KorAP: Find »[drukola/base=redare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...139 >

3,457 matches

Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666

de bază al viabilității inovației lingvistice, în alte condiții, creația individuală rămînînd la nivelul unui simplu fenomen trecător și nesemnificativ pentru viața limbii. Pe de altă parte, caracterul "alogic" al limbii, stipulat de Vossler, trebuie admis numai în formularea că redarea noțiunii prin cuvînt se face într-o manieră prelucrată de structura limbii, această structură adaptînd desemnarea din perspectiva semnificației. Neohegelianismul în interpretarea limbii Prin neohegelianism se înțelege un curent de gîndire care are la bază ideile dezvoltate, la începutul secolului

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
5) lumea imaginată (fundamentată pe imaginație și exprimată prin imagini), corespunzătoare stilului beletristic. Sub raport gnoseologic, determinarea stilului funcțional privește tipul de cunoaștere, care poate fi empiric sau rațional, perspectiva din care este privit segmentul cosmic vizat și maniera de redare lingvistică a lui. Dimensiunea cultural-istorică are în vedere statutul stilului în evoluția culturală a vorbitorilor unei limbi, momentele de apariție și nivelul de specificitate al profesiunilor care duc la delimitarea stilurilor. În mod firesc, cea mai însemnată este dimensiunea lingvistică

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
puțin numeroase. Pe de altă parte, în compartimentul sintaxei, un element nou nu scoate din uz pe cele care l-au precedat și, de aceea, în același stadiu al limbii, dar cu frecvență diferită, se întîlnesc mai multe posibilități de redare a aceluiași conținut, încît propoziția bimembră nu a eliminat-o pe cea monomembră, hipotaxa nu a produs dispariția parataxei etc., iar apariția de noi raporturi și funcții sintactice a condus la rafinări (stilisti-ce), iar nu la substituții propriu-zise. În cercetarea

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
al grupului, conține ca element constitutiv forma abstractă a sunetelor limbii proprii acelui grup, concretizîndu-se prin aceasta atît ca formă a coeziunii grupului, cît și ca formă a distinctibilității lui de alte grupuri. În mod similar, la nivelul sintaxei, prin redarea deseori deosebită de către fiecare limbă a structurilor de adîncime (cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice, dar realizată prin mijloace lexicale în limba

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
structurile sintactice și textuale urmează același model cu formele judecății și ale raționamentului. În legătură cu primul aspect, se remarcă mai întîi lipsa de echivalență între numărul semnelor lingvistice și numărul noțiunilor, fapt evident prin existența sinonimiei, a mai multor semne pentru redarea aceleiași noțiuni, și a polisemiei, a unui semn pentru mai multe noțiuni. Cu toate acestea, la fel ca noțiunile, semnele lingvistice organizează formal cunoașterea asupra realității, fiindcă nu desemnează obiecte singulare, fapte izolate, ci clase și concepte, ca urmare a

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
funcției denominative) neexistînd raportarea la adevăr și la fals, cum presupune logicitatea propriu-zisă. Abia în actele de vorbire se afirmă sau se neagă ceva, se exprimă deci gînduri. Dar, fiindcă vorbirea omenească trebuie să îndeplinească nu numai o sarcină logică (redarea gîndurilor), ci și o sarcină socială, care depinde de condițiile specifice comunității lingvistice, nu există nici de data aceasta o corespondență de unu la unu între formele gramaticale și cele logice sau între categoriile gramaticale și cele logice, deși existența

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
destinată aflării modului în care limbile detaliază, prin denumirile lor, componentele realității. Această metodă nu a avut însă o întrebuințare extinsă, deoarece interesul pentru cuvînt ca unitate structurală a limbii a lăsat în plan secund rolul cuvîntului ca mijloc de redare prin limbă a obiectelor și fenomenelor lumii înconjurătoare. S-a putut constata astfel un alt fenomen, și anume, faptul că, de fapt, numele, care reprezintă fapte de limbă, au o evoluție relativ separată în raport cu realitatea, astfel că evoluția cultural-lingvistică a

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
și nu poate justifica tot ceea ce apare în vorbirea concretă, deoarece se vorbește despre lume nu numai prin intermediul limbii, ci și cu însăși cunoașterea lumii 302, iar această cunoaștere este în perpetuă schimbare și dezvoltare. În plus, chiar în cazul redării unor situații relativ stabile, transparența dată de semnificația elementelor unei structuri nu este suficientă pentru interpretarea ei concretă și, de aceea, este necesară cunoașterea lucrurilor (prin desemnare), încît structuri precum pahar de apă, moară de apă, șuvoi de apă, realizate

