4,307 matches
-
patru bălane, afinitățile fizionomice și de comportament, mere de regiune superioare, vinuri! trenul rapid "Avram Iancu" Tîrgu Mureș București, fereastra profilului feminin martirizat orășenește, mare oraș mare stil stîlcirea, sucește privirea cînd nu-ți place! geamul următor și mai rău, robul pîntecelui, Rotund de Burtă mănîncă, inima mea pe pod panoul rutier, satul Sebeș, Mureșule, vale largă! halta Rușii-Munți, Ideciu de Jos semăn cu o fată, din patru-cinci ceferiști adunați în capătul gării mi-ai răspuns la salut sărut mîna! murmurai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
puține elemente de reluat, de unde plafonarea, lipsă rețea pentru telefonul către mama, hipertrofia caselor, disproporționate și prea apropiate. Ora 21,38, în acceleratul Iași Timișoara, după Ilva Mică joc pe contre, viața o pățești, n-o vor trăi decît domnii, robul a scris-o, Domnul o citește, Domniile, Stăpînirile, pentru nenorocirile viitoare acum a fost izbăvirea, dormeam întinse pe cîte o banchetă, cînd trei bărbați, ce stație? ieșind, e gol vagonul! Rebrișoara luxul bucuriei, conștiința morții, după care vine relația lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care contestă vehement titlul imperial al lui Otto, va declara că "Papa este un ignorant, el nici măcar nu știe că Sfîntul împărat Constantin a transferat la Constantinopol și sceptrul, și întreg Senatul, și miliția romană, lăsîndu-i la Roma doar pe robii cei mai umili... ", arhiepiscopul va replica, la rîndul său: "Știm bine că Împăratul Constantin a venit aici. Dar de vreme ce v-ați schimbat limba, obiceiurile și straiele, Sfîntul Papă a crezut că numele romanilor vă displăcea profund." Și cum, în sfîrșit
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
începuse să scapete. Cu banii pe care tata îi câștiga putea să facă acestea. Ei au zidit însă viitorul copiilor lor. Au muncit pe brânci, au răbdat de foame, au suferit dureri fără să meargă la doctor, s-au făcut robii pământului și ai copiilor. De fapt, s-au smerit și s-au înălțat. Au fost niște mucenici deoarece s au jertfit pentru copiii lor; au crezut în ei și au reușit să-i scoată la mal din mlaștina patimilor. I-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai omenească. Rodica era singură acasă și atmosfera aceea o apăsa într-un mod ciudat. La amiază voi găsi ouă în cuibare și am să-mi fac două ochiuri. Dar chiar și cu această bucurie culinară tot nu simțea nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
concentrat în a observa detaliile superbei vederi din fața noastră. Știi, Hans, uneori mă simt vinovat de erorile istoriei. Mă simt vinovat ca parte, sau, mai bine zis, componentă, a umanității, a omenirii. Mă simt vinovat că am acceptat existența sclavilor, robilor, mă simt vinovat de inchiziție, de războaiele religioase, de existența terorismului. Și poate astea sînt doar consecințe ale structurii mentale a omului. Să-ți povestesc ceva. Am vizitat nordul Canadei, acolo unde turiștii încă nu au invadat locul. Plăcerea grupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africa? Cine va avea grijă de Africa neagră, cu o natalitate explozivă și cu resurse precare? Vom huzuri în Europa și vom rezista presiunii imigranților din Asia, America de Sud și Africa? Trebuie să ne trezim și să ascultăm vuietul apocaliptic al robilor flămînzi. Capitolul V Prin luneta unui ambasador Mîndrie de român nemotivată Românul aflat departe de țară este extrem de exigent cu cei printre care trăiește. Este foarte sensibil și mereu face comparații cu "noi românii". Dacă la începuturile existenței sale pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cafea, spune Nina autoritar soțului. Amorul meu, dar mîine am examen... Băiatul, uite aici... cine face treaba? spune Nina apăsat. Nu înțeleg. Nina arată pielea mîinii ei. Apoi continuă. Ei, uită-te la tine... cine-i prințul și cine-i robul? Acum am înțeles. Nina îi arăta că ea este albă și el este negru. Ei, care rasă stă pe șezlong și care rasă aduce cafeaua? Rasa neagră, adică soțul, pleacă să facă încă o cafea "stăpînilor". Docil, vine cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mea, eu pot, mărite Spirit, să-mi închipui că „svinția” sa părintele Leontie a găsit motive să dărâme casa bietului țigan? Pot! Si atunci... - Ai dreptate, omule. Chiar dacă te minunezi, așa s-au petrecut faptele în acele vremuri! De altfel, robii țigani făceau parte din daniile domnești către mănăstiri sau erau proprietatea unor boieri. Uite ce spune Aron Vodă la 12 mai 1594 (7102): „Io Aron voievod,...domn al Tării Moldovei. Iată domnia mea m-am milostivit și am dat și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
