic nelalocul său. - Pleci, vorbii. Încet, Încet rămîn singur. - Dar mă Întorc. - Așa spun toți cînd pleacă. - La vîrsta asta nu se mai poate Începe nimic, Îmi răspunse. Dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
personajului central, dar cu originalitate și noblețe a abordării relației muzicale și teatrale, toți cei prezenți depășind conceptul de operă în concert prin comunicare, mimică, gestică. Astfel, Arnold Bezuyen a jucat un Mime contorsionat între simțul datoriei și dorința de răzbunare, cântul său, impecabil frazat, fiind depășit doar de expresiile faciale formidabile, teribile, grotești. Vocea sa a potențat sonoritățile aproape ireale ale unui Siegfried naiv, dar îndurerat și convingător atunci când smulge tatălui adoptiv mărturisirea despre originile sale, alert, agil și victorios
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Horia, greu de atribuit cuiva. Nici o informație nu se dă, iarăși, în ziar despre traducătorii lucrărilor prozastice apărute în "foiletonul" ziarului: Femeia ucigașului de Alexis Bouvier (de la nr. 4 pînă la nr. 92), Păianjenul de Maxime Villemer (nr. 118-124) și Răzbunarea unui fiu sau Din viața unui haiduc rus de Pușkin (nr. 126-155). În același spațiu, al "foiletonului", sînt găzduite și cîteva proze semnate de E. Herovanu, Ștefan Cruceanu și Gr. Manolescu (postum)16. Dintre colaboratorii enumerați mai sus, numai cîțiva
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
altfel va fi rău. Regele nu urmează, se întoarce prin Oltenia, e încunjurat de oastea ușoară a Țării Românești și scapă abia cu puțini oameni ca prin urechile acului în Ardeal. Stricatu-s-au poate prieteșugul pentru vecinicie prin acest act de răzbunare? Ba nu, căci doi ani după aceea încheie o nouă alianță cu același rege al Ungariei. În sfârșit această alianță îl duce pe Mircea din nou înaintea Nicopolei, unde în fața strălucitei oști creștine stătea Baiazid Fulgerul. După planul cuminte de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
plin de nouri grei. În aceste proclamații, dintre cari una din cele din urmă poartă titlul Moarte pentru moarte, se găsește esplicarea și justificarea uciderii șefului jandarmeriei. Dacă o credem, atunci fără cuvânt s-au atribuit acest act unei simple răzbunări pentru esecuțiunea lui Kovalski, răzbunare esercitată asupra unui nevinovat. Generalul Mezențof a fost condamnat la moarte pentru că a meritat-o el în persoană. în zilele prefectului capitalei Trepof el își permisese procedări crude și ilegale către diținuții politici și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceste proclamații, dintre cari una din cele din urmă poartă titlul Moarte pentru moarte, se găsește esplicarea și justificarea uciderii șefului jandarmeriei. Dacă o credem, atunci fără cuvânt s-au atribuit acest act unei simple răzbunări pentru esecuțiunea lui Kovalski, răzbunare esercitată asupra unui nevinovat. Generalul Mezențof a fost condamnat la moarte pentru că a meritat-o el în persoană. în zilele prefectului capitalei Trepof el își permisese procedări crude și ilegale către diținuții politici și a primit răsplătirea. Revoluționarii nu sânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dar faptul atentatului, izolat și restrâns la responsabilitatea morală a făptuitorului, și oricât îl dezaprobăm, el totuși rămâne un semn caracteristic al timpului, un simptom al unor cauze cu mult mai întinse și mai generale. Faptul nu are caracterul unei răzbunări private, al unei crime individuale, el e precursorul unei mișcări de discompunerea socială al căreia obiect e colosala împărăție slavă. Dar nu numai la Rusia e mărginită acea discompunere. Preste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor săi inamici. Prea ar fi fost frumos, prea vrednic de admirația viitorului să cază cu arma în mână ca un erou din oasele căruia răsare răzbunarea și viața ideilor; prea ar fi avut copiii tradiții mari despre părinții lor și prea aveau speranță în viitor. Nu. El trebuie să cază ca un laș, prin venin luat de bună-voie, prin abdicare de bună voie [de] la rolul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a evreimei strâns unite și solidare abia în săptămânile din urmă prin scrisorile multor oameni onorabili, cari mi-au exprimat sincera lor adeziune, dar m-au rugat cu multă insistență de-a tăgădui numele lor, căci nu se pot espune răzbunării evreiești. Dacă facem suma tuturor împrejurărilor {EminescuOpX 405} acestora atunci se esplică de ce o mare parte a presei noastre liberale nu are pentru escesele sumeției jidovești nici a zecea parte măcar din critica pe care o revarsă asupra oricărui caz