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
acestei dispute, s-au emis atît opinii extreme, prin care se neagă orice posibilități ale traducerii de a reda trăsăturile originalului, cît și opinii nuanțate, care nu contestă asemenea posibilități, dar relevă și faptul că nu se poate realiza o redare perfectă a originalului prin textul tradus. Există prin urmare la nivelul teoriei culturii (culturologiei) o problemă a încrederii și a îndoielii, care vizează relația textului tradus cu textul original, tipul raportului care este între ele și regulile ce trebuie respectate

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
a încrederii și a îndoielii, care vizează relația textului tradus cu textul original, tipul raportului care este între ele și regulile ce trebuie respectate în procesul transpunerii 317. Problema aceasta poate privi traducerea în general sau diferite cazuri particulare de redare a textelor redactate într-o limbă cu mijloacele altor limbi. Textul tradus este rezultatul unui proces, al activității de a traduce, și, atît el cît și acest proces, pot fi denumite prin cuvîntul traducere, încît există o traducere-activitate și o

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
aibă naturalețea unei compoziții originale. Din perspectiva teoriei generale a comunicării verbale, traducerea este unul dintre cazurile particulare prin care se realizează receptarea și transmiterea de informații. În cadrul acestei teorii, s-a stabilit, pe de o parte, că nu există redări identice pentru aceeași stare de lucruri și, pe de altă parte, că nu există receptări identice pentru același mesaj, pentru că atît cel care emite un mesaj cît și cel care îl primește îl particularizează. Un aspect al comunicării este acela

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
Pe acest făgaș se înscrie și traducerea propriu-zisă, cea interlingvistică, care presupune transpunerea unui text în altă limbă decît cea în care a fost realizat inițial și, prin aceasta, trecerea lui din spațiul unei culturi în spațiul alteia. Diferența între redarea intralingvistică și redarea interlingvistică (aceasta reprezentînd traducerea propriu-zisă) este că în primul caz decodificarea și recodificarea se produc în aceeași limbă, în cel de-al doilea, decodificarea este într-o limbă, iar recodificarea în alta, prin transferul dintr-un cod

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
se înscrie și traducerea propriu-zisă, cea interlingvistică, care presupune transpunerea unui text în altă limbă decît cea în care a fost realizat inițial și, prin aceasta, trecerea lui din spațiul unei culturi în spațiul alteia. Diferența între redarea intralingvistică și redarea interlingvistică (aceasta reprezentînd traducerea propriu-zisă) este că în primul caz decodificarea și recodificarea se produc în aceeași limbă, în cel de-al doilea, decodificarea este într-o limbă, iar recodificarea în alta, prin transferul dintr-un cod lingvistic în altul

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
construi discursul într-o limbă, dar el are și particularitatea, la fel ca textul literar, de a fi intens particularizat de la un autor la altul și în traducere se pune, pe lîngă problema găsirii corespondențelor dintre limbile implicate, și problema redării manierei de a scrie a filozofului. De aceea, așa cum stilul originalelor este diferit, tot diferit va trebui să fie și stilul transpunerilor din Kant, Hegel sau Nietzsche, de exemplu, deși toți au scris în limba germană. Fiind o construcție teoretică

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
aceste curente și sisteme în măsura în care textele care le conțin sînt transpuse în limba lor, iar problemele care apar în procesul traducerii sînt legate în primul rînd de terminologie, atît sub aspectul denumirilor pentru categoriile filozofice, cît și sub acela al redării noțiunilor structurate pe terenul diferitelor doctrine și concepții. Termenii vechii filozofii grecești au fost preluați însă în mare parte de limba latină și apoi de limbile europene moderne, încît mulți dintre ei au devenit cuvinte internaționale, fie că se folosesc

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
le releva prin intermediul altei limbi. Unul dintre aceste mijloace ar fi perifraza (sau, chiar, definiția), ceea ce presupune în fapt explicarea conținutului, iar nu traducerea propriu-zisă, încît textul tradus primește trăsături de organizare mult diferențiate în raport cu originalul. Un alt procedeu pentru redarea unor termeni filozofici care nu au echivalent în limba-scop este calchierea, adică îmbogățirea cuvintelor din limba-scop cu semnificații noi, atribuite pe baza modelului cuvintelor din limba-sursă, care au aceste semnificații alături de altele, ce se regăsesc și la unele cuvinte din

