17,708 matches
-
în Daisy din „Rinocerii” mă copleșește cu expresivitatea incandescentă a corpului întors ca o virgulă spre partener. Mă uit la Vasilica Tastaman, Natalia Ivanovna din „Trei surori”, tot a lui Giurchescu. Cîte spune în această fotografie în care nu se rostește nimic. Mă străduiesc să aud șoaptele trecutului, să descopăr ceva ce n-am știut, să înțeleg miza jocului și a întîmplării de dincolo de timp. Ca în cărțile cu basme ale copilăriei mele în care desenele ies din coperți, personajele se
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
Rio. Podoapă din pene, pe care Papa Francisc și-a pus-o pe cap, a fost darul pe care un indian de etnie Pataxo i-a oferit-o Suveranului Pontif, scrie rtv.net. Scena a avut loc în timp ce acesta tocmai rostise un discurs în fața clasei conducătoare a Braziliei și a reprezentanților societății civile și salutase un grup de indieni Pataxo, originari din Coroa Vermelha, în apropiere de Porto Seguro (nord-est), satul în care a fost celebrată prima mesă catolică din Brazilia
Papa Francisc, ipostază inedită, cu pene indiene pe cap by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55658_a_56983]
-
rochie neagră. Prințesa se ridică imediat în întâmpinarea lui și îi întinse mâna. - Da, spuse ea, cercetându-i chipul schimbat, după ce el îi sărută mâna, iată cum ne întâlnim astăzi. În ultima vreme el vorbea de multe ori despre dumneata, rosti ea, mutându-și privirea de la Pierre la domnișoara de companie cu sfială, care pentru o clipă îl surprinse pe Pierre. - Am fost atât de bucuroasă, aflând de salvarea dumitale. A fost singura veste care ne-a făcut bucurie în ultima
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
și, cum se întâmplă întotdeauna în timpul unei discuții, el simți, nu se știe de ce, că această domnișoară de companie în rochie neagră era o ființă drăguță, bună, cumsecade, care nu stingherește convorbirea lui intimă cu prințesa Maria. Dar când el rosti ultimele cuvinte, referitoare la Rostovi, deruta de pe chipul prințesei Maria se accentuă. Ochii îi fugiră din nou de la fața lui Pierre spre cea a domnișoarei în rochie neagră și spuse: - Oare e cu putință să n-o recunoști? Pierre se
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
mult uitat și mai mult decât drag îl privea cu acești ochi atenți. „Nu, așa ceva nu se poate! își zise el. Această față severă, slabă și palidă, îmbătrânită? Nu poate fi ea! Este doar amintirea ei.” Dar atunci, prințesa Maria rosti: „Natașa.” Și fața cu ochi atenți zâmbi cu greu, precum se deschide o ușă ruginită, și prin această ușă deschisă năvăli brusc spre Pierre o adiere din acea fericire de mult uitată, la care în clipa de față el nu
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
era, ca și pentru pașoptiști, un gen literar - epistola literară -, dar și un document de istorie și istorie literară. Unul dintre aceștia, mai apropiat de noi a fost Ionel Pop (1889-1985), strănepot al marelui Simion Bărnuțiu (1808-1864), cel care a rostit în 1848 epocalul Discurs din Catedrala Blajului, care fixa programul Revoluției pașoptiste transilvane, și nepot al lui Iuliu Maniu (1873-1953), alături de care a activat pentru înfăptuirea idealului de unitate națională. Ajuns la vârsta nonagenară, Ionel Pop, prietenul lui Mihail Sadoveanu
Aniversări by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5599_a_6924]
-
e drept, de însemnă tate variabilă. Frisonul unei competiții e inevitabil. Mihai Zamfir iese la scenă deschisă cu cele două calificări pe care i le cunoaștem, de specialist în stilistica ce o predă de la o catedră universitară și de romancier. Rostindu-se în prima calitate, d-sa afirmă că „nu a existat salvare a unei opere în afara performanței stilistice”, spre a insista că întreg universul unui scriitor, oricît de opulent, „este reductibil la un cifru lingvistic și se închide în el
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
în acest oraș de atâtea ori, le-a smuls iar și iar cele văzute și a spulberat adevărul. Văzutul a devenit cumva auzit, rostogolindu-se fragmentar mai departe. Unul a auzit și acela, chiar dacă numai pe sub mână, a purtat, a rostit mai departe cele auzite. Și asta doar sub pecetea tainei. Ziua ochii orașului văd ca oamenii, iar noaptea ca pisicile. Ochii orașului au rămas grei de cunoaștere. Și au născut, iar și iar, câte o poveste sau măcar un zvon
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
limbă comună acum 15.000 de ani și s-au separat în limbi distincte în cei 5.000 de ani care au urmat. Specialistul Pagel, susține că dacă oamenii de azi și-ar întâlni strămoșii din Epoca Pietrei, ar putea rosti unul sau două enuțuri foarte simple și s-ar putea face înțeleși.
