3,297 matches
-
al lui Carillo, societatea spaniolă nefiind încă total refăcută după trauma Războiului Civil, a represiunii și a dictaturii ce au urmat. Frica unei noi rebeliuni militare a ajutat partidul de stânga cel mai moderat la următoarele alegeri. Dar politica de reconciliere a lui Carillo a jucat un rol important în tranziția pașnică spre democrație. Curajul său personal din timpul încercării de lovitură de stat este și ea remarcabilă: a fost împreună cu prim-ministrul Suarez și ministrul apărării Manuel Gutiérrez Mellado, unul
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
civil era împotriva Marelui Duce. Această atitudine, în mod clar nu corespundea cu conceptul de autocrație a lui Vladislav, iar după acest episod s-a gândit să-i elimine pe frații săi de pe proprietățile lor. În 1145, părea posibilă o reconciliere între Marele Duce și Włostowic, după cum reiese din participarea la invazie a voievodului Włostowic, cu ocazia nunții fiului său. La începutul aceluiași an, Marele Duce, a decis să parieze totul pentru un joc de noroc: să-l elimine pe Włostowic
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
Poloniei Mari, adică Gniezno și Lalisz, care făcuseră parte până atunci din Provincia Seniorată. Imediat după aceea, Mieszko a reușit să recupereze vestul Poloniei Mari. Odon a fost împins spre sud de râul Obra. În 1182, a fost atinsă o reconciliere între tată și fiu. În timpul acestor evenimente, și pentru motive necunoscute, Marele Duce Cazimir cel Drept a rămas în pasivitate totală; datorită acetui fapt, Mieszko a avut ocazia să recupereze toate regiunile din Polonia Mare. Mieszko avea încă intenția de
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
alții considerau că tânărul prinț a primit întregul district Poznań și cetățile sale). Acordul dintre unchi și nepot a fost confirmat de Bula Papală emisă de Papa Honorius al III-lea pe 9 februarie 1217. A fost, de asemenea, o reconciliere oficială cu Arhiepiscopul Kietlicz, care a primit privilegiul de la Vladislav al III-lea, de a i de restitui veniturile de la mănăstirea din Łekno. Termenii de reconciliere din 1216 au durat mai puțin de un an. Atitudinea mândră și ambițioasă a
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Papa Honorius al III-lea pe 9 februarie 1217. A fost, de asemenea, o reconciliere oficială cu Arhiepiscopul Kietlicz, care a primit privilegiul de la Vladislav al III-lea, de a i de restitui veniturile de la mănăstirea din Łekno. Termenii de reconciliere din 1216 au durat mai puțin de un an. Atitudinea mândră și ambițioasă a Arhiepiscopului Kietlicz a descurajat susținătorii săi și au oprit amestecul său în afacerile Dinastiei Piast. Importanța sa a suferit o scădere continuă după înfrângerea politicilor Papei
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
a sa este capturarea lui Volodar (Wołodar) din Peremyshl (Przemyśl). Mai târziu, s-a căsătorit cu Maria, una dintre fiicele lui Sviatopolk II din Kiev. Pentru această căsătorie și aventura lui în Rus', el a fost comandat de către Biserică pentru reconciliere. I-a fost ordonat să construiască șaptezeci de biserici. Włostowic, un subordonat loial al lui Bolesław III, a avut relatii negative cu fiul lui Bolesław, Władysław II Exile, și mai ales cu soția lui, Agnes de Babenberg, care l-a
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
și căsătoria cu Maria i-a adus multă faima, această căsătorie a fost respinsă de către Biserica romano-catolică, care nu agrea alianțele sau căsătoriile cu persoane de credință ortodoxă. Włostowic a fost ordonat să construiască 70 de biserici pentru a demonstra reconcilierea. El a făcut acest lucru, fapt care a dus la denumirea unui nou tip de arhitectura romanică al bisericilor din Polonia ca "bisericile lui Dunin" (de la porecla lui Petru, Dunin). Căsătoria sa cu Maria, fiica unui conducător puternic, l-a
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
Christ" (Viața lui Hristos) (1874), care a avut o mare popularitate, și "Life of St. Paul" (Viața Sfântului Pavel) publicată în 1879. Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi, mai ales Viața lui Hristos. Farrar a crezut în reconcilierea universală și a crezut că toți oamenii ar fi în cele din urmă salvați, această idee promovat-o într-o serie de 1877 predici. Farrar a publicat Eternal Hope (Speranța veșnică) în 1878 și Mercy and Judgment (Bunătatea și dreptatea
Frederic William Farrar () [Corola-website/Science/330298_a_331627]
-