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
cuvîntului glosat, avînd și posibilitatea de a afla care este termenul din original. În sfîrșit, atît termenii cît și anumite pasaje pot primi explicații în textul tradus, prin note și comentarii, astfel încît traducerea devine și o hermeneutică a originalului. Redarea unor noțiuni în textul tradus se poate realiza și prin preluarea termenilor din limba-sursă și integrarea lor în sistemul lexical al limbii-scop, realizîndu-se astfel împrumuturi lingvistice, a căror frecvență este, de altfel, destul de mare în cazul terminologiilor ce reprezintă de

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
Kant, ci și pentru că a putut oferi sugestii și mijloace traducătorilor ulteriori. Spre deosebire însă de traducerile de la 1930 și de la 1969, care au fost definitivate, acest text nu prezintă o formă definitivă și, de aceea, conține unele inconsecvențe în redarea termenilor și în organizarea sintagmatică, însă prin aceasta este mai relevant în ceea ce privește soluțiile avute în vedere de traducător. Se poate astfel realiza o instructivă comparație între aceste soluții și ceea ce s-a propus în traducerile de mai tîrziu. Printre altele

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
exemplu, că termenul compus Urteilskraft din originalul kantian este redat de Eminescu prin sintagma numitoare putere de judecată, în tradiția instituită de A. T. Laurian, S. Bărnuțiu și T. Cipariu, care foloseau în paralel și denumirea putere de judecare. Această redare antrenează vechi cuvinte românești, așa cum în termenul german se combină elemente indigene, și reproduce structura acestui termen, încît se poate susține că este o traducere fidelă a lui. În versiunea din 1969 însă, compusul Urteilskraft este redat prin judecată, așa cum

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
însă un echivoc, deoarece acest termen este consacrat de logică pentru a denumi actul judicativ, care este altceva decît facultatea. De aceea, traducerea în românește a lucrării Kritik der Urteilskraft, publicată în 1981, poartă titlul Critica facultății de judecare, preferînd redarea germanului Kraft prin împrumutul neologic facultate, care nu are același statut ca putere în raport cu limba istorică, dar care, din punct de vedere semantic, este acceptabil. În textul original, se întîlnește propoziția: Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
valabilitatea textului filozofic tradus, măcar în sensul că acesta stă mereu sub zodia incertitudinii sau că uneori este modificat în procesul traducerii și, deci, tradus inadecvat. Aceasta însă nu ar fi corect, deoarece asemenea chestiuni de amănunt nu pot prejudicia redarea originalului în traducere, dacă semnificațiile acestuia se regăsesc în ea, indiferent sub ce formulare. Trebuie avut în vedere faptul că, avînd încă din faza originară un specific, textul filozofic pune în fața traducătorului, alături de exigențele de echivalare corectă a faptelor de

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
dacă semnificațiile acestuia se regăsesc în ea, indiferent sub ce formulare. Trebuie avut în vedere faptul că, avînd încă din faza originară un specific, textul filozofic pune în fața traducătorului, alături de exigențele de echivalare corectă a faptelor de limbă și de redare particularizată a unui mod individual de a interpreta realitatea, imperativul de a sugera acest specific inițial și, de aceea, în cazul textelor esențiale ale culturii universale, realizarea mai multor traduceri constituie un exercițiu fertil spre o adecvare tot mai pronunțată

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
subiectul nu este original, în măsura în care maniera sa de a se exprima este o invenție. Prin urmare, nu este necesar ca poetul să inventeze idei filozofice, dar, ca să fie într-adevăr poet, este absolut necesar să inventeze o nouă manieră de redare a ideilor și aceasta explică de ce în literatură s-a creat o tradiție în a relua subiectele, fiindcă în acest domeniu elementul de fond este exprimarea iar nu noutatea subiectului, care poate fi unul întîlnit și la alții, dar căruia

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
ale filozofului, atît sub aspect rațional, cît și sub aspect sentimental-participativ, încît ambele au reflexe însemnate în forma pe care o primește discursul în care se dezvoltă gîndirea filozofică. Dacă este o realizare voit individuală, filozofia este în mod evident redarea unui punct de vedere propriu, atitudinea fiind o formă de manifestare conștientă prin afirmarea și susținerea (fermă) a unei opinii, a unei poziții. În acest mod, cel care comunică și transmite ceva, transmite (implicit sau explicit) și atitudinea sa, se

Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]