Care este originea tuturor limbilor europene by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56259_a_57584]
-
vorbește la telefon, se întoarce acasă, intră în magazin etc. E surprinzătoare, în banalitatea acestor scene repetitive, mulțimea și varietatea formulelor de salut, adaptate cu maximă precizie la situația de comunicare. Termenul cel mai frecvent e chiar salut, formulă amicală rostită atât la întâlnire, cât și la despărțire. Între colegi (bărbați), Salut alternează cu Hai noroc, cu Noroc și Hai pa. Într-o relație asimetrică (provocată de ierarhie, foarte probabil și de diferențele de vârstă), Salut e formula rezervată superiorului, în timp ce
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
un magazin, schimbul de saluturi dintre cumpărător și vânzătoare e neutru: Bună-ziua - Bună- ziua. În instituție, șeful e salutat ierarhic și militar - Trăiți, dom’comandant, Să trăiți. Singura situație mai puțin firească apare în momentul întoarcerii acasă a soțului, care rostește formula cam seacă Bună seara (la care soția răspunde cu Bună); continuarea dialogului rarefiat dintre soți pare totuș i să indice că nota de răceală și distanță din salut nu e chiar întâmplă toare. Am avut ocazia să urmăresc o
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
afacerilor” și pentru cea a legării „relațiilor” celor mai profitabile, indivizii contează prea puțin pentru calitatea valorii spirituale. Axiologia se răstoarnă cu capul în jos. Un egalitarism nesănătos duce la o selecție aberantă. La un „despotism al masei”, după cum se rostește un remarcabil eseist francez actual, Ghislain de Diesbach, care pune punctul pe i astfel: „Rezultatul dacă nu cumva scopul democrației nu e acela de a le oferi tuturor șanse egale, ci de a-i lipsi de ele pe cei mai
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
1914 mai are, în parte, valoarea unui document politic. La premieră, pe fondul tratativelor dintre guvernul de la București și contele Tisza, piesa a fost ovaționată la scenă deschisă. Lâncedă este Meșterul Manole din 1927, limba, prea literară ca să poată fi rostită pe scenă, caracterele, lipsite de pregnanță. Publicistica lui Goga rămâne călcâiul vulnerabil al acestui intelectual ardelean care a pariat la început pe naționalism, ca să joace mai târziu un rol politic negativ. Și-a adunat majoritatea articolelor în Precursori și în
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
moment dat s-a întâmplat ceva care i-a făcut pe mulți să aibă lacrimi în ochi. Tudor Chirilă, înainte de a cânta piesa " Între cer și trecut" - melodie care este despre tatăl său plecat dintre noi mult prea devreme - a rostit câteva cuvinte emoționante. "Urmează un cântec mai puțin frecventat de publicul nostru și poate necunoscut unei părți a publicului. Este una din piesele care ne definește de pe discul 2012 și care împlinește sonor această formație. Noi căutăm din greu o
Tudor Chirilă, moment răvășitor pe scenă, la concert. Ce s-a întâmplat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/54776_a_56101]
-
Covrig Roxana Victoria Nuland și-a prezentat scuze, joi, față de Uniunea Europeană, scrie Mediafax. Secretarul de Stat adjunct american pentru Europa a rostit cuvinte nediplomatice la adresa UE cu privire la criza europeană. Într-o înregistrare audio a unei conversații telefonice difuzate joi pe YouTube, oficialul american este auzit spunându-i interlocutoului său: "Fuck UE!". Interlocutorul lui Nuland este ambasadorul Statelor Unite în Ucraina, Geoffrey Pyatt. Cei
Nuland și-a cerut scuze că a înjurat UE by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54837_a_56162]
-
al Americii, Barack Obama, a transmis un mesaj de condoleanțe familiei lui Nelson Mandela și poporului sud-african, după ce primul președinte de culoare al țării a murit la vârsta de 95 de ani. Iată ce a spus Barack Obama în mesajul rostit la scurt timp după anunțul morții lui Nelson Mandela, citat de stirileprotv.ro: „Mandela spunea: <M-am luptat împotriva dominației albe, dar și a celei a negrilor. M-am luptat pentru o societate liberă, un ideal care sper să se
Obama, emoționant: Nu îmi pot imagina propria viață fără Mandela by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/55057_a_56382]
-