diferențelor de viziune și strategie - moderații erau incapabili să mobilizeze protestatarii în vederea dialogului, în timp ce radicalii erau nerabdători ca violențele să escaladeze, pentru a crea premisele unei abordări radicale. În acest climat tensionat, prințul moștenitor a anunțat implementarea unui cadru pentru reconcilierea națională, o măsură disperată pentru a încerca să aducă opoziția la masa negocierilor. În context, regele a anunțat într-un discurs televizat instituirea stării de urgență pentru o perioadă de 3 luni - aspect ce evidenția falia din interiorul familiei regale
Primăvara arabă în Bahrain () [Corola-website/Science/329081_a_330410]
-
Renascentist italian Sandro Botticelli executată între 1480 și 1482, localizată în Capela Sixtină, Roma. Pe 27 octombrie 1480 Botticelli, împreună cu pictorii florentini Domenico Ghirlandaio și Cosimo Rosselli, a pornit spre Roma unde a fost chemat ca parte a proiectului de reconciliere dintre Lorenzo de Medici, conducătorul "de facto" al Florenței, și Papa Sixt al IV-lea. Florentinii au început să lucreze în Capela Sixtină în primăvara anului 1481 împreună cu Pietro Perugino care se afla deja acolo. Tema decorațiunii este o paralelă
Ispitirea lui Isus (Botticelli) () [Corola-website/Science/329195_a_330524]
-
nu a avut ca rezultat copii. Patru ani mai târziu (în 24 august 1300), singurul fiu al lui Albert din prima sa căsătorie rămas în viață, Frederic, s-a căsătorit cu Elisabeta de Lobdeburg-Arnshaugk, fiica mamei sale vitrege; episodul marchează reconcilierea finală dintre tată și fiu. După cinci ani, la 27 iunie 1305, Apitz de Tenneberg a murit, la vârsta de 35 de ani. Moartea fiului său favorit a fost o lovitură teribilă pentru Albert, el nerevenindu-și niciodată după această
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
de bani, bancruta frauduloasă și trafic de influență, fără a-l informa pe președintele țării. Didi Sfiosu îl sfătuiește pe președinte să ceară eliberarea lui Dându, care dispunea de acte compromițătoare, pentru a opri astfel luptele politice. În semn de reconciliere, primul ministru organizează o vânătoare la care sunt invitați Dându, senatorul de la partidul de opoziție și generalul Dorobanțu. Pompi îi convinge pe senator și pe jurnalistul Ionel Iancu (Marius Florea Vizante) să treacă în slujba partidului aflat la putere, în timp ce
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese proscris de către Barbarossa. Reconcilierea dintre Henric al VI-lea și Henric Leul a avut loc în martie 1194 la castelul Tilleda. De altfel, Henric al VI-lea își dorea reglementarea conflictului cu Welfii din Germania, astfel încât să aibă parte de liniște în imperiu și
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
acest sens la compromisuri morale, în timp ce tânărul său tovarăș luptă să salveze o valoare morală și prin aceasta însăși viața. Odată cu încheierea experienței crude ce i-a adus împreună, cele două personaje se despart, fiecare urmându-și propriul drum. Nici o reconciliere între cele două destine nu este posibilă. Darie suferă o maturizare dramatică ca martor al ororilor războiului și al dezumanizării oamenilor, cristalizându-și un ideal moral și începând un drum ascendent, în timp ce Diplomatul își continuă drumul descendent către propriul infern
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
care are drept scop examinarea și clarificarea unor probleme care nu se încadrează în sfera patologicului, ci sunt legate de situații comune de viață, dileme morale, crize existențiale prin lipsa sensului sau scopului vieții, conflicte etice la locul de muncă, reconcilierea experienței prezente cu credințele anterioare, anxietate legată de schimbarea locului de muncă, confruntarea cu ideea morții proprii sau a celor apropiați și altele. Deși este o profesie relativ nouă, câștigă popularitate pe zi ce trece, dovedindu-se utilă mai ales
Consiliere filosofică () [Corola-website/Science/329431_a_330760]
-
țara a fostului suveran, astfel sfârșindu-se exilul. Fiica cea mare a regelui, principesa Margareta, se căsătorește în 1997 cu actorul Radu Duda, un fapt controversat, speculându-se că Duda are relații cu fosta Securitate. După 2000, are loc o reconciliere a fostului suveran cu Ion Iliescu, fiind criticată apropierea Casei regale de Partidul Social Democrat. În 2003, Mihai îi înmânează prim-ministrului Adrian Năstase un premiu din partea unei reviste tabloide. Regele dobândește în natură conacul de la Săvârșin și apoi alte
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
țara într-un „război extern total” datorită planurilor fasciste pentru includerea Spaniei într-un viitor Imperiu Italian dar și pentru mobilizarea populației pentru război și crearea unei așa-zise „culturi războinice”. Victoria din războiul din Etiopia a dus la o reconciliere în relațiile germano-italian după ani de tensiuni. Ca urmare, Italia și Germania au semnat un tratat de asistență mutuală în octombrie 1936. Mussolini a numit acest tratat „Axa Berlin-Roma”, axă în jurul căreia avea să evolueze Europa. Tratatul a fost un
