3,927 matches
-
există mai multe ființe mitologice despre care se vorbește în actuala cultură vestică. Vezi și Zeii bucătăriei. Zeii lusitani (sau Portughezii Antici) au fost fost legați mai târziu de invadatorii celți și romani. Poporul lusitan a adoptat culturile celte și romanice, influențându-și-le pe-ale lor cu ale celorlalți. Mulți zei lusitani au fost adoptați de către romani. Vezi și: Menehune Dietățile sardiniene, despre care se face referire în mare în epoca poporului nuragici, derivă parțial din cele feniciene. "Vezi și
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții importante în organizarea politică și administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne. Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor sale de la Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î.Hr. de către Romulus și Remus, până la expulzarea lui
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
este în prezent un ansamblu de dialecte romanice (adică, din latină, cum ar fi italiană sau spaniolă), împărțite în două grupe dialecte principale, "cismuntincu" (denumire tradițională: "cismontano"), foarte “apropiata” de toscana, și "pumuntincu" (denumire tradițională: "oltramontano"), care prezintă caracteristici comune cu vorbitorii din Italia meridională, dar și cu
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
care o văd ca o revendicare politică nefondată din punct de vedere lingvistic. În sensul clasificării stabilită de UNESCO, limba corsicană este pe cale de dispariție, până la sfârșitul secolului. Pentru unii lingviști, nu se încadrează în definiția generală acceptată de limba romanică "distinctă", având în vedere proximitatea sa strânsă cu italiana (mai ales dialectele toscane din jurul Romei și cele din Umbria), precum și alte variante. De asemenea, numele limbii, adoptată în acest articol, este considerată necorespunzătoare pentru unii lingviști specialiști în limbi romanice
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
romanică "distinctă", având în vedere proximitatea sa strânsă cu italiana (mai ales dialectele toscane din jurul Romei și cele din Umbria), precum și alte variante. De asemenea, numele limbii, adoptată în acest articol, este considerată necorespunzătoare pentru unii lingviști specialiști în limbi romanice, în timp ce este recunoscută în mod unanim, de exemplu, pentru limba sardiniană. Cu toate acestea, alți lingviști consideră limba corsicană ca o limbă de sine stătătoare, având în vedere unitatea, constituită din tot ansamblul de dialecte insulare. Ei susțin de asemenea
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
Kloss a rezolvat problema definirii unei limbi: limba corsicană este o limbă Ausbau sau de dezvoltare (separată de italiană); dar corsicana si italiana, prin afinitatea structurilor lor, formează împreună un diasistem (sau limbă de la distanță sau limbă Abstand). În limbile romanice, limba corsicană aparține grupului lingvistic italo-romanic. Limba corsicană este utilizată pe întreg teritoriul insulei (fără ca locul său să fie generalizat), cu excepția orașelor din Bonifacio și Calvi, unde încă se mai vorbește cu un dialect liguric de origine genoveză. Din cauza unei
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni. Alți lingviști consideră însă că acest idiom este un dialect al limbii române, celelalte fiind cel dacoromân, cel aromân și cel meglenoromân. Radu Flora are o opinie aparte față de cele două grupuri, afirmând că instroromâna este un
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
verbul poate fi de aspect imperfectiv/iterativ sau perfectiv/incoativ. Exprimarea acestor aspecte s-a extins și la alte forme verbale. Exemplu la perfect compus: Aspectele se exprimă mai ales prin lipsa, respectiv prezența unui prefix. Dintre acestea câteva sunt romanice ("a-", "ân-/âm-", "dis-"), majoritatea fiind slave: "do-", "iz-", "na-/ne-", "o(b)-", "po-", "pre-", "pri-", "ras-/res-", "s-", "za-/ze-". Perechi de verbe de aspecte diferite: Opoziția de aspect se mai exprimă și prin perechi de sinonime, verbul imperfectiv
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
âm-", "dis-"), majoritatea fiind slave: "do-", "iz-", "na-/ne-", "o(b)-", "po-", "pre-", "pri-", "ras-/res-", "s-", "za-/ze-". Perechi de verbe de aspecte diferite: Opoziția de aspect se mai exprimă și prin perechi de sinonime, verbul imperfectiv/iterativ fiind romanic, iar cel perfectiv/incoativ - slav: Aspectul iterativ se poate exprima prin sufixele "-ęi̭" și "-vęi̭" de origine slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
o-i̭ spure" „eu voi spune”, "če-r âŋ codru fåče?" „ce vei face în pădure?”, "tu n-er nicat fi påmetân" „tu nu vei fi niciodată deștept”. Condițional prezent: Condițional trecut: Condițional viitor: Imperativ: Gerunziu: O serie de prepoziții sunt romanice: "ân" „în”, "(â)ntru" „în”, "de" „de, despre”, "din/diŋ" „din, după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
masă”, "čęre" „a cere” dar și „a căuta”. Formarea cuvintelor prin derivare este slabă. Prefixele verbale au mai mult un caracter gramatical, formând verbe de aspect perfectiv/incoativ (vezi mai sus secțiunea Aspecte). Există câteva sufixe lexicale, unele de origine romanică, altele slave, care formează: Dintre toate limbile romanice orientale, istroromâna este cea mai permeabilă la influențele străine, mai ales în domeniul lexicului. Cele mai multe împrumuturi provin din croată, mai ales din dialectul čakavian, dar și din limba standard. Unele împrumuturi au
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Formarea cuvintelor prin derivare este slabă. Prefixele verbale au mai mult un caracter gramatical, formând verbe de aspect perfectiv/incoativ (vezi mai sus secțiunea Aspecte). Există câteva sufixe lexicale, unele de origine romanică, altele slave, care formează: Dintre toate limbile romanice orientale, istroromâna este cea mai permeabilă la influențele străine, mai ales în domeniul lexicului. Cele mai multe împrumuturi provin din croată, mai ales din dialectul čakavian, dar și din limba standard. Unele împrumuturi au format dublete cu cuvinte moștenite, apoi acestea și-
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Meglenoromâna este un grup de graiuri vorbite de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”. Statutul său este controversat. Unii lingviști, de exemplu Alexandru Graur, o consideră o limbă autonomă făcând parte din ramura de est a limbilor romanice, împreună cu limbile română, aromână și istroromână, dar majoritatea cercetătorilor o consideră o variantă regională a limbii române. Printre aceștia nu există unitate în ceea ce privește statutul meglonoromânei față de celelalte variante. Meglenoromâna mai este vorbită de o populație estimată la aproximativ 2.800
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
vorbesc "vlășește". Etnonimul "vlaș" „vlahi” este la origine un exonim folosit de popoarele vecine și adoptat de ei. Meglenoromânii trăiesc în regiunea Macedonia Centrală din Grecia, în Republica Macedonia din fosta Iugoslavie, în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Se presupune că a fost a doua care s-a separat de restul limbii protoromâne, după aromână, aproximativ în secolele XII-XIII, când vorbitorii ei s-
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
s-a spus că) Gheorghe a venit din America”. Observații: Indicativul mai mult ca perfect este cu totul diferit de cel din română, fiind analitic, format cu imperfectul indicativ al verbului "veari" și participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul acordat, inclusiv la verbe tranzitive, tot sub influența macedonenei: Indicativul viitor O formă specifică de viitor
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
moștenite din latină, și se îmbogățește cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren propriu, mai ales prin derivare. Din substrat se presupune că provin cuvinte comune cu albaneza, majoritatea existând și în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "năprǫ́tcă / năprătcă" „năpârcă” și "țap", altele nu, de exemplu "daș" „miel de casă, pentru copii”. Lexicul meglenoromân moștenit din latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână. În lista Swadesh a limbii meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari" (< „a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte idiomuri
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari" (< „a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "gol", "lupată", "deal", "drag". Cele ulterioare sunt din macedoneană, unele mai vechi, folosite în tot Meglenul, precum "tšitšă" „unchi”, "matšcă" „pisică”, "trăpiri" „a răbda, a suporta”, altele mai recente, folosite numai în actuala Republică Macedonia: "bolniță
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
limba greacă, care sunt mai puține decât în aromână. Unele sunt mai vechi și generale, precum "acsen / ăcsen" „străin” și "piră" „flacără”, altele mai noi, folosite numai în Grecia: "fos" „lumină”, "decheoma" „dreptate” și "revmă" „curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în general comune cu cele din macedoneană: "baftšă" „grădină”, "isap" „socoteală”, "itš" „deloc”. Cele mai multe sufixe sunt de origine latină, fiind aplicate la cuvinte comune cu celelalte idiomuri romanice de est, altele la cuvinte
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în general comune cu cele din macedoneană: "baftšă" „grădină”, "isap" „socoteală”, "itš" „deloc”. Cele mai multe sufixe sunt de origine latină, fiind aplicate la cuvinte comune cu celelalte idiomuri romanice de est, altele la cuvinte comune, dar fără derivatul respectiv în română, altele la împrumuturi ale meglenoromânei (exemplele sunt date în această ordine): Sufixele nelatine sunt preluate cu cuvinte împrumutate dintr-o anumită limbă, dar cele productive sunt aplicate și
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Secuiesc se concentrează în centrul orașului: piața centrală, muzeul orășenesc, biserici construite în stil baroc, parcul comemorativ. Capela Isus (capela Inima lui Isus, capela Sf. Inimă), despre care se presupune că a fost construită ca biserică sătească, este o rotundă romanică, cu un plan de trifoi, întărită cu un zid de piatră. Este cea mai de seamă construcție arhitecturală ecleziastică și monument istoric al orașului și al imprejurimilor. Fortăreața medievală "Székely Támadt" are patru bastioane: bastionul Fóris (dreapta, față), Hajdú (octogonal
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
veveriță", "elefant" . În limba română, substantivele se remarcă prin faptul că articolul hotărît este "enclitic", adică se așază la sfîrșitul cuvîntului și face corp comun cu acesta. Alte limbi balcanice și limbile scandinave prezintă aceeași particularitate, dar în familia limbilor romanice limba română reprezintă o excepție. În timp ce la celelalte limbi romanice substantivele se împart după genul gramatical în două clase - substantive masculine și feminine - în limba română există și o a treia clasă, cea a substantivelor neutre. Acestea se comportă ca
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]