i se ratașează, bizuită pe o abordare concretă, aproape taxonomică, a realului, în diversitatea lui de spețe. Paradigmele marilor izbînzi nu zădărnicesc, ci, dimpotrivă, concentrează, la răsuflarea lor de foc, problemele. Zbaterile de aripi care ne pot încrucișa astăzi privirile rostesc, dincolo de ciripitul benign, un recurs la expresie; pasărea semneaza, în propunerile pe care le face Olga Morărescu-Mărginean, zborul ei vrea să vînture ideal și semințe pentru un timp viitor. Cum, în Jurnalul lui ocult Strindberg se oprea îngîndurat să consemneze
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
care avea să devină vocea legînd major continentele, de la Berlin la Metropolitan și înapoi în Europa, la Salzburg, spre a instaura, cu excepționalul ei prestigiu, sărbătoririle mozartiene încă din 1901? Sau mai tîrziu, peste decenii, cînd geniul începuturilor fecunde se rostește din nou, hărăzindu-i frumoasei Elisabeth Schwarzkopf același emploi wagnerian, ca o parafă, muzical-poematică, somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar, al prudenței care calculează isteț, nu va da seamă de tăria cotidiană a miracolului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Acele lucruri vechi, m-am gândit, citind în sinea mea dintr-o poezie a bătrânului poet, acele lucruri vechi și triste mai rătăcesc probabil undeva, în lume”, vezi poemul „Soarele de după-amiază”, până la una din descrierile Alexandriei: „Auzind- o cum rostește versurile, atingând cu tandrețe fiecare silabă a grecului visător și ironic, am mai simțit o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul lui aluvial, de șes, și miresmele lui sleite -“. (Ibidem, p. 21) Unul dintre personaje, cuprins la un moment
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
băieții de cartier alături de care-mi rupeam perechile de pantofi, pantalonii și cămășile fugind după minge, eu știam că se spune corect „corner”, nu „cornel”, că „half” înseamnă „mijlocaș”, iar „back” desemna poziția de apărător și nu „becul” electric. Pot rosti și azi dintr-o suflare numele a cel puțin două treimi din echipa care avea să câștige Campionatul Mondial (de la Gordon Banks la Jacky Charlton și Bobby Moore, la Nobby Stiles, Bobby Charlton, Peters, Hurst și Hunt). Am încă proaspete
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
refuz. Jupân Dumitrache: Orice; mă știi cum țiu la nevastă și la tine. După ce au obținut, de la polul de autoritate al piesei, această promisiune care, de fapt, înseamnă totul, cei doi par a ezita; ca și cum le-ar fi teamă să rostească direct cuvântul, ei traduc situația în termenii realismului lor definitoriu: Uite ce e: musiu Rică și cu Zița compătimesc împreună. Dumitrache, la rândul lui, invocă planul ficțiunii romanțioase: Ei! așa e, ale tinereții valuri! După încă o ezitare, Chiriac, cel
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
ansamblu de astfel de niveluri, Pronia pare cea mai potrivită și mai îndreptățită să vegheze și să conducă, încât, în concretețea puțin obișnuită a termenului și în pe cât de larga, pe atât de înalta lui accepțiune, el pare a fi rostit mai degrabă de autorul decât de unul din protagoniștii piesei; dacă nu cumva momentul în care este pronunțat coincide cu unul din punctele în care autoritatea auctorială și cea funcțional dramatică se unesc, coincid. După această așezare sub o atât
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și publice cunoștințele. În fond, Celibidache simte că limbajul de care face
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
propriu, intens-personal, de unică folosință poetică. În Spațiul magic al Ilenei Mălăncioiu (cuprins în volumul Al doilea suflu), Crohmălniceanu pune întrebarea-cheie: „Cum scoate Ileana Mălăncioiu din asemenea elemente, întîlnite și la alții, o poezie, să nu ne sfiim de a rosti cuvîntul, extraordinară? Există un mister și asupra lui îndeosebi aș vrea să mă opresc. Nu nutresc ambiția deșartă că am să-l lămuresc; la poeți atît de dăruiți ca Ileana Mălăncioiu actul e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
cultura să respire, strănutînd, miros vajnic de mititei. Nici o ierarhie calitativă nu se poate salva din această degringoladă, a criteriilor și opțiunilor, la care au fost supuse emisiunile Radiodifuziunii Române. Acum 4-5 ani, cînd, prin reacția vigilentă a opiniei publice, rostindu-se tot în paginile României literare, a eșuat prima încercare de a zugruma Revista literară Radio, ceea ce propunea conducerea instituției, ca alternativă sărbătorească la multiplele suprimări de emisiuni serioase, era invenția unor titluri bune pentru precupeți ce-și fac de
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]