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de la Efes (431), Calcedon (451) și Constantinopol (680-681) erau încă departe de a fi clarificate atunci cand creștinii din Liban au avut de înfruntat un pericol extern: năvălirea arabilor musulmani. Din acel moment, comunitățile creștine rar au mai găsit prilejurile necesare reconcilierii, strădaniile lor fiind îndreptate către păstrarea credinței într-o lume islamică în expansiune. Astfel, s-a ajuns la o divizare locală a Bisericii în comunități maronite, melkite, armene, monofizite și nestoriene. Dintre acestea, unele au supraviețuit până astăzi, altele au
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
conții de Nevers. Guillaume al IV-lea a sprijinit forța cu care preotul Léthard i-a silit pe călugării din abație să caute refugiu și să o abandoneze. În 1166, regele Ludovic al VII-lea al Franței a intermediat o reconciliere între Guillaume al IV-lea și Guillaume de Mello, abate de Vézelay. În 6 ianuarie 1167, monarhul a participat la ceremonia de reconciliere. Ca ispăsire a pedepsei pentru presupusele sale nelegiuiri față de Biserică, Guillaume a trebuit să participe la deplasarea
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
refugiu și să o abandoneze. În 1166, regele Ludovic al VII-lea al Franței a intermediat o reconciliere între Guillaume al IV-lea și Guillaume de Mello, abate de Vézelay. În 6 ianuarie 1167, monarhul a participat la ceremonia de reconciliere. Ca ispăsire a pedepsei pentru presupusele sale nelegiuiri față de Biserică, Guillaume a trebuit să participe la deplasarea către statele cruciate. În 1168, cronicarul Guillaume de Tyr consemnează sosirea contelui de Nevers în Ierusalim. El a murit la puțină vreme după
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
unde, potrivit celor afirmate de el, a fost adoptat de un trib de comanși), Aimard a revenit la Paris, în 1847 - același an în care sora sa vitregă, ducesa de Choiseul-Pralin, a fost ucisă cu brutalitate de către nobilul ei soț. Reconcilierea cu (sau recunoașterea de către) familia lui biologică nu s-a întâmplat. După ce a servit pentru scurt timp la Garde Mobil Aimard a plecat din nou pe continentul american. De data asta a fost printre cei 150 de mineri angajați de
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
maestrul). În constituirea conștiinței spirituale a "noului Said" scrierile maeștrilor Naqshbandia au avut un rol important, deși gîndirea sa diferă semnificativ de tradiția acestui ordin. Spre exemplu, ordinele sufite subliniază cultivarea interioară a sinelui, în timp ce Nursi consideră de maximă importanță reconcilierea credinței cu rațiunea și exigențele moderne: „Viitorul va fi decis de rațiune și știință. Interpretarea coranică, ce abordează problemele în lumina rațiunii și a științei va modela viitorul”. În pofida influenței evidente la care a fost expus din partea diverselor ordine sufite
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
-i pe francezi și pe armatele scoțiene să se întoarcă acasă. Pacea dintre [[Henric al III-lea al Angiei]], prințul francez și Alexandru a fost încheiată prin Tratatul de la Kingston, pe 12 septembrie 1217. Diplomația a consolidat și mai mult reconcilierea prin căsătoria lui Alexandru cu sora lui Henric, Ioana a Angliei, pe 18 sau 25 iunie 1221. Forțele roiale au zdrobit o revoltă în Galloway în 1235. Cele două regate scoțiene și engleze și-au stabilit disputele în 1237, prin
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
nici că evreu, nici că creștin, ci că strămoș comun atât al acestora, cât și al musulmanilor.Aceasta evoluție a fost determinată și de schimbarea relațiilor lui Muhammad cu tribul Quraysh și cu Mecca.A avut loc un fel de reconciliere a intereselor.Negustorii din Mecca riscau să își piardă alianțele cu căpeteniile tribale și controlul pe care il exercitau asupra comerțului, iar în oraș numărul de adepți ai islamului era tot mai mare și o înțelegere cu noua putere ar
Qibla () [Corola-website/Science/331125_a_332454]
-
război mondial între Occident și islam . Această ideologie maniheistă reprezintă o variantă simplificată a mitului ciocnirii civilizațiilor care stă la baza cunoscutelor cercetări ale lui S. Huntington . La polul opus al acestei retorici belicoase se află tentnația unui multiculturalism al reconcilierii neproblematice dintre democrație și islam. Conform acestei ideologii, fundamentalismul islamic este exclusiv responsabilitatea puterilor Occidentale, iar circumspecția legată de anumite elemente ale islamului este numai rezultatul unei mentalități imperialiste occidentale incapabile să se dezbare de ”orientalism” (Edward Said). Aceste două
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]