6,309 matches
-
prăpastiei nu este dorită de nimeni, deoarece toți vor cădea în ea. În plus, din aceste manifestări, fiecare student și fiecare tânăr exersează și înțelege nevoia de ascultare. Dintr-o altă perspectivă, un distins profesor - folosindu-și umorul mereu viu - regreta că oamenii nu au învățat doar să citească. În felul acesta, am fi scăpat de multe păcate. Scrisul iresponsabil, asemenea vorbirii, generează amplificarea, cu fiecare generație, a gândului și a vieții nelegiuite. În Pateric se relatează cum, în cele din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dinainte și cea de după ’89. Chiar dacă nu am insistat asupra acestui fapt, interviurile relevă și o diferență majoră de prestigiu social al gestionarilor între cele două perioade și, implicit, între cele două ideal-tipuri. Dau un singur exemplu, când înșiși vânzătorii regretă fosta lor poziție, fie făcând aluzie la poziția socială deținută, fie denunțând actuala degradare a meseriei: Nu mă plâng, era bine pentru mine atunci, oricum, mult mai bine decât acum. Eram respectat și toată lumea avea nevoie de mine, aveam foarte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
soarta noastră”... O nesfârșită așteptare fatalistă, răbdătoare, pasivă a unei pomeni de la un „tătuc” omnipotent, abstract - partidul-stat, reflexivul impersonal „se” („Ce se dă aici?”). Capacitatea îndelung antrenată de a îndura oricât. Foarte mulți erau bucuroși că sunt împreună, iar azi regretă „cozile de altădată”. După 1989, „fenomenul” cozilor la alimente a supraviețuit o vreme, inerțial. Apăruseră pe piață produse inexistente sau greu de găsit în ultimii ani ai ceaușimului: banane, portocale, carne de porc fără os, cafea originală etc. Dar, ghidați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cântat „Deșteaptă-te, române!”. Unii consideră chiar că ceea ce s-a întâmplat în 1987 a fost „un exemplu, o repetiție pentru ceea ce s-a întâmplat în 1989” (Oprea și Olaru, 2002, p. 127). În ciuda traumelor suferite, gestul revoltei nu este regretat, fiind văzut ca unul întemeietor: „E preferabil să mori ca un om decât să trăiești ca un vierme” (Filichi, 1994, p. 31). După 1989, unii foști protestatari au recunoscut că le-a lipsit un lider și un program clar de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Mărturisirile” lui C. Rădulescu-Motru, JL, 1991, 7-8; Z. Ornea, Iorga, Nae Ionescu, Eliade, RL, 1993, 34; Teodor Vârgolici, Coordonate ale personalității lui N. Iorga, ALA, 1995, 260; Constantin Novac, Valeriu Râpeanu - 70: „Mă mândresc cu ce am publicat și nu regret ce am respins”, TMS, 2001, 9; Andrei Pippidi, Sfaturi pe întuneric, ALA, 2001, 573; Teodor Vârgolici, N. Iorga - sfătuitor al neamului românesc, ALA, 2001, 593; Dicț. scriit. rom., IV, 47-49; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Portrete, București, 2002, 137-150. T.V.
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
dragoste, întâia noapte de război”, scrie G. Călinescu în Istoria... sa, decretând că partea a doua a scrierii ar fi putut foarte bine să lipsească, fără pagube majore în plan estetic; nici Pompiliu Constantinescu („Vremea”, 1930) nu vede lucrurile altfel, regretând că „d-l Camil Petrescu nu s-a hotărât să facă două romane distincte, unul de iubire și analiză, altul de evocare dramatică mai amplă a războiului”. Cât privește Patul lui Procust, calitatea de roman a operei, spune iarăși Călinescu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
net superioară celei pe care o avea la începutul terapiei. Sedința 9 Trecerea în revistă a sarcinilor Doamna S. își exprimă nemulțumirea în legătură cu ședința care n-a mai avut loc săptămâna trecută. N-au existat atacuri de panică, dar a regretat lipsa acelei întâlniri care făcea parte din programul său. Ea vorbește despre incapacitatea sa de a-și oferi adevărate momente de relaxare doar pentru ea singură. A remarcat că această terapie n-o ajută să-și regleze doar tulburarea de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiica sa a avut un accident, își imaginează că aceasta s-a putut răni. Iși spune că se poate ca aceasta să nu fi ajuns la destinație. Incearcă să se convingă că fiica sa nu putea probabil să o sune. Regretă faptul că a acceptat ca fiica sa să ia mașina. Iși spune că i-ar place mai mult să fie la fel de nepăsătoare ca și soțul său care a adormit în fața televizorului. Constată că nu se simte bine atunci când se află
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Atitudini față de fizicul și de greutatea proprie (satisfacție corporală) - Variații ale greutății (greutate minimă, maximă, când, cum)? - Greutate și înălțime actuale? Greutate și înălțime ideale? 4. Reacții emoționale actuale - Bucurii? Dureri? Temeri? Senzații de jenă? Culpabilități? Senzații de dezgust? Frustrări? Regrete? Speranțe?... 5. Obiceiuri și igiena vieții - Somn? Sport? Tigări? Droguri? Consultații medicale?... - Sexualitate? 6. Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare speciale? Comportamente de control a greutății? D. Centre
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare speciale? Comportamente de control a greutății? D. Centre de interes, valori, aspirații... - Proiecte de viață? Speranțe? Vise „cel mai nebunesc”? - Eșecuri personale? Regrete? - Valori personale? Trebuințe fundamentale? - Sensul vieții? „Misiune” pe Pământ? Spiritualitate? - Hobbyuri (trecute, prezente, viitoare)? E. Evenimente de viață și experiențe semnificative - Povestea vieții? Bucurii? Lovituri dure? Regrete? Speranțe? - Probleme psihosociale și de mediu (Axa IV a DSM) F. Alte comportamente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
timpul săptămânii cât și la mesele de prânz și de seară din timpul week-end-urilor. Mama este de acord cu sugestia, dar Gwen se opune acesteia cu putere, afirmând că acest lucru ar însemna să fie tratată ca un copil. Terapeutul regretă că propunerea sa este primită astfel și îi explică că această situație ar putea să o ajute să-și diversifice alimentația. Gwen se angajează să-și diversifice ea singură alimentația, recunoscând în același timp că acest lucru îi provoacă teamă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pozitiv în vederea cooperării active în cadrul terapiei. Sedința 5: convorbire cu Carolyn după analiza funcțională Carolyn vine singură la această ședință. Carolyn n-a dezvoltat subiectul privind antecedentele istorice, ea nefiind marcată nici șocată de ceva anume. Ea spune doar că regretă faptul că n-a avut discuții/informații cu părinții săi. Dar informațiile spicuite de la prietenele sale au fixat asocieri și filmele și cărțile au fost profesori buni. Evenimentele recente au tulburat-o, în schimb, deoarece ea nu-și imaginase efectul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este foarte, foarte, foarte improbabil. De aceea, o voi lua de-a dreptul peste iarbă întotdeauna când voi merge la bibliotecă - și la fel vor face toți ceilalți - și astfel, iarba pe care o apreciem cu toții va fi distrusă. Voi regreta această realitate, dar nu îmi stă în putință să o evit. În mod logic, dar ca o ironie a sorții, mă comport în mod contrar binelui colectiv, văd cum acest bun colectiv este distrus, și totuși nu sunt personal responsabil
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
este mai bine Într-o societate cu ordine strictă (societatea de până la tranziție), chiar dacă aceasta ar determina limitarea unor libertăți individuale, cum este libertatea de exprimare a opiniilor, ideilor, intereselor etc. Mai mult de 61,7% (tabelul 1) din populație regretă destrămarea fostului sistem de conducere. Tabelul 1. Sunteți de acord cu afirmația: „Este un mare regret că Uniunea Sovietică nu mai există”? Totalmente de acord Într-o oarecare măsură de acord Într-o oarecare măsură nu sunt de acord Totalmente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bomba atomică, denumită „Fâț Mân”, care a 52 topit nisipul și a creat un crater gigantic. Oppenheimer a făcut parte dintr-un comitet de patru oameni de știință care au recomandat utilizarea bombei în Japonia, decizie pe care ulterior a regretat-o. Pe 6 august 1945, Statele Unite au lansat o bomba atomică la Hiroshima și, peste 3 zile o a doua, la Nagasaki. În ziua de 10 august, războiul s-a terminat cu capitularea necondiționată a Japoniei. Bombele atomice au ucis
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
a corectitudinii politice. În loc să îmbrățișeze vagabondajul mistic și pelerinajul duhovnicesc întru Hristos, tinerii vor fi constrânși să rătăcească în labirintul fără ieșire al falselor întrebări și al veșnicelor amânări. Ne vom simți oare responsabili pentru imensele pierderi de mâine? Vom regreta oare că, astăzi, nu știm și nu vrem să facem mai mult? „Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi și una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munți pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa se poate citi acum și pe fundalul confesiunilor lui Gabriel Liiceanu din frumoasa lui carte din 2002, Ușa interzisă (Humanitas), în care discipolul aduce o perspectivă surprinzătoare (vezi mai ales pp. 292 și 294), regretând că nu l-a preferat pe Cioran lui Noica și arătând cum cel de-al doilea „ne pregătise pentru un meci care nu era al nostru”, dar continuând să respingă drept incompetente perspectivele „din afară”. Câte fețe are liberalismul ?tc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în fața cetățenilor israelieni și a evreilor din diaspora pentru care spiritul critic trece înaintea conformismului și pragmatismului. Formula „industria Holocaustului” are o istorie complexă și polemică: a fost întru câtva lansată de publicistul și scriitorul Leon Wieseltier, care acum o regretă; Wieseltier, cunoscut la noi în urma publicării în 22 a recentei sale polemici cu Adam Michnik privind responsabilitatea poporului polonez pentru Holocaust, este redactorul de literatură al prestigioasei The New Republic și autorul unei mișcătoare cărți despre Holocaust, Kaddish, o meditație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
considerată de unii (ca profesorul de filozofie Robert Paul Wolff), mai în glumă, mai în serios, un canular al lui Bellow. Se spunea că romancierul ar fi inventat tot: și autorul, și cartea! Intervievat după apariția cărții, Bellow și-a regretat cruzimea portretistică, dar nu a retractat-o: s-a plâns că oamenii sunt prea înclinați să-l citească literal: se întreabă dacă evocarea este veridică, dacă faptele relatate au avut loc în realitate 18. E ușor să-ți condamni cititorii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Erskine și-a ilustrat teza făcînd aluzie la un caz recent, în care un gentleman, după ce încercase în zadar să pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mărginit să prezint un șir de fapte care apar rupte de visurile copilului, nu-l fac să tindă curajos spre visuri și, mai ales, nu-l educă suficient În spirit socialist (Ă). Îmi Însușesc pe deplin critica adusă de Flacăra. Regret numai că ajutorul criticii nu mi-a sosit mai demult. Puteam face mai repede ceea ce m-am hotărât să fac acum: să refac și să Întregesc această plachetă, În spiritul observațiilor critice ce mi s-au adus. (Ă)”. Despre ce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sensibile spre o viață care să-i ofere mulțumire nu va putea fi conciliată în nici un fel cu respectarea imperativelor morale. Dar putem recunoaște că există împrejurări în care omul va trebui să aleagă între onoare și viață și, totodată, regreta profund că el va fi pus în fața unei asemenea alegeri. Kant nu și-a refuzat satisfacții despre care a crezut că nu stau în calea îndeplinirii datoriilor pe care le avem față de noi înșine și față de semeni. El a visat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
memoria lui. Marlowe nu e nici pe departe un sfânt - pentru că sfântul nu e plătit cu ziua pentru binele pe care-l face. Dar nu e nici Marele Păcătos, pentru că există prea puține semne că ar avea ceva fundamental de regretat. Philip Marlowe e, în cele din urmă, un slujbaș care iubește mai mult regulile de aur ale meseriei ce par a-i fi fost impuse cu forța decât pe oricare dintre blondele platinate întâlnite în tumultuoasa lui viață de singuratic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin strecurarea unor aluzii și semănarea indiciilor care, ulterior, confirmă niște intuiții, dar nu motivează o evoluție. Acceptând că primul episod al cărții are mai mult un rol de uvertură la un spectacol plin de suspans, nu poți să nu regreți că autorul a obturat violent pista pe care tocmai o deschisese. Pe de altă parte, e limpede că, dezvoltând o poveste în jurul unui personaj ale cărui date inițiale nu erau prea generoase, romanul ar fi alunecat în direcția descrierii aventurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
intră într-un asemenea demers e greu de evaluat. Onestitatea obligă, însă, la recunoașterea unei evidențe: romanul pare a fi fost scris de Raymond Chandler. Parker a studiat până în cele mai mici detalii caracteristicile textului-sursă și, de la un moment dat, regreți că nu și-a luat mai multă libertate în raport cu modelul. Desigur, se poate replica scurt: lui Parker i s-a propus să realizeze un „Chandler”, nu să-și folosească propria voce. În engleză, termenul care descrie situația de față e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]