4,056 matches
-
inadecvate estetic, aceste forme neoromantice sînt foarte răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează în favoarea faptului că romantismul însuși, încarnare a schimbării, experimentului și relativității, funcționează indubitabil, în istoria literaturii și în gîndire, ca un element de durabilă identitate și continuitate. Ernst Jünger constituie pentru Virgil Nemoianu un autor și o operă cu destin exemplar, atașat față de tradițiile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un element de durabilă identitate și continuitate. Ernst Jünger constituie pentru Virgil Nemoianu un autor și o operă cu destin exemplar, atașat față de tradițiile diverse, mereu legitime și solide; el aparține în același timp literaturii tradiționale, cu trimitere la clasicism/ romantism, nu mai puțin modernității, inclusiv postmodernității, fără ca opera sa să fie cu totul înglobată unuia dintre aceste curente: "Jünger înfruntă opoziția dintre continuitate și schimbare într-un mod onest, adînc filozofic, dar și printr-o remarcabilă producție de imagini literare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
voinței sale titanice de a curpinde întregul univers, unul îmbrăcat în hainele sublimului. E, putem spune și un postmodern avant la lettre, prin maniera în care preia, se inspiră, din mari opere și prin tot ce creează pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, îl va risipi într-o rouă dulce" (E.S.). Romantismul românesc, prin Bolintineanu, își lărgește peisajul liric prin două forme de relief inspirat instrumenta lizate de poet: "Marea marca hotarul lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică" (E.S.). Lirica sa erotică, banală altfel, propune un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deosebit de periculoasă. În contextul dezvoltării umane, nu putem ignora nici fenomenul de globalizare a culturii. Din păcate, nu există un gen de cultură specific globalizării. Dacă în cultura europeană a secolelor trecute putem vorbi despre curente artistice cum ar fi romantismul, simbolismul sau realismul, astăzi nu putem vorbi de producții culturale specifice globalizării. Am putea vorbi spre exemplu (fapt confirmat de literatura de specialitate), despre cultura de tip „Disney”, sau despre cultura de tip „fast-food”, promovate prin internet sau televiziune. Aceste
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
mai ales Antichita Române (1756) sau Diff�rentes Vues de Quelques restes... de l�ancienne ville de Pesto (1778), reprezent�nd celebrul sit doric de la Paestum. Impactul este considerabil: Aceste plan?e se g?sesc �n toate atelierele neoclasicismului ?i romantismului� (A. Chastel). �n Anglia va apărea, �n 1759, Treatise on Civil Archi-tecture de W. Chambers, arhitect erudit, care discut? ches-tiuni stilistice ridicate de folosirea ordinelor �n timpul Antichit??îi ?i al Rena?terii. �n ceea ce-l prive?te, M.-J
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în măsură să creeze poezie frumoasă numai în genul în care i-a dat Muză avânt: unul ditiramb, altul encomii, altul versuri pentru pantomime, altul poeme epice, altul iambi, în rest însă fiecare nu este decât un neputincios 6. Ulterior, Romantismul, după cum știm, a "sacralizat" poetul și l-a consacrat drept "preot al acestei religii eterne [artă]"7: Poetul-gânditor: un purtător inspirat atât al luminilor moderne cât și al misterului, arătând oamenilor, însoțind-i în drumul lor, spre un scop îndepărtat
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la matière leș perceptions d'où îl tire să nourriture, et leș lui rend sous forme de mouvement, où îl a imprimé să liberté". Din acest motiv, arta, are afinități cu orice sistem explicativ dualist - misticismul creștin, platonismul, ocultismul, gnosticismul, Romantismul german etc. Categoriile și conceptele lor pot servi drept metafore explicative pentru ceea ce se întâmplă în creația lui Ion Barbu". 10 Henri Bergson, "L'évolution créatrice" [1907], în Oeuvres, 1970, p. 629: Cuvântul are o proprietate, care îl împiedică să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
industrialismului ar fi adus capitalul străin, dacă s-ar fi dorit cu adevărat. Trebuia fracturată scena politică românească pentru că burghezia română nu se putea opune direct intervenției capitalului străin. Ruptura pe scena politică de după 1860 realizată de reacțiune sub forma romantismului și a întoarcerii la popor slujește, de fapt, protecției moștenirii privilegiilor primite de oligarhia burgheză de la vechea oligarhie politică. • Argumentul destinatarilor exercitării directe a relației de putere conduce la absența experienței profesionale străine care, dacă ar fi început să se
