17,529 matches
-
mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale, așadar opune semantica referențială (înțeleasă ca studiu al semnificațiilor a posteriori, adică izvorât din referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale, așadar opune semantica referențială (înțeleasă ca studiu al semnificațiilor a posteriori, adică izvorât din referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților în anumite efecte de sens. Pornind de la ipoteza unei productivități a semnificanților, Baudelle observă că numele propriu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Amintindu-l pe Balzac care vorbea despre eroii lui ca despre "niște cunoscuți din viața reală" caracterizați printr-o serie de însușiri, cea esențială fiind cea a numelui, criticul afirmă că numele propriu este asociat cu purtătorul lui (așadar cu referentul), "fiindcă asociația nu se face cu o noțiune generală, ci cu o imagine sau cu un complex de imagini de la o singură ființă concretă"132. "În creația artistică, unde ființa creată nu poate crește în concepția artistului fără un nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Carmen Vlad, și Emma Tămâian: dacă prin valoarea semnică originară a numelor proprii se produce semiotizarea textului poetic, prin valoarea simbolică a acestora are loc o desemiotizare (deoarece se obliterează convenția primară). Resemiotizarea poetică se realizează datorită instituirii "unui referent al numelor proprii în spațiul textului, prin noi convenții referențiale impuse intradiscursiv" 153. În studiul Numele propriu în dimensiunea sintactică a textului, Carmen Vlad și Emma Tămâian abordează numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
contextului din convingerea că numele propriu se configurează în text, adăugând caracteristici variabile unor constante cu care vine din limbajul curent 159. Calitatea sa de termen contextual este întărită și de faptul că receptarea corectă a sensului numelui și depistarea referentului presupun o trimitere înapoi, la o situație cunoscută atât de emițător, cât și de receptor, la cunoștințele comune ale interlocutorilor 160. Pornind de la afirmațiile lui Carmen Vlad și ale Emmei Tămâian referitoare la relațiile numelui propriu cu elementele textului literar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Grivel (personajul ca "nume înzestrat cu calități" sau "calități legate prin nume"), Derrida (denominația și "ilizibilitatea" numelui propriu)162. Remotivarea simbolică a numelui propriu prin inserția în text este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a), despre care vorbesc Carmen Vlad și Emma Tămâian. Această motivație de natură estetică, fonetică, etimologică, simbolică, uneori chiar grafică a numelui se dobândește grație faptului că, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În roman, numele oamenilor le definește dintru început fizionomia morală"). La Rebreanu, funcția de semn motivat a numelui se reflectă atât la nivel fonematic, în latura semnificatului, cât și în felul în care se nasc asociații semantice între nume și referent; în felul acesta, clasificările numelui au în vedere aspectul fizic, clasa socială, naționalitatea, sau identifică prin porecle și supranume. Caracterul motivat al onomasemului literar se observă la nivelul semnificării, fiind ales în virtutea împlinirii funcției indicative, aceea de nume al personajului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvinte ale textului"173. Îndeplinind condiția de semn asemeni tuturor cuvintelor textului, având aceeași condiție ontologică și același statut cu ele, numele propriu este însă "cel mai puțin arbitrar dintre toate semnele textului pentru că este singurul care, dată fiind lipsa referentului extratextual, duce receptorul la nivelul denotației fără a-i tulbura calea cu un referent"174. În sprijinul ideii sale, Mihai Ignat aduce contribuția lui Onufrie Vințeler: "semnificația numelor proprii este foarte variată și condiționată în cea mai mare parte de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
condiție ontologică și același statut cu ele, numele propriu este însă "cel mai puțin arbitrar dintre toate semnele textului pentru că este singurul care, dată fiind lipsa referentului extratextual, duce receptorul la nivelul denotației fără a-i tulbura calea cu un referent"174. În sprijinul ideii sale, Mihai Ignat aduce contribuția lui Onufrie Vințeler: "semnificația numelor proprii este foarte variată și condiționată în cea mai mare parte de context"175. În legătură cu valorile pe care le dobândește numele propriu în context, autorul amintește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Marii Roți, prin "poarta cea strâmtă", ori printr-un pod; cel care reușește devine Rege al Roții 366. Când centrul discuției celor trei naratori: Onofrei, Gologan și Zamfirescu, îl formează numele prietenului locotenentului de roșiori, ne găsim în situația unui referent cu mai multe nume, deoarece personajul se regăsește în două din cele patru povestiri și este (re)cunoscut de către trei din cei patru povestitori. Referentul este cunoscut din povestea lui Onofrei (despre locotenentul de roșiori), din relatările lui Gologan (care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gologan și Zamfirescu, îl formează numele prietenului locotenentului de roșiori, ne găsim în situația unui referent cu mai multe nume, deoarece personajul se regăsește în două din cele patru povestiri și este (re)cunoscut de către trei din cei patru povestitori. Referentul este cunoscut din povestea lui Onofrei (despre locotenentul de roșiori), din relatările lui Gologan (care crede că îl cunoaște, pentru că îl identifică prin trăsătura originalității de a intra în discuție cu necunoscuți) și din povestirea lui Zamfirescu despre cele două