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Chiar totul e pierdut? mă întrebai. De unde pornisem? Da, îmi aminteam, din ziua când acceptasem să lucrez la deratizare, sub imperiul unei adânci căderi, al unui straniu gând de sfidare, al unei satisfacții asemănătoare celei pe care ți-o dă răzbunarea, al unei certitudini că pedepsești, condamni pe cineva, fiind vizitat de gândul că toți vor plăti și nu se vor putea spăla de disprețul meu, chiar dacă acum trăiesc ca vitele în pășune și pasc și li se pare că sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ocazie unică și nu trebuie s-o pierdem luând la repezeală o hotărâre, dictată de emoții. N-aș fi crezut că vei renunța la șansa vieții dumitale pentru un motiv atât de ridicol ca luarea revanșei. ― Nu mă gândesc la răzbunare, ci la supraviețuire. Supraviețuirea noastră. ― Nu m-ai ascultat. Ca singura supraviețuitoare a echipajului care a descoperit această specie, vei avea dreptul la un procent important din profiturile derivate din studiul ei și realizările consecutive. Acuzația care ți-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de curte, apoi de gardul dărâmat, de stradă, de soarele secționând jumătate din acoperiș. Călătoresc și astăzi pe bancheta din spate, strivit de valizele și tablourile bunicilor, urlând de groaza și ura și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria mea mă scutea de griji. Aveam un post călduț, de lector la Universitate, în care Statul investea anual o găleată de vopsea, cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
carton pe cotor.) La sfârșitul primăverii, abia se vânduseră cinci sute de exemplare; falimentul pândea, tipografia cerea banii. Încă lucid, Eminescu întreba de restul poeziilor, amenințând cu un proces. Poziția lui Maiorescu devenea pe zi ce trece mai șubredă. Drept răzbunare, în iunie 1884, a ticluit chiar el scrisoarea veninoasă prin care Eminescu era distrus. Ba chiar a pus-o în versuri și-a semnat-o: Macedonski , înainte de-a o împrăștia prin București. Foile volante, pe care, în cerneală verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sifon. Nimic nu durează însă la nesfârșit, nici măcar jocurile. Cu cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cina cea de Taină. Iubeam în schimb poveștile dure și reci cu planete îndepărtate și roboți inteligenți, veniți din viitor să lichideze mizeria umană a contemporaneității. Metalul mă liniștea, protezele care striveau carnea infectă și muritoare mă ajutau să simt răzbunarea. Când descopeream pe geamul din baie macaroanele lansate spre policlinică, căpătam certitudinea că invadatorii se-aflau deja printre noi, ca niște trifizi umezi și însângerați. Câteodată, mi-era și mie greu să disting între fantasme și adevăruri. Pactul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nivelul de kerosen până nu băteai cu mănușa în ele de trei ori. Străinul nu făcea parte din familie, cu-atât mai puțin din timpurile alea glorioase. Și totuși, acest Shakespeare digital mi-era prieten, vărsându-și trădarea, furia și răzbunarea cu iscusința neînțeleasă a lui Richard III. Povestea lui se dovedea curată și mincinoasă, exact ca gândurile mele. L-aș fi iubit ca pe-un frate, înainte să-l înjunghii. Așa arăta impostorul. L-aș fi extras din regatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă! Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care strigă răzbunare, e fățărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertate! Ardealul e românismul în restriște, e întărirea care depărtează vrăjmașul, e viața care cheamă viața! Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom ști să-l luăm și mai ales
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
un bun exemplu este reprezentat de insistențele lui Titulescu la adresa lui I. Gh. Duca în vederea scoaterii în afara legii a Gărzii de Fier, fapt care s-a petrecut și a avut ca rezultat asasinarea primului ministru și o creștere a dorinței de răzbunare a legionarilor la adresa ministrului de externe. Se știe faptul că ministrul de externe român „nu s-a vrut exponentul vreunui partid politic ci al țării întregi”110. Considerăm că această atitudine a lui Carol al II lea la adresa lui Nicolae Titulescu
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
sterpit", teritoriul cucerit rămând astfel o "țară pustiită" (p. 36). Teza exterminării dacilor va deveni marca înregistrată a Școlii Ardelene prin opera polemică a lui Petru Maior, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia. Căderea Sarmisegetuzei nu a potolit setea de răzbunare a romanilor, care au continuat să îi vâneze pe învinșii lor vrăjmași, "ca cu totul să concenească și să șteargă de pre fața pămîntului sămînța dăcească" (Maior, 1990, p. 14). Concluzia logică pe care o desprinde Maior din premisa exterminării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]