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fie sunt eliminate. Însă, deși rațiunea urmărește adevărul, nu poate evita violența. Chiar dacă rațiunea o condamnă, chiar dacă stabilește reguli ale bunei conviețuiri, violența este intrinsecă rațiunii înțelese ca instanță supremă, și decurge din pretenția unei părți de a fi întregul. Romantismul a reacționat față de această pretenție și a căutat autenticitatea și armonia tocmai în zonele discreditate ale existenței (imaginarul, inconștientul, absurdul chiar). Prin aceasta s-a urmărit o mai bună relație cu alteritatea, o întâlnire cu celălalt în zone ale ființei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
modeste în comparație cu uriașele eforturi depuse pentru studierea cadrului lor. Unele explicații ale acestei supraaccentuări a factorilor care condiționează literatura și ale acestei neglijări a operelor înseși nu trebuie căutate prea departe. Istoria literară modernă a apărut în strânsă legătură cu romantismul, care nu a putut răsturna sistemul de critică practicat de neoclasicism decât cu argumentul relativist că epoci diferite necesită norme diferite, în felul acesta, accentul sa deplasat de ia literatură la cadrul ei istoric, care a fost folosit pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sunt, în cea mai mare parte, stiluri colective, destul de uniforme ca natură, care pot fi tratate aproape ca opere ale unui singur autor, în schimb, caracterizarea stilului unor epoci întregi și al unor mișcări literare, cum ar fi clasicismul și romantismul, în totalitatea lor, întâmpină dificultăți aproape de neînvins, deoarece aici este necesar să găsim numitorul comun al celor mai diferiți scriitori, uneori chiar al unor scriitori din multe țări. Deoarece istoria artei a stabilit o serie de stiluri aproape unanim acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
într-o situație improbabilă sau incredibilă oare este fidelă realității" într-un sens mai profund decât sensul pur circumstanțial. Realismul și naturalismul, în dramă sau în roman, nu sânt altceva decât mișcări literare sau literar-filozofice, convenții, stiluri, cum sânt și romantismul sau suprarealismul. Deosebirea dintre ele nu corespunde celei dintre realitate și iluzie, ci deosebirii dintre diferitele concepții despre realitate, dintre diferitele modalități ale iluziei. *3 Care este legătura dintre narațiune și viață ? Clasicii sau neoclasicii ar răspunde că narațiunea prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este trăsătura oare deosebește romanul de dramă ; dar dacă vom chitui mai bine, vom constata că aceasta e mai degrabă o chestiune de epocă. Acordarea unei atenții stăruitoare cadrului, în dramă sau în roman, este mai degrabă o caracteristică a romantismului sau a realismului (cu alte cuvinte a secolului al XIX-lea), decât a întregii literaturi, în dramă, cadrul poate fi evocat verbal, în textul piesei (ca la Shakespeare) sau descris în indicațiile scenice. Unele "scene'' din Shakespeare nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în istoria culturii; "Renașterea", în istoria artei; "Commonwealth"-ul și "Restaurația" sunt derivate de la evenimente politice precise. Termenul "secolul al XVIII-lea" este un vechi termen 'cronologic care a preluat ' unele dintre funcțiile termenilor literari "augustan" și "neoclasic". "Preromatism" și "romantism" sunt în primul rând termeni literari, în timp ce "victorian", "edwardian" si "georgian" sunt legați de domniile suveranilor. Același tablou surprinzător ni-l prezintă aproape orice altă literatură : de exemplu, termenul "perioada colonială", folosit în literatura americană, este de origine politică, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sunt în primul rând termeni literari, în timp ce "victorian", "edwardian" si "georgian" sunt legați de domniile suveranilor. Același tablou surprinzător ni-l prezintă aproape orice altă literatură : de exemplu, termenul "perioada colonială", folosit în literatura americană, este de origine politică, în timp ce "romantism" si "realism" sunt termeni literari. 348 În apărarea acestui talmeș-balmeș de termeni putem, desigur, spune că istoria însăși a provocat această aparentă confuzie ; că în calitatea noastră de istorici literari, trebuie să ținem seama, în primul rând, de ideile, concepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de diferite n-au fost folosiți în epoca la care se referă. In engleză, termenul "umanism" apare pentru prima dată în 1832, termenul de "Renaștere", în 1840, cel de "elizabetan", în 1817, cel de "augustan", în 1819 și cel de "romantism" în 1844. Aceste date, luate din Oxford Dictionary, nu sunt probabil absolut exacte, deoarece termenul de "augustan" apare sporadic încă din 1690; Carlyle folosește termenul de "romantism" în 1831.29 Dar ele indică timpul care a trecut de la anumite perioade