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mare importanță. E bine să știm dacă e vorba despre aceeași persoană. Eu vorbesc despre Blanduzia, prietenul meu și al locotentului"369. Deși "descrierile de identificare"370 nu sunt obscure și nici evazive, totuși ele nu ajută la stabilirea identității referentului. Numele care funcționează (nu numai) ca abrevieri ale aceluiași grup de descrieri definite sunt Blanduzia și, respectiv, Iancu Gorovei în lumea propusă de Gologan. În termenii semanticii modale 371, numele este o etichetă lingvistică atașată individului, indiferent de proprietățile pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aceeași persoană" (Onofrei), deoarece setul de descrieri din relatările celor doi, coincide, în contexte contrafactuale (este "original", îi place "să intre în vorbă cu necunoscuți", "are cărți, are idei", "are mare slăbiciune pentru orașul acesta, București"). Paradoxal, disputa cu privire la identitatea referentului (același, în toate lumile) se datorează faptului că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el (prin sintagma referențială "prietenul meu și al locotenentului", Onofrei stabilește apartenența lui Blanduzia la povestea sa). În termenii Marianei Istrate 372 sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sintagma referențială "prietenul meu și al locotenentului", Onofrei stabilește apartenența lui Blanduzia la povestea sa). În termenii Marianei Istrate 372 sunt necesare "descrieri identificatoare suplimentare, care să elimine ambiguitatea" pentru a se realiza "o relație stabilă între numele propriu și referent". Pornind de la analiza pe care o face Leo Spitzer polionomasiei (pluridenominației) în romanul lui Don Quijote, E. Coșeriu afirmă că "fiecare denumire corespunde unei anumite viziuni, unui mod particular de a vedea lucrurile"373. Este o strategie pe care autorul o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui mod particular de a vedea lucrurile"373. Este o strategie pe care autorul o folosește nu numai în Podul, dar și în Tinerețe fără tinerețe, și în Ivan; același individ are identități diferite, fiecare din numele care servesc aceluiași referent este o carte de identitate pentru o lume posibilă. Ceea ce explică în plan profan "confuzia de nume". 4.8. Nume proprii și mitologie românească 4.8.1. Pe strada Mântuleasa În abordarea acestei proze am pornit de la două afirmații făcute
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deținătorul unei științe oculte pe care a uitat-o671 (studiile de onomastică a textului literar au evidențiat că supranumele implică un grad sporit de intenționalitate a autorului, fiind definite ca "semne onomastice nonarbitrare, mecanismul care face posibilă asociația dintre nume și referent fiind evident"672). Importante în economia textului sunt supranumele Orfeu și Euridice; de cele două mitonime se leagă numele lui Ieronim Thanase prin semul comun, aferent, spectacol. Contextualizată, experiența fundamentală a lui Pandele, iubirea lui pentru Euridice, a fost "esențialmente
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați, ceea ce produce în planul realității profane un "eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea vreunui referent 846, ci polionomasiei (Arhip, Procopie, Ivan). "Domnul elev, Darie" este un intelectual blazat, din seria apostaților eliadești, a cărui modalitate de a se raporta la sacru se cuprinde între două date, 13 martie când "am aflat că Cerul pur și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu sens se realizează prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud); contextul este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
timp, o ascunde: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia. La acestea se adaugă designatorul intertextual Circe cu care i se adresează "în glumă" Ieronim: "Ah! Circe, neîntrecută vrăjitoare!" Tehnica atribuirii mai multor nume aceluiași referent o vom găsi în Podul. Dacă numele este un designator rigid, care, așa cum demonstrează Toma Pavel pornind de la teoria lui Saul Kripke, este atașat unei ființe chiar în cazul în care aceasta își schimbă proprietățile 15, în cazul de față
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
grup de descrieri definite sunt Blanduzia și, respectiv, Iancu Gorovei în lumea propusă de Gologan. Deși "descrierile de identificare" cu privire la numele propriu al prietenului locotenentului de roșiori, nu sunt "obscure" și nici "evazive", totuși ele nu ajută la stabilirea identității referentului. Disputa cu privire la identitatea referentului (același, în toate lumile) se datorează faptului că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el. În Ivan, numele arhetipal este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sunt Blanduzia și, respectiv, Iancu Gorovei în lumea propusă de Gologan. Deși "descrierile de identificare" cu privire la numele propriu al prietenului locotenentului de roșiori, nu sunt "obscure" și nici "evazive", totuși ele nu ajută la stabilirea identității referentului. Disputa cu privire la identitatea referentului (același, în toate lumile) se datorează faptului că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el. În Ivan, numele arhetipal este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificant îi corespund mai mulți semnificați. Eșecul referinței rezultă nu din cauza existenței vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul o folosește în Podul, Tinerețe fără tinerețe, Ivan. Fiecare din numele care servesc aceluiași referent - același individ cu identități diferite - este o carte de identitate pentru o lume posibilă. Ceea ce explică în plan profan "confuzia de nume". Adeseori Eliade folosește confuzia de nume ca factor declanșator al întregii aventuri (cu sensul pe care îl dă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Thanase and not of the one with the restrictive prefix, a, Athanásios, translates the concept of coincidentia oppositorum, term of the abolishment of the human condition. We will find the technique of the attribution of more names to the same referent in Podul. "The identification descriptions" don't help with stabilizing the identity of the referent, the dispute is due to the fact that every character claims that it pertains to the world he or she proposes. In Ivan (archetypal name
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
of coincidentia oppositorum, term of the abolishment of the human condition. We will find the technique of the attribution of more names to the same referent in Podul. "The identification descriptions" don't help with stabilizing the identity of the referent, the dispute is due to the fact that every character claims that it pertains to the world he or she proposes. In Ivan (archetypal name), the "reference fail" results not because of the existence of a certain "obstacle" in the
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]