8,522 matches
-
relatărilor lui Honigberger, comod de făcut În lipsa celor reale... Lui Eliade, Încă o dată, Îi este destul de simplu să-și amăgească cititorul fie prin ceea ce spune el, fie prin ceea ce citește inventând jurnalul lui Zerlendi: Honigberger nu poate fi redus la relatarea aproape „pozitivistă” a experiențelor yoghinice pe care i le-au transmis unii dintre prietenii săi de la Lahore sau la care a fost el Însuși martor (cum nu a fost martor la Îngroparea lui Haridas). Căci Zerlendi notează „la Începutul jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Sigurd Lindqvist, și nici precum o sintetiza Eliade În câteva paragrafe din 1936. Puterile magice dispun de „realitate” Într-un mod foarte laborios și mereu surprinzător, pentru că nu se aplică numai unor teme religioase canonice. Un arhat, PiñĂola, conform relatării din Mahșï³saka Vinaya, primește În dar niște prăjituri minuscule, mâncarea (piñĂa) fiind particularitatea și chiar slăbiciunea sa. Dar, prin puterile lui magice- care alteori Îi permit să ridice o stâncă uriașă și să o suspende În aer deasupra unei case
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
despre Honigberger, naratorul, un Rătăcitor, Își găsește până la urmă Ghidul, conform unei paradigme a inițierii care nu se mai fixează prin raportul direct dintre maestru și discipol, nici măcar pe contemporaneitatea lor, așa cum nici Zerlendi nu se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger, autor la care a ajuns din Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic lanț inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
steaua rea” sub care s-au aflat studiile de indianistică În România 1. În același timp, Thirty-Five Years in the East continuă să fie o carte reeditată În India și În Anglia, o raritate bibliofilă distinctă În inconsumabila bibliotecă a relatărilor de călătorie asiatice din secolul Început cu Jacquemont, una dintre cele mai prețioase surse cu privire la Panjab, „țara celor cinci râuri”. Ediția engleză (primul volum, tradus aici) a fost reeditată la Londra În 1905, la New Delhi În 1986 și 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Într-o colecție privată și publicată - mereu pe urmele lui Honigberger- În volumul consacrat lui Arion Roșu4. Ni le putem Închipui asemănătoare acelor doamne care călătoresc spre India și pe care le Întâlnesc și unii călători români. Bolintineanu pune punct relatării egiptene de la 1854 cu evocarea unei despărțiri: „Miss Lia și părintele ei plecaseră pentru Indii”5. Venind din Transilvania, Iosif Vulcan Întâlnea În 1892, la Predeal, „două femei: una mai În etate, alta tânără, amândouă Încă domnișoare. Cea mai În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Victor Jacquemont 1, William Moorcroft, George Trebeck, Charles Masson, Alexander Burnes, baronul Karl von Hügel, Leopold von Orlich, William Griffith 2, literatură nu mai puțin abundentă spre sfârșitul secolului 3. Dar puține pagini din zecile și sutele de volume ale relatărilor asiatice depășeau avertismentul lui Anquetil Duperron: „Surprinderea mea a fost extremă la vederea portretului pe care călătorii Îl fac popoarelor Asiei, portret marcat deopotrivă de fantezie, de interese sau de precauții”4, observație care s-a transformat Încet Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Csoma, Îl va pune În legătură cu generalii francezi care organizau armata și administrația sikh de la Lahore. Persia acelor ani nu pare tocmai locul ideal pentru practicarea medicinei europene: În drum chiar spre Ispahan, insecuritatea, oboseala, precaritatea proviziilor fac nota dominantă a relatării. Abia ajuns Însă la Ispahan, o conspirație a medicilor persani Îi va pune Încă o dată În pericol viața, după ce ani În șir- de fapt pe toată ruta Constantinopol-Lahore, inexistentă atunci pe vreo hartă - furturile și jafurile (câteodată armate) punctează dureros
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Burnouf, care avea să aibă aceeași ardoare pentru studiile budiste, dar care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai ales pentru arheologul amator care devine Honigberger. Din relatările lui Jacquet aflăm și că, spre sfârșitul campaniilor sale de intrepidă arheologie asiatică, Honigberger, care explorase 30 de st¿pas (căci e unul dintre primii arheologi europeni interesați de monumentele funerare budiste 4), l-a inițiat pe Gerard În colecții
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
informația lui Félix Nève despre proiectul lui Jacquet: un Corpus Inscriptionum Indicarum, poate primul program de acest fel1. La est de Kabul, Honigberger ar fi vrut să-și continue cercetările (de observat că, la Jacquet și Honigberger 2, explorarea și relatarea utilizează o imagine aproape identică a Asiei antice). Tot orientalistul francez va descrie cum, atras de „imensele proporții ale unui st¿pa lângă Jalalabad, Honigberger - Împiedicat de circumstanțe politice, ca odinioară Anquetil Duperron - găsește totuși un om de Încredere, Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Iași În 18383, Albina devine și una medicală 4, și chiar una orientală. Între Iași și gazetele din Bombay 5, decalajul mediu dintre eveniment și receptare era atunci de circa patru luni6. Trebuie adăugat că Honigberger, după cum afirmă mai multe relatări, cunoștea bine limba română, pe care o vorbea la Brașov. De altfel, În 1850 exista și cerința ca „țara sașilor din Ardeal, ca și o parte a voievodatului sârbesc, să aparțină provinciei romanice”1. Acest pasaj mai ciudat din Jószef
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
câteodată semnate I.M.o, pot fi atribuite cu suficientă certitudine lui Honigberger, Însă alături de ele vor trebui așezate mici articole lipsite de paternitate care totuși i-ar putea aparține 5 datorită singularității subiectului, Ost India ori Hina, Honigberger deținând prin relatările sale - și spre deosebire de toți contemporanii săi ieșeni sau bucureșteni - privilegiul de a utiliza rețetele colective ale introducerii unei imagini (con)curente a Asiei. În interiorul acestora vor fi publicate pagini despre chinezi 6 ori indieni 7. Cunoștințele botanice În Asia epocii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tocmai pe aceste „cașmiruri”1. Arderea văduvei...tc "Arderea văduvei..." Mântuirea de moarte și de foc este una dintre scenele cel mai probabil descrise de Honigberger, printr-un intermediar 2 - de altfel, explicată și analizată pe larg În multe dintre relatările de călătorie ale timpului, dar și În literatura indianistă europeană, bunăoară În istoria lui Rollin și Richet 3. Wilson, chirurgul convertit la studiul sanscritei, Îi va dedica un studiu special, inclus În prima ediție postumă de opere 4. Dar mențiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dau toate amănuntele. Cel dintâi care descrie Îngroparea unui fachir este Honigberger. El Însă nu se bazează pe fapte văzute, ci pe ceea ce i-a spus generalul Ventura, care asistase, Împreună cu guvernatorul provinciei, la Îngroparea unui fachir” - după care urmează relatarea Îngropării lui Haridas, peste tot conformă cu originalul german 1. Încă și mai important e faptul că Th. Iordănescu, vechiul student al lui Hasdeu și discipol al indianistului și iranistului Constantin Georgian, adoptă o atitudine critică (inclusiv statistică) nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Haridas, peste tot conformă cu originalul german 1. Încă și mai important e faptul că Th. Iordănescu, vechiul student al lui Hasdeu și discipol al indianistului și iranistului Constantin Georgian, adoptă o atitudine critică (inclusiv statistică) nu numai asupra relatării lui Ventura și Honigberger, dar și asupra altor documente contemporane, avansând ipoteza - pe care nu am regăsit-o altundeva - că Haridas nu ar fi numai un prototip convenabil al experienței morții aparente, dar și unul și același yoghin ce apare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Honigberger, dar și asupra altor documente contemporane, avansând ipoteza - pe care nu am regăsit-o altundeva - că Haridas nu ar fi numai un prototip convenabil al experienței morții aparente, dar și unul și același yoghin ce apare În diferitele relatări europene ale epocii, bunăoară În cele ale lui James Braid, care precedă cu un an mărturia lui Honigberger 2. Yoghinii pe care Îi Întâlnește În Asia, pe o arie care acoperă extremitatea nord-vestică a Indiei actuale, precum și o bună porțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu un an mărturia lui Honigberger 2. Yoghinii pe care Îi Întâlnește În Asia, pe o arie care acoperă extremitatea nord-vestică a Indiei actuale, precum și o bună porțiune din Afganistan, Kashmir și Tibet, sunt pentru prima dată obiectul acestor entuziaste relatări medicale. În mediile medicale și erudite pe care le-a străbătut Honigberger În Europa după 1834 - ca și În Transilvania de altfel -, acești Joghees of Hindoustan au produs, cu siguranță, multă surpriză și tot atâta neîncredere. Fluctuant și enigmatic, numele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu un altul: prezența atâtor cărți Înrudite, cărți și călători la care comentariul nostru a Încercat să facă apel. Aproape fiecare călător În Asia, când se Întorcea În Europa sau chiar În unul dintre orașele experienței sale novatoare, Își scria relatările de călătorie sau memoriile. Pentru Honigberger, cele două genuri se vor Împleti, deși relatări de călătorie va mai furniza, În germană, În periodicele conaționalilor săi din Brașov. Întreaga epocă va fi dată parțial uitării. Dacă unii din primii călători În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a Încercat să facă apel. Aproape fiecare călător În Asia, când se Întorcea În Europa sau chiar În unul dintre orașele experienței sale novatoare, Își scria relatările de călătorie sau memoriile. Pentru Honigberger, cele două genuri se vor Împleti, deși relatări de călătorie va mai furniza, În germană, În periodicele conaționalilor săi din Brașov. Întreaga epocă va fi dată parțial uitării. Dacă unii din primii călători În Asia se apropie convingător de orientalism, generațiile următoare se vor sprijini În alt mod
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întocmită de dr. W. Siegling ca anexă la tratatul de etnografie al lui Sir A. Baines 4. Temperamentului solid, pozitiv și, cel puțin câteodată, naiv În biografia lui Honigberger i-a corespuns acel indicibil dram de noroc fără de care orice relatare din acest jurnal ar fi fost la fel de anonimă precum sunt azi acei bieți pacienți pe care, vrând-nevrând, i-a pierdut. „Lucrurile acestea se pot verifica citind cărțile de călătorie, adevăratele cărți de călătorie scrise de obicei de oameni care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unei edituri de Octav Șuluțiu, în 1945, a rămas în manuscris. În prim-planul amintirilor se află mahalaua copilăriei, ale cărei repere sunt mai bine conturate decât protagonistul și asigură un minimum de unitate, în pofida amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
lectură, care urmează, ca într-o mișcare filmică, mozaicul unui univers sui-generis prin aglutinarea unor percepții prezente, fantezii și frânturi de memorie, alunecând toate într-o metamorfoză lentă, marcată de absurdul generator de straniu, în notă onirică. Prin urmare, diversele relatări se pot comunica unei sensibilități „ca realitate complexă, integrală, nerezumabilă”, însă „ele nu se pot comprima într-un aspect logic: nu se pot povesti. Scriitorul vizează construirea sau amintirea acelor stări de grație, excepționale, în care acest film simultan acaparează
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Delgado, Cum am pierdut încrederea în Moscova). Scrie, de asemenea, articolul Spania și ideea de libertate ori glosează pornind de la un volum de critică militară al lui Ignacio I. Arroya, Pretinsul eroism al soldatului rus. Altcândva sunt reținute și comentate relatările unui polonez, Mihail Piaseschi, surprins de invazia rusească din România (Nopți de groază la București). În articolul Cultura românească în exil, constatând că, până la urmă, „consecințele cele mai tragice ale subjugării unei națiuni se înregistrează în ordinea culturală”, iar „cultura
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
intelectual”. În aceeași pagină se reproduc opinii critice despre propria revistă, din alte publicații, sau exprimate verbal; Perpessicius realizează un reportaj - Atelierele sculptorilor noștri, Tudor Mușatescu îl intervievează pe Marin Simionescu-Râmniceanu, directorul Editurii Cultura Națională, iar Camil Baltazar e autorul relatărilor O vizită la sculptorul Jalea și O vizită la „Bibliofila” din str. C. A. Rosetti. De vorbă cu Fisher-Galați, despre expoziția de carte rară, deschisă de Asociația Bibliofilă Română, fundată de H. Streitman, H. Fisher-Galați, Al. Tzigara-Samurcaș, Mișu Antoniade, Ion
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
intitulată „ Se anunță o nouă carte”, aici fiind prezentate fragmente din scrieri aflate în curs de apariție (autori: Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Traian T. Coșovei ș.a.). Ultima pagină găzduiește, timp de câteva luni, o rubrică miscelanee de știri, note și relatări, realizată de Mariana Brăescu. La un moment dat, Emil Brumaru își abandonează rubrica, alta, „Cenaclu prin corespondență”, susținută de Alex. Ștefănescu, luându-i locul. Publicația - de fapt, ziarul „Scânteia tineretului” - patronează și un cenaclu literar, Confluențe, ale cărui lucrări sunt
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
și i s-au acordat mai multe premii: „Brickman”, „Sara și Haim Ianculovici”, „Nicu Palty”. S.A. debutează editorial târziu, în 1994, cu proza de factură modernă Poate mâine..., caracterizată de o observație percutantă, sensibilitatea asociindu-se cu luciditatea. Modalitățile de relatare (monologul, fragmentele dialogate, povestirea la persoana a treia) favorizează schimbarea unghiului de analiză, autoanaliza și, mai ales, observarea personajelor din diverse perspective. Prozatoarea împrumută formula jurnalului pentru a susține miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură și reflecții cotidiene
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]