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cel de "elizabetan", în 1817, cel de "augustan", în 1819 și cel de "romantism" în 1844. Aceste date, luate din Oxford Dictionary, nu sunt probabil absolut exacte, deoarece termenul de "augustan" apare sporadic încă din 1690; Carlyle folosește termenul de "romantism" în 1831.29 Dar ele indică timpul care a trecut de la anumite perioade până la aplicarea etichetelor care le denumesc. Romanticii, după cum știm, nu-și spuneau romantici, cel puțin în Anglia. Se pare că abia prin 1849 Coleridge și Wordsworth au
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
răspândire, diversificare, integrare și dispariție pot fi urmărite. Asta nu înseamnă, desigur, că trebuie să acceptăm, ca obligatoriu pentru noi, acest sistem de norme. Noi trebuie să-l extragem din istoria însăși: de fapt, trebuie să-l descoperim în istorie. Romantismul, de exemplu, nu este o calitate unitară care se răspândește ca o infecție sau ca o plagă, nici nu este, desigur, o simplă etichetă verbală. El este o categorie istorică sau, dacă preferăm .termenul kantian, o "idee normativă" (sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sens strict. Așadar, perioada nu este un tip sau o clasă, ci un interval de timp definit printr-un sistem de norme ancorat în procesul istoric și care nu poate fi desprins din el. Numeroasele încercări zădărnicie de a defini romantismul dovedesc că o perioadă nu este o noțiune similară cu clasele din logică. Dacă ar fi, toate operele individuale i-ar putea fi subsumate. Dar acest lucru este evident imposibil. O operă literară nu este un exemplar aparținând unei clase
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fi subsumate. Dar acest lucru este evident imposibil. O operă literară nu este un exemplar aparținând unei clase, ci o parte care, împreună cu toate celelalte opere, constituie conținutul perioadei respective. Astfel, fiecare operă modifică noțiunea întregului. A distinge mai multe "romantisme" *31 susceptibile de multiple definiții, oricât de valoroase ar fi acestea ca indicii ale complexității sistemului la care se referă, ni se pare greșit din punct de vedere teoretic. Trebuie să recunoaștem deschis că o perioadă nu este un tip
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
trebuie atribuit altor •cauze decât celor pur biologice. Este fără îndoială adevărat că, în anumite momente ale istoriei, în literatură schimbările sunt efectuate de un grup de tineri (Jugendreihe) de aproximativ aceeași vârstă : mișcarea Sturm und Drang din Germania și romantismul sunt exemple clasice. Se pare că o oarecare unitate "de generație" se realizează datorită faptului social și istoric că numai oamenii dintr-un anumit grup de vârstă pot 'trăi evenimente importante cum au fost Revoluția Franceză sau cele două războaie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de epuizarea unor resurse și de dorința de schimbare, și, în parte extern, cauzat de transformările sociale, intelectuale și de toate .celelalte modificări culturale. Principalele perioade ale istoriei (literare moderne au făcut obiectul unor interminabile discuții. Termenii de "Renaștere", "clasicism", "romantism", "simbolism" și, mai recent, cel de "baroc" au fost definiți, redefiniți, controversați. *34 Este însă puțin probabil că se va ajunge la un acord atâta timp cât problemele teoretice pe care am încărcat să le clarificăm rămân confuze, atâta timp cât cei angajați în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de clasă, confundă națiunea de "perioadă" cu aceea de "tip", confundă istoria semantică a termenilor cu schimbările reale de stil. Din motive lesne de înțeles, A. O. Lovejoy și alții au recomandat să se renunțe la termeni ca acela de "romantism". Dar analiza unei perioade ridică fel de fel de probleme de istorie literară: istoria termenului care denumește perioada, a programelor critice precum și a schimbărilor stilistice reale pe care le-a adus; raporturile dintre perioada respectivă și toate celelalte activități ale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
literară: istoria termenului care denumește perioada, a programelor critice precum și a schimbărilor stilistice reale pe care le-a adus; raporturile dintre perioada respectivă și toate celelalte activități ale omului; raporturile ei cu aceleași perioade din alte țări. 353 Ca termen, romantismul a pătruns târziu în Anglia, dar în teoriile lui Wordsworth și ale lui Coleridge există un program nou care se impune să fie discutat în lumina creației lui Wordsworth și Coleridge si a creației celorlalți poeți contemporani. Este un stil
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]