patriarhul despre voievodul Petru Schiopu: „Era om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte. Stia limba turcească, cea grecească și cea românească, pe toți îi odihnea în tot chipul, mai ales el era milostiv cât se poate față de robi, de săraci, de mănăstiri, de biserici, de preoții de acolo și străinii, așa încât orice om se miră cum în locuri ca acestea s-a putut găsi unul cu o astfel de fire, mărinimoasă și foarte înțelept și foarte drept în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-o pre dinafară și au făcutu-i și tindă, și au zugrăvit-o peste tot pri dinlontru, și zid împrejur, și clopotniță, și curți de piatră. Si au îndzăstrat-o, cu toate, cu veșminte, cu odoară și cu bucate, și cu robi și moșii și vii, ca pe o mănăstire deplin. Așijdere au mai făcut curți scumpe și hălășteu cu iaz la Frumoasa, să fie de primblare domnilor.” Despre cele făcute la Frumoasa de Ghica Vodă vorbește și Enache Cogălniceanu, care spune
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
arhimandritul Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelii așa cum se vede. Lângă portretul ctitorului se găsește inscripția: „Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Teu celui Sfânt s-a zidit din temelie această sfântă biserică, de smeritul și păcătosul robul Teu Arhimandritul Ioasaf Voinescu, și s-au înfrumusețat în lăuntru și afară precum se vede astăzi, și din nou s-au înzestrat cu toate argintăriile și vestmintele și alte odoare, pe care păzește-o Tu Doamne și o întărește în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Gavril Buzatu era „un țigănoi colos la trup, pogin de slut la față, cu o privire fioroasă, de te vâra în friguri la cea întăi căutătură.” Despe execuția ultimilor răufăcători, frații Cuciuc, dovediți că împreună cu mama lor vitregă și un rob al lor și-au omorât tatăl, „Albina Românească” no. 85/1847 relata: „In ziua de 25 oct. 1847, pe întinsa câmpie de lângă Mănăstirea Frumoasa, unde se țineau iarmaroacele ieșene deasupra movilei de pământ numită a Sarandei, se ridicară două furci
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să cheamă Aron Vodă, în țarina târgului Iașilor...cu 16 poslușnici să fie de treaba svintei mănăstiri și să fie pace de dajde.” - La dăruirile de poslușnici se adăugau și miluirile cu țigani robi. Primul voievod care a dăruit țigani robi este Radu Mihnea voievod, care în zapisul din 6 nov.1618 (7127) spune: „Io Radul voievod...Iată am dat și am întărit rugătorilor noștri călugări de la sfânta mănăstire care iaste în Tarina Iașilor, care este nou zidită de Aron voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lua.” - Imi imaginez, mărite Spirit,cum porneau cuvioșiile lor cu rasa și barba-n vânt „în pradă” prin țară după sărmanii țigani care se ascundeau pe unde puteau. - Asta-i drept. A apărut și o înțelegere de împărțire a țiganilor robi între mănăstirea Aron Vodă, ca cea din 12 martie 1740 (7248). Asta s-a făcut în urma unei „giudecăți”: „Ion, ficiorul lui Grigoraș comis, dat-am scrisoare me la mâna svinții sale părintelui Agapie, egumenul de Aron Vodă, pentru șesă țigani
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu a dus lipsă de enoriași binevoitori. Mă întreb însă cum administrau călugării mănăstirii proprietățile înșirate în toată țara? - Cum să nu se descurce, dragule? Aveau poslușnici peste tot unde aveau o proprietate. Pe lângă asta, nu le lipseau nici țiganii robi. Sfințiile lor trebuia doar să o facă pe vechilii, să ia zeciuiala și să fie cu ochii în patru la adunatul recoltei. - Spuneai de țigani robi, mărite Spirit. Nici aceștia nu au fost puțini. La 4 mai 1627 (7135) Miron Barnovschi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Aveau poslușnici peste tot unde aveau o proprietate. Pe lângă asta, nu le lipseau nici țiganii robi. Sfințiile lor trebuia doar să o facă pe vechilii, să ia zeciuiala și să fie cu ochii în patru la adunatul recoltei. - Spuneai de țigani robi, mărite Spirit. Nici aceștia nu au fost puțini. La 4 mai 1627 (7135) Miron Barnovschi voievod dăruiește mănăstirii Sfântul Sava nici mai mult nici mai puțin decât 16 familii de țigani robi. - Bogăția mănăstirii creștea și datorită scutirilor de dări
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
prisăcile, pădurile, care, după cum se vede, împânzeau Moldova în lung și în lat. - Pentru muncă, om bun, aveau sătenii de pe moșiile mănăstirești, care erau obligați prin hotărâre domnească să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire. Apoi țiganii robi. Pentru administrare aveau vechilii mănăstirești și câte alte ajutoare... Priveam întrebător în direcția de unde veneau vorbele Spiritului domnesc. Curgeau parcă din umbra portalului clopotniței... - Cred că ești curios să afli care va fi următorul nostru popas. - Cred că îmi citești
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a început să povestească: - Află, neobositule, că în zidul bisericii, cu ocazia unei restaurări, s-a găsit o piatră ce purta o inscripție, descifrată cu greu de Episcopul Melchisedec: „In numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Binevoi robul lui Dumnezeu panul Jurie Danco, și zidi acest templu, spre ruga Archistratigului Mihail și Gavriil și celorlalte puteri netrupești, și spre pomenirea sie și părinților sei și pentru toți reposații; și s-a săvârșit în zilele Evseviosului Ioan Petru-Voievod, în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu a putut plăti chiria 15 ani. Ca urmare, își lasă casa, stricată cum era mănăstirii Dancu. Nici Stana - o țigancă - nu rămâne mai prejos și lasă mănăstirii Dancu o dugheană de pe locul acesteia, aflată în Ulița Cizmăriei. Nici țiganii robi nu le-a lipsit călugărilor de la mănăstirea Dancu. Nu prea mulți, dar suficienți ca să-și facă treburile. Câte unul, câte doi sau chiar, un sălaș țiganii s-au adunat. Într-o zi însă, la 31 dec. 1763 (7272), s-a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am mai vorbit noi despre asta, dragule. Lucrătorii erau poslușnicii, apoi țăranii (vecinii) care locuiau pe moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în când - pentru un anumit număr de poslușnici - prin zapise domnești. - Un zapis de întărire cuprinzător a fost dat de Constantin Duca voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în ei. În zâmbetul ce va miji și-n orice geamăt viitor tot noi vom sta, tot noi vom fi ca o sămânță-n taina lor. Poetul îi plasează pe pătimitorii închisorilor comuniste alături de martirii de la începutul creștinismului, socotindu-i „robi ai Domnului”: „V-a fost viața zi făr’ de soare, / Robi ai Domnului din închisoare” sau chiar mai rău, căci „N-ați avut morminte și nici nume”, pentru că știm că de multe ori martirii primelor secole după martiraj erau luați
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
viitor tot noi vom sta, tot noi vom fi ca o sămânță-n taina lor. Poetul îi plasează pe pătimitorii închisorilor comuniste alături de martirii de la începutul creștinismului, socotindu-i „robi ai Domnului”: „V-a fost viața zi făr’ de soare, / Robi ai Domnului din închisoare” sau chiar mai rău, căci „N-ați avut morminte și nici nume”, pentru că știm că de multe ori martirii primelor secole după martiraj erau luați și îngropați de către creștini. Martirii noștri din temnițele comuniste erau doar
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nu ești chinez -, tot a sclavie miroase. Voi sunteți Întotdeuna stăpânul... Iar el, sclavul, indiferent de specie, e cel care vă e util. Iar un alt animal, care fie că vă concurează interesele, fie că nu acceptă să vă fie rob, este considerat de voi fie dăunător - zi ce părere ai despre șobolan și, până nu demult, chiar sprințara veveriță - fie parșiv - ca mine, animalul din casă dar totuși nedomesticit. - Dar vezi, Moti, cîinele vagabond - cred că e flămând - mușcă; și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot În aceeași zi, nașterea mântuitorului. Iar circul, cu gladiatorii lui cu tot, devine hipodrom. Că de aici au răbufnit răscoale, precum Nika, În loc de destindere, nu e decât o altă manifestare a „viermelui“. Miau! Cu toții, stăpâni și sclavi, ați devenit robii lui dumnezeu. Și, pentru prima dată dar, te asigur, ultima, sunt de acord cu tine. De altfel, trebuie să recunoști că ai Învățat multe, inclusiv asta, tot de la mine... Cu toții robi, implicit cu toții, nu doar unii, dornici de o